Care esti imbecil, snob si ai bani de aruncat pe geamul termopan cu rama eleganta din plastic infect si alb (pus la vila!!!), esti invitat sa-ti iei casa in Cotroceni.
Eu n-am nicio vina, aici m-am nascut si, cand eram eu mica, era treaba altfel. Pana si golanii ziceau sarumana. Incep sa le inteleg pe babe. Dupa ce suporti o viata nesimtirea imbecililor cred si eu ca te paraseste radarea si incepi sa urli pe geam la oricine trece – potentiala sursa de zgomot si nervi. Babele incearca sa previna fenomenul desi, cred ca in sinea lor stiu ca nu le iese, si ca nesimtitul ramane nesimtit indiferent de vocea de baba, de avertismente de la Politie, de lege.
In ultima vreme au tacut si babele. Cu cine sa te lupti? Sau poate au surzit. Ferice de babe.
Eram mica si pe aici nu erau renovate vilele. Era un cartier linistit, pe unde arareori trecea cate o masina. Si sa nu credeti ca nu avea masina fiecare familie! Aveau (in afara de ai mei, desigur), dar cate una. Acum nu s-a schimbat nimic, decat ca are masina fiecare membru al fiecarei familii. Inclusiv cainele. Ala are si sofer, si de obicei e pishon. Rottul sta in fundul curtii, el nu e om, el doar pazeste si urla gutural de fiecare data cand aude ceva.
Fac o paranteza. Daca faci un partz, Rottul din fundul curtii (invechitii au ciobanesc german, asa ca ciobanescul german e surd, poti sa te beshi linistit) aude tot. Pishonul, pe de alta parte, este acel membru al familiei care la 2 ani inca nu stie sa mearga biped desi incearca uneori, cu membrele superioare alipite intr-o rugaminte muta, si o face la comanda “Arata la mama”. Arata ce? Ei, ce. Are el sofer personal, care il duce la vet sa-i taie gherutele? Are.
Dar sa va zic in continuare cum e, mai nou, in Cotroceni.
Asa. Fiecare imbecil care a avut destul malai sa indrazneasca sa isi ia aici o vila a simtit nevoia s-o transforme in cotet. Cum se face un cotet dintr-o vila? Simplu. Se renoveaza. Si se renoveaza asa – acoperisul din olane si tigle trebuie musai inlocuit cu lindaburi. Astea sunt niste solzi din plastic colorat si ondulat, “se pune ca tiglele, doar ca n-are moarte, dom’le, e usor, e ignifug“, e trendi. Peretii exteriori se vopsesc in culori vii din gama “Gicule, o sa vad gri in cavou! Casa lu’ Veta se vede mai bine! Ia mai baga portocaliu!” In interior se pune gresie si faianta peste tot si se arunca parchetul. Geamurile cu tamplarie din lemn se inlocuiesc obligatoru cu termopane. Fa-te avocat, Sandele…
Asa ca acum Cotroceniul este o gramada pestrita de cotete vopsite in toate culorile curcubeului, in fata carora se inghesuie pe strada lu’ ma-sa si-a lu’ ta-su cate un snop de masini, iar arhitectii care le-au facut se rasucesc in gropi peste care cresc balarii. Sa nu mai zic de bietii Felgel si Mellinger! In locul vilei pe care era si placuta care spunea cine a facut-o a rasarit o oroare de vreo 3 etaje, cu o tulumba din sticla pe post de casa scarilor, toata uraciunea intr-o culoare nedefinita. Peste drum de palatul asta de clestar troneaza un soi de depozit albastru, cu o usa din fier cu bare, ca la puscarie, in care am inteles ca, desi nu pare locuibil, se locuieste! Ma gandesc ca o fi a cuiva cu ceva nostalgii, care n-a putut sau n-a apucat sa-si ia la Jilava.
Daca ignor uneori faptul ca ma zgarie pe retina noile sau updatatele constructii cotete, nu pot sa ignor ca de vreo 3 ani aici se da trezirea cand nu vrei, aproape in fiecare dimineata de weekend, cand poate te doare-n p..alarie de cotetul in care isi pune faianta de vreo luna aimalul de alaturi, taia-si-ar deshtele in circularul ala! Se scoala imbecilul la ora sase (!) dimineata si incepe si taie gresie. Si taie, si pauza, si taie, si pauza. Pana te ridici dracului din pat, incepandu-ti ziua crestineste, cu Dumnezei. Si se face LINISTE. Parca te simte. Parca isi face programul in functie de somnul tau chinuit.
Si ce credeti ca face imbecilul? Pai e obosit de munca! Doar s-a sculat la 5 ca sa se apuce de circularul ala la 6! Imbuca ceva si se duce sa se culce ca omul, dupa-amiaza! Iar tu? Tu gata, somn ioc. S-a dus. Si asa, zilnic.
Imi vine sa-mi inchiriez casa unora cu o firma de debitat pal. Si sa le impun sa lucreze exclusiv noaptea.
Filed under: Si Bucurestiul ma doare | Tagged: cotroceni, nesimtire, taran de oras
Super tare …. As da orice sa locuiesc in Cotroceni …. Asta inseamna viata…simti ca traiesti
Da, nu-i asa? E minunat…
asa este. in Damaroaia am vazut o vila destul de frumoasa, stricata pur si simplu cu niste termopane cu ochiuri foarte mici, gen grilaj, incat imobilul arata pe o parte ca un imens adapost de ghisee.
te astepti la fiecare patratel alb sa apara un cap si sa te intrebe cu voce nazala: ce doriti?
Un enorm prost gust in Romania actuala, o lipsa de repere halucinanta. Orice casoaie este numita vila, desi nu are o arhitectura aparte si nici pamant in jur, utilitarismul brut este amestecat cu pretentiile de clasa. Nimic nu este purtat cum trebuie, din spatele volanului unui Rolls Royce putem vedea o moaca de maimuta – pe care te astepti sa o vezi la volanul basculantei – cum injura la semafor, in Q7 niste tigani care au luat carnet desi nu stiu sa se semneze ca lumea, hainele sunt purtate alandala, scumpe sa fie.
degringolada consumista postcomunista
Probabil ca si astea se vor “decanta” in timp, desi nu as fi atat de sigura totusi… nu pot sa prevad exact unde se va aunge si in cat timp. Cert este ca “trendul” asta prezent se va mentine si va strica mult atata vreme cat oamenii refuza sa se trezeasca, fug de responsabilitatea implicata de ceea ce ei numesc “democratie”, cand este de fapt vorba de “libertate” inteleasa altminteri decat conceptul implicit, si continua sa nu inteleaga ca atitudinea de “e important sa-mi fie mie bine, ACUM, restul, duca-se dracului” duce inevitabil la situatia in care ne ducem toti dracului, nu acum, ci maine. Libertatea inseamna raspunderea de a-ti cauta propria fericire, este total adevarat, dar genul asta de oameni se leaga singuri de maini si de picioare atata vreme cat cautandu-si fericirea lor ignora nefericirea/neplacerile cauzate altora. Pentru ca aia, altii, cei inoportunati zi de zi, ora de ora, cu miserupismul nesimtitilor, vor proceda asa cum ii taie capul spre a-si urmari totusi fericirea lor, fiindca ajung sa li se rupa de fericirea celorlalti. In fine, ce incerc sa spun este ca libertatea, in contextul prezent, este perceputa ca jumatate din ceea ce conceptul de libertate reprezinta. Omul vrea sa fie liber sa faca ce vrea, fara sa inteleaga ca este liber s-o faca atata timp si numai atata timp cat actiunile lui nu ii deranjeaza pe ceilalti – asta fiind RESPONSABILITATEA implicata de libertate. Libertatea nu inseamna numai drepturi, ci si obligatii si o doza de bun simt (in sensul “common sense”) pe care o mai putem numi si “raspundere”.
Revenind de la generalizare la subiectul particular al postarii, toti nesimtitii care construiesc acum in Cotroceni, cu autorizatii obtinute de la alti nesimtiti inconstienti, vile/constructii de P+5 in cartier de maxim P+2+mansarda genereaza o situatie de care ei insisi se plang – fara a intelege ca o mare parte din situatie este generata chiar de ei – TRAFIC sufocat in zona si lipsa de locuri de parcare. Am sa detaliez asta intr-o noua postare si am sa fac un trackback aici.
[...] Comments Messa on Cotroceni!dc on Cotroceni!Messa on Mai multe ONG-uri vor sa preia…Messa on Procesul Viacom-Google – [...]
[...] de maine, Raliu in Bucuresti Posted on August 14, 2008 by Messa Spuneam acu ceva vreme (aici si aici) ca, pentru un rezidentiabil normal (adica ala care vrea sa locuiasca, ceea ce presupune sa [...]