crashme din bucuresti

Acu vreo cateva zile, cand a plouat ingrozitor de frumos, dupa vreo 5 zile de 35 de grade, am iesit in oras si la terasa. Am nimerit la terasa “Casa Myt” cam de pe unde incepe drumul taberei.

Locul in sine este superb. Sau cel putin asa simt eu, un bucurestean claustrat printre betoane. OK. Cerem meniul, primim meniul, alegem ce vrem, si vine unu mai jmeker, care zice ca nu au bucataria disponibila, pt ca au de facut 20 de pizze pt ceva botez. Si bere nu are cum sa ne aduca la draft, pt ca berea e in partea cealalta si ploua (localul e format din 2 parti – terasa mare si “inside” + terasa mica). Si nici limonada nu se poate, pe acelasi motiv. Ne-am resemnat, am comandat ce se putea si la final cerem nota, cu bon da casa stampilat. Si in loc sa vina gigi, vine sefu de sala care imi pun in fata restul, cu fisele si fitzele de rigoare, impreuna cu bonul de casa. Well, eu nu ii cerusem fisele, doar era si un bacsisi in pret, dar asta a priceput el. Concluzie: de evitat atunci cand ploua sau au botezuri; in rest ar putea fi ok.

Azi, alta aventura: trecem sa mancam la “la mama” si ne gandim sa ne plimbam in Cismigiu, unde eventual sa ne asezam si sa mai bem o bere. La terasa “Debarcader”, ne asezam la o masa unde nu scrie rezervat, si vine un gogu care zice ca dorim sa mancam? ca altfel e doar pt cei care mananca. Dar langa, ar fi si pt restul lumii. Ok, nu ne mai asezam langa imediat, dar intrebam inainte: se poate sta aici? Si rapunsul sec: doar daca mancati. Dupa mai ceva comentarii suntem indrumati la niste mese care pt mine cel putin semanau cu niste locuri “low-cost” – adica la terasa “debarcader” erau cel mai departe de lac (sau balta). Ok, ne asezam acolo, deja putin nervosi si asteptam sa vina un gigi.

Trece un gigi pe acolo, il chem si imi spune ca nu e treaba lui, dar ca il cehama pe colegu’. Si urla dupa colegu’: “vino ba sa iti iei mesele“. Eventually, vine colegu, C ii cere o limonada fara zahar, eu i spun ca nu vreau nimic, decat eventual sa plec mai repede. Vine ipochimenu si aduce o limonada, bininteles cu zahar si direct cu nota de plata – probabil ca a inteles si el ca nu mai stam. Deja enervat il cer pe seful de sala. Astuia ii spun tot ce am pe suflet, si bou imi explica cum ca ar fi clar scris pe bordura umbrelelelor ca locurile cu pricina sunt doar pentru restaurant (adica pt cine mananca).

Nu e normal, dar mergem mai departe. Ii spun ca am cerut limonada FARA zahar si am primit cu zahar, bou zice ca “asta ar fi trebuit sa va spuna chelnerul”. Eu: ok, nu a spus, deci …. Si el zice “asta este” – doar eram la locurile low cost, nu unde se mananca. Cat de mare ghinion pe noi ca mancaseram la “la mama”!

Bonus de puncte pe minus pentru respectivii: limonada primita nu era facuta din lamai ci din hellas. Chiar daca era la 8 lei bucata (pt 250 ml). De unde trag concluzia ca oricum ii doare fix in pula de clientii lor. 

Deci tot asa ar trebui sa ne doara si pe noi, si sa nu ii mai vizitam. Niciodata la terasa debarcader din cismigu, pt ca e teapa, sau macar asta e parerea mea.

%d bloggers like this: