Parcul post-alegeri locale 2008 – episodul 1 – “Nu-i nevoie, deci il fac!”

Ma duc ieri cu fi-mea sa inspectez saracia de simulacru de parc facut repejor de “Fuck cele mai frumoase scoli si gradinite” Primarian Vanghelie pe finalul campaniei turului 2. Parcul asta e un fel de “na-va si-un parc ca care este”; e un fel de n-ar mai fi, o boacana de elev care gaseste o smecherie sa fuşărească tema si sa scape mai repede din casa, la golaneala pe strazi.

Adica, “parcul” este o intindere cu nisip, de circa 30 – 40 de metri patrati, hai, 45, ca nisipul migreaza sub talpile celor care trec pe acolo si se mai intinde nitel si in alee. In intinderea de nisip care este sunt plantate anarhic:

  • doua scrancioburi, alcatuite din doi stalpi de sustinere si o bara fixata intre ei, pe care sunt prinse patru lanturi, unite doua cate doua la capetele de jos de cate o scandurica de 10 x 30 cm.
  • o instalatie gen “fun activity center“, cu:
    • doua tobogane, unul mai mare, cam cat un stat de om, si altul mai mic, ambele terminandu-se cam sus pentru ca un copil de pana in 5 ani sa poata sa puna calumea picioarele jos dupa ce aluneca o secunda pe primul si o jumatate de secunda, probabil intensa, pe al doilea.
    • o plasa din sfoara groasa, cu noduri protejate de bile de lemn, spanzurata la 2 metri desupra solului nisipului, pe care probabil ca adora sa se catere copiii mai mari, spre disperarea parintilor sau a bunicilor care raspund cu capul daca se intampla ceva.
    • trei scari, una duce la toboganul mic, una la toboganul mare si una la plasa.
    • un acoperis.
  • o instalatie gen “aici ne antrenam noi, trupele SEAL”, cu tot felul de sfori spanzurate de ea, pe post de chestii de care sa te agati ca sa faci muschi care, atunci cand cresti mare, sa poata sa “vrea”. Continue reading

Doamna!!!

Ora 7:40. Dimineata.

A, am uitat sa zic ca sunt in concediu, ceea ce inseamna ca dorm mai mult, adica pardon, ceea ce inseamna ca intentionez sa dorm mai mult.

Adineauri o capra imbecila cu un târn in mana, dupa ce ca a fosgait, prefacandu-se ca goneste frunzele de pe strada intr-un tomberon, s-a apucat sa behaie sub geamul meu de la dormitor:

-Doamna!

N-am dat atentie, am zis ca nu are de unde sa stie ca-s o doamna si ca de fapt nici nu-s o doamna, si ca vreau sa dorm. Continue reading

%d bloggers like this: