Romanul, rupt in cur, da’ demn.

La propriu.

Mi-e ciuda de mor ca n-am avut la mine aparatul foto, sa imortalizez Romanul. Asta e, am sa ma folosesc de metoda descrierii… pana la urma urmei, cuvintele au reusit adesea sa faca ceea ce fac acum instantaneele prinse cu aparatele foto digitale.

Singura diferenta e ca la noi nu sunt ricse.

Calcutta: singura diferenta e ca la noi nu sunt ricse.

Imaginati-va urmatorul cadru. Trafic intens, masini care se tartaie si se taraie in caldura bicisnica a orelor 15 in Bucuresti, pe undeva pe langa Piata Cosbuc, spre Soseaua Viilor. Semafor lenes, cu verde scurt, timp berechet sa dai un ochi roata in jur si sa vezi peisajul care te duce cu gandul la o urbe indepartata, pe numele ei Calcutta. In stanga, teren viran cat vezi cu ochii spre intersectia din care de-abia astepti sa tasnesti, numai sa ajungi odata acolo. Pe terenul viran se cotaie doi maidanezi. Mai incolo, ruinele pitoresti ale unui fost closet public, cu balarii crescand in voie imprejur. Oamenii stiu locul si tot acolo se caca. Pe partea cealalta o cladire spoita intr-un galben care-ti strepezeste dintii, prin ferestrele de la mansarda careia vezi cerul si realizezi ca nu mai are demult acoperis. Mai jos, ferestre fara cercevele, numai sparturi in zidul spoit, captusite cu folie de plastic si cartoane. Mai jos, parterul, la fel, doar ca pe perete sunt asezate simetric, doua antene farfurii, una de la Boom, una de la DigiTV. Locatarii imobilului n-au apa, pesemne. Nici incalzire, nici ferestre, nici nimic, dar au televizoare, asta stim sigur. Si sunt abonati Boom si DigiTV…

Trenul de masini se pune in miscare si dai a-ntaia, inaintezi putin si te uiti si spre intersectie. Si il vezi – Romanul. Este imbracat intr-o camasa alba cu maneci scurte, barbos, cu parul valvoi. Sa tot aiba vreo 45 de ani, dar e imposibil de ghicit, nu-i vezi prea bine fata de atata barba si par. Sub brat are un joc de table si sah. Are niste nadragi negri, cam soiosi. Romanul. Plin de demnitate, asteapta ceva. Nu vrea sa traverseze, ar fi traversat de 5 ori printre maisni, ce-l opreste pe el o lumina rosie. Nu. Sta. Asteapta ziua de ieri sau pe Sfantul Asteapta.

Si, la un moment dat, Romanul se intoarce cu spatele. Si intelegi, brusc, de unde vine demnitatea Romanului. Bucile rotunde, iesind in toata rotunjimea din gaura imensa din turul nadragilor, te izbesc in constiinta.

Se face verde. Treci.

3 Responses

  1. Pai la toate nivele societatii romanesti se pare ca sculeala romanului nu-l paraseste; alti bani, alt trai, acelasi “live the moment!”:

    http://nucredetzi.ablog.ro/2008-07-15/romanul-sarac-da-fudul.html

  2. Se pare ca la orice nivel al societatii romanesti te-ai uita, gasesti acelasi percept de viata: “live the moment!”; romanul s-a nascut hipiot, sau recupereaza acuma ce n-o avut voie pe vremea abuziv-impuscatului, se bucura de viata ca de ziua de maine se-ocupa soarta si Doamne-Doamne:

    http://nucredetzi.ablog.ro/2008-07-15/romanul-sarac-da-fudul.html

  3. […] NU! Bucuresti! Posted on September 10, 2008 by Messa Tineti minte povestea cu romanul rupt in dos, dar demn nevoie-mare? Calcutta din buricul targului Bucurestean, la o aruncatura de batz de Cotroceni? La juma’ de kilometru sau mai putin de Hotel Mariott […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: