Dresajul de baza sau ce faci cu copilul pana pe la 3 ani

Da, bineinteles ca romanticele vor stramba din nasuri la cuvantul “dresaj”, dar de ce sa nu accepam realitatea? Pai ceea ce numim educatie, pana la varsta cand copilul dobandeste limbaj si, drept urmare, un inceput de umanitate, dincolo de forma, este de fapt dresaj. Este exact ceea ce da rezultate in cazul cainilor. Actiune – reactiune. Conditionare. Reflexe. Iti dau atentie cand meriti, nu-ti dau atentie cand faci urat. nu mananci acum, iti iau mancarea si ti-o dau la ora urmatoare de masa, cand ai sa rozi si lingurita. Acum dormi; daca nu dormi, stai in pat singura si urli, iar daca urli eu plec din camera. Si inchid usa sa nu te aud. O pocnesti pe soarca-mea afectuos peste fata in timp ce spui ostentativ “Au!”, te iau din bratele ei si te pun jos, ca ea te vede mai rar si e toleranta si nu-si da seama ca incurajeaza un comportament indezirabil. O dor obrajii, dar nu se supara.

La varsta asta, cand nu vorbesc mare lucru dar imping limitele pana unde li se permite, copiii au o lume alcatuita din cateva elemente si nevoi de baza – foame, afectiune, somn, distractie, igiena (adica lipsa bubelor la fund, starea de sanatate si lipsa durerii, altfel copilul nu ar simti nevoia de a fi curat) si experiente noi, multe si variate. O experienta este inclusiv ceea ce se intampla daca infigi un picior al papusii in fundul pisicii docile.

Eu, observandu-mi-o pe a mea, pot spune foarte clar ca pana pe la vreo 3-4 luni a fost un fel de planta urlatoare, care trebuia alimentata lactat o data la 3 ore, din fericire de la 2 luni cu pauza noaptea, ale carei colici au avut intoteauna o origine necunoscuta si, odata trecute, am zis amin si nu mi-am mai batut capul cu ele. Noroc ca au fost, spre deosebire de alti plozi, foarte rare din momentul fericit in care am decis sa renunt sa ma chinui cu alaptatul traditional si am aruncat ce mulsesem (o zeama chioara) la buda si am trecut la traiasca laptele praf (mamele adepte ale curentului booby-nazi sa nu zica nici “mau” – le doresc ascultare placuta de bebe cu colici).

Ei, planta mea urlatoare, care m-a facut de multe ori sa ma intreb ce naiba a cautat in burta mea, la un moment dat, nu foarte definit, a inceput sa reactioneze si la altceva decat la foame-satietate. Asta a fost primul breaktrhough, care mi-a dat o idee a propos de ce vor totusi femeile copii. Dar a fost doar o idee, pentru ca la un moment dat m-am plictisit ca doar sa isi arate gingiile goale intr-un soi de zambet primar si am asteptat urmatorul breakthrough.

Care s-a lasat asteptat, pana in momentul antologic in care am intrat in camera ei si i-am strigat lu’ ta-su: bai, ai pus-o tu in fund? El – Nu. Eu – atunci s-a ridicat singura! A facut treaba asta minunata pe la 8 luni si ceva, si pe urma am tot asteptat sa mearga de-a busilea. Nimic luni intregi. Se deplasa taras, ca o rama cu picioare si maini, asezandu-se in fund in punctul terminus al calatoriei de maxim un metru, reprezentat in principal de cate o jucarie lasata special pe podea.

Poate nici n-ar fi mers vreodata de-a busilea daca n-as fi avut pisica (a propos, cele care intentionati sa va dati animalele fiindca o sa nasteti, nu faceti tampenia asta! privati copilul de niste experiente uimitoare si benefice) si asta pentru ca o puneam in 4 labe si tineam amarata aia de Sfoara la 2 pasi de ea, si ea vroia sa puna mana pe Sfoara si asa a inceput sa aiba curaj sa dea din maini si genunchi sa sa se deplaseze altfel decat pe burta.

Nu mai zic cat a durat sa se ridice singura in picioare, cu aceeasi intrebare la al meu: “Ai pus-o tu pe marginea patului?” – “Nu!” – “A, s-a ridicat singura!” Alt breakthrough.

Am sa sar ajung totusi la momentul prezent, cand zice “haide”, “hai”, “nuvleau” (asta e un cuvant de sine statator, daca nu stiati), “Ana” (= Arianna), “Anana”, “mama”, “tati” (pai da, el merita diminutiv, eu NU), “nu”, “da”, “uiti” si alte chestii similare si foarte utile.

Acum am inceput dresajul de baza, ala in care eu ma chinui sa o fac sa priceapa ca scrumiera nu e un loc in care sa-ti infigi degetele si apoi sa le bagi in gura, ca talpile pantofilor nu sunt “papa”, ca nu e nimic interesant ingropat sub planta de aloe din balcon in care sapa frecvent si ca laptopul meu nu e pianul ei care face ca toti dracii deodata, fiindca are sunete de animale. Eu zic nu, ea zice da, si tot asa. Si se mai si uita la mine gales in timp ce zgarma in boxe, spre disperarea lu’ ta-su si amuzamentul meu evident.

Acum cateva zile am avut parte de primul tantrum, cu zbierete si urlete si lacrimi si muci, la care am reactionat si eu si ta-su cu o magistrala durere-n cot (dar si-n timpane) soldat cu o tacere brusca si plina de reprosuri dupa ce s-a prins ca nu-i da atentie nici macar pisica, plecata strategic din camera cu vacarmul. Dresaj.

Al doilea tantrum a fost adineauri, cand eu vroiam sa o culc si ea nu vroia, asa ca a aruncat cu biberonul de marginea patului si a facut ca un porc spinos taiat pe burta. Am pus-o in fund in mijlocul camerei ei si am plecat de acolo. Cat am scris asta, a stat sa mediteze, iar acum, chiar in clipa asta, a venit in patru labe in camera de zi, sa ne faca mintile tocanita de creier. In camera ei nu avea cine sa o asculte, asa ca a venit calma incoace si a inceput sa urle a alean. Termin deci postarea, inchid capacul laptopului si ma car in balcon la o tigara si o bere rece. Inchid usa la balcon.

Dresaj de baza.

Advertisements

6 Responses

  1. Mie una termenul de “dresaj” mi se pare cel mai adecvat cand vorbim de astia micii.Lucrezi foarte bine daca stii exact ce motivatii si ce pedepse sa alegi, daca stii ce reflexe sa stimulezi,deci exact ca la un catel de exemplu.Si inca o chestie unde sunt de-acord ,copiii si animalele!Fi-mea are o relatie speciala cu ale noastre (doua catele),am observat chiar ca in preajma lor emite altfel de sunete,chiote.Pentru dezvoltarea neruologica a copiilor animalele sunt benefice,din moment ce mai nou trateaza autismul prin terapie cu animalute,ii clar.

  2. Eu refuz sa dresez pe cineva. Eu imi iubescprea mult copilul sa pot sa incerc ceva asemanator unuid resaj, eu mi-l las sa descopere si-mi place sa-l vad facand tot felul de lucruri si nu mi se pare ca a capatat vreo apucatura urata pentru ca nu i-am pus restrictii in comportament. Din contra! Am incredere in ce alegeri face pentru ca ca, pana acum, cel putin, nu ales nimic gresit. Diferit de ce mi se pare mie acceptabil, poate da, dar eu sunt subiectiva prin insasi natura mea de om.

    Am vazut ca gesturi ca acela descris de tine sunt o faza si ca toate fazele dureaza un timp si apoi dispare. Toti copiii fac asa.

    Vreau sa vad cum si cand isi da seama ca ma doare cand ma trage de par. Cand va intelege ca trasul de par nu este o sjoaca in care ea trage si eu spun au! (si daca nu reactionez trage si ma invata ea: au!) Iata, tocmai a venit la mine si m-a tras de pulover si a facut: Aaaaa(u)! U-ul se subintelege, nu vorbeste atat de subtil deocamdata :). Face asta pentru ca eu stau la birou si scriu fara ea si nu am lasat-o sa-mi ia mouse-ul. Nu spun ca vor mereu atentie, cred ca e un antrenament pentru momentele cand vor intelege mai bine relatia cauza-efect. Si, chiar daca uneori ma doare parul, o las in pace si ma amuz cum trece ea pe langa mine sau cum ma trage de par de parca ar trage ciucurele unui clopotel de pe vremuri cu aerul ca asa trebuie. Pentru ca da, doua sau trei saptamani, aceasta joaca cu parul meu a fost un ritual: am vazut parul in raza mea de atingere: il trag si rad la mami. Si ea tipa sau rade la mine (mami e cam flusturatica si are si ea stari de spirit diverse si un nivel fluctuant de rabdare).

    Prin prisma acestor lucruri, reactia ta la lovitul soacrei: mi se pare exagerata, cum exagerat mis e pare sa exerciti o atitudine de-asta cazona cu copii – mici sau mari.

    Sistemul de recomense/pedepse mi se pare un mare bullshit care nu face decat sa invrajbeasca parintele cu copilul cu ajutorul pedepselor pe de o parte, iar pe de alta sa determine copilul sa faca lucruri contrar vointei sale, numai pentru a capata ceva in schimb. Cred ca rebuie cultivata mai degraba dorina pustiului de a e face util, de a ajuta de dragul ajutorului, de a respecta anumite norme pentru ca trebuie respectat sau pentru a-i face mamei ( e un exemplu) pe plac… In sfarsit, nu pentru ca va primi o excursie, o ora in plus pe-afara sau, mai rau, niste bani de buzunar in schimbul ascultarii.

    Si copila mea protesteaza dar nu ajungem la tantrums. Nu stiu, poate vom ajunge, dar nu cred ca o s-o las sa-si rezolve singura conflictele. Tantrums sunt controversate, este adevarat, dar eu una cred ca apar atunci cand copilul este foarte obosit si simte ca nu mai poate alege – alege orice. Si se naste un conflict, si spaima si confuzie. Si in aceste momente eu una imi doresc sa fiu de fata si sa nu ma enervez la randul meu.

  3. Zoozie, e ok sa fii romantica. Fiecare mama are felul ei si fiecare copil e diferit. Eu sunt in realitate o panicoasa – n-as vrea sa nimeresc o situatie extrema in care copilul meu, neobisnuit sa asculte, ci sa exploreze dupa cum o taie capul, sa riste sa fie calcata de masina, de exemplu… sigur ca e o situatie ipotetica, dar de ce sa simt ca risc?

    Eu o iubesc prea mult ca sa nu o dresez… 🙂

  4. si folositi si botnita si treats ?
    dar de ce va osteniti ? nu mai bine duceti copilul intr un centru special de dresaj ?
    astfel de atitudini ma fac sa ma intreb de ce la da Dumneze unora copii si ce o fi mai rau: sa fii avortat la 2 luni de viata intrauterina sau sa cresti intr-o astfel de familie ?

    Dumnezeu cu mila…

  5. ah, eram sigura ca mai intai e nevoie de accept pt a aparea postarea. asta explica de ce sunt doar 3 comentarii la articol. ma mir ca a aparut commentul lui zoozie. poate pt ca e ea mai finuta in exprimare.

    transmite-i messei ca a-ti lasa copilul sa exploreze e una. a-l lasa sa se joace pe carosabil e cel putin prostie.

    da, ai ghicit: am un copil, pe care il alaptez si il iubesc, pe care l-am integrat firesc in viata mea, nu un animal pe care-l dresez.

  6. hellooooo, nu te cenzureaza nimeni, dar comentariul intra in moderare, pt ca nu ai postat vreodata aici. cred ca e corect.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: