Romantarea caracterelor antisociale

Ideea acestei postari mi-a venit in timp ce spalam vasele, apa curgand imi vajaia in urechi odata cu clinchetul portelanului, de afara se auzea implacabilul cotidian “Fiare vechi!!!” si, peste tot vacarmul, imi rasuna in loop in minte acel cantecel tampitel “Inima de tigancaaaa, inima de rromancaaaa”, intr-o combinatie ADHD de ganduri disparate, telenovela Inima de Tigan, Robin Hood si as vrea sa fiu vigilante.

Si m-a pocnit.

Oamenii tind sa romanteze caracterele antisociale. Atat personaje, cat si natii intregi.

Robin Hood este un prim exemplu de antisocial romantat. Proscrisul care face dreptate, desi nu avem garantia ca era prea drept ce facea, si nici nu avem garantia ca a existat, cel putin nu neaparat in forma asta idealizata. Poate ca era un simplu talhar la drumul mare care a avut in doua sau trei randuri dorinta de a sarbatori succesul unui jaf printr-o ofranda in bani, daruita primilor amarati intalniti in cale. Poate ca mitul lui Robin Hood vine de la ceea ce si-ar fi dorit oamenii sa fie, nu de la ce a fost. Si asa mai departe. Oricum ai lua-o, omul era un antisocial. Sa te retragi in padure cu gasca de proscrisi ca tine si sa faci un fel de rezistenta tip guerilla… este un comportament cu o latura antisociala precisa. Nu vorbesc aici despre faptul ca avea sau nu dreptate – vorbesc numai si numai despre adaptarea lui sociala.

Che Guevara este si el un exemplu de antisocial romantat – devenit emblematic, dracu’ stie de ce (adica stiu motivele, dar nu le pricep – adica oricine militeaza pentru ceva e de apreciat, indiferent pentru ce militeaza si indiferent cum isi duce lupta?). Componenta antisociala a lui Che Guevara este bine mascata de ideile marxiste, alea care nu plac deloc liberalilor 🙂 Indiferent de ideile lui, de aspiratii, charisma si valori, s-a comportat ca Bin Laden, dar uite ca e romantat si il vad pe pereti (stenciluri), pe burtile diversilor (tricouri) si… am vazut chiar si tatuaje cu Che Guevarra…

Tiganii sunt si ei o natie antisociala romantata – “Inima de tigan”, “Gadjo Dilo“, pana si “Thinner” al lui Stephen King, romanteaza antisocialul tiganesc.

Attila si hunii lui, care a inspirat un film cu un actor pe care l-as lua acasa (Gerard Butler, yummy), romanteaza un personaj in fapt avid de putere si urat ca dracu’, dupa cum il descrie istoria obiectiva, desi sunt cateva contradictii si aici.

Si exemplele pot continua.

Care e explicatia? Sa fie nevoia oamenilor de a integra social tot ce este uman? Sau arata ca, in realitate, exista un antisocial stapanit in fiecare dintre noi?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: