Massive Attack – show pentru toata lumea

Trec peste cum am ajuns, cum am intrat, cum am primit tigari la intrare (subiect de postare separata), cum am luat bere si suc (ce enervant e sa primesti totul la pahar! ZAU nu arunc nici pahare, nici sticle) si ajung la esenta, adica Massive Attack. Fara a uita perioada de vreo ora jumate in care au cantat (cine au cantat? … o tipa cu “M”? A… Martina Topley Bird, ok) in deschidere si cat am asteptat sa se faca intuneric, sa inceapa show-ul, timp suficient sa constat ca cel putin un sfert de “rockerime” era prezenta in zona, semn incurajator ca nu sunt singura care mai asculta si altceva decat metale.

E adevarat ca “trip-hop-ul” asta e un blend reusit de de toate, cate putin si bun din fiecare, asa ca nu a fost de mirare ca multimea sa fie atat de pestrita, de la pitzi cu rochite negre si strampi de plastic ciclam, cizmulite de motan incaltat, labartate in jurul gleznei ca niste galeti de piele, hippioate imbracate in carpe de bucatarie peticite acasa manual si incinse cu stergare, cu genti uriase si goale atarnand sub fund si tunse cu ciobul, baietei scheletici in nadragi asezati ca pe scandura de calcat, corporatisti razleti si corporatiste cu spatele gol si vedere la cheutoarea sutienului neaparat Jolidon, cu eticheta vizibila, pana la bum-like boys, cu palariute tricotate, baieti cool cu par rastafarizat si meshe, pletosi, rockeri, emo, burtosi, cheliosi, manelari si maneliste cu burice vizibile, seniori albiti la tample sau albiti de tot si cucoane cochete. Cu fiecare pas prin multime ma pufnea rasul, ma lovea admiratia sau ma pocnea nostalgia, intr-un amestec de “I don’t belong here / I belong here” continuu.

Si, incepe.

Habar nu am cu ce au inceput, si asta pentru ca nu-s foarte buna la tinut minte nume de piese, nici macar alea care imi plac foarte mult, cu mici exceptii – asa ca pot spune ca au continuat cu Mezzanine, Teardrop, Inertia Creeps, Safe From Harm, nu in ordinea asta, si ca n-am auzit Protection (care mie una imi place foarte mult). Finalul (bisul) a fost o Karmacoma care mi-a parut cam fuserita, asa, sa fie, mai ales ca probabil se asteptau ca publicul sa strige “Karmacoma. Jamaica an’ Roma” si publicul n-a percutat.

Cert este ca Massive Attack, mie, personal, dupa ce i-am vazut, nu imi par trupa de live decat pentru cateva piese. Daca nu ar fi fost alea, m-as cam fi plictisit. Dar, interesant este ca fix acele piese mai “grele”, mai putin comerciale, cele pentru care biletul a meritat cu varf si indesat cei 80 de RON, au avut si ca prestatie live, dar si ca spectacol de lumini, substanta si mesaj. Nu mi-a fost dat pana acum sa vad o trupa cu mesaj atat de actual, politic, ideatic, etic. De la ecologie si mesajul (citat aproximativ) “future is made of what we put in it now”, la punctul culminant al piesei Safe From Harm in intregul ei, proiectiile luminoase afisand, in limba romana (!!! foarte de apreciat ideea), in prima parte citate libertariene (“Sunt inferior oricarui om caruia ii calc drepturile in picioare” – Robert Green Ingersoll; “Teama nu este starea naturala a oamenilor civilizati” – Aung San Suu Kyi) pe un fundal luminos si in a doua parte, in amestec, citate in flagranta opozitie (“Cand aud de cultura imi vine sa pun mana pe pistol” – Hermann Goering), afisate pe fundal rosu cu texte in alfabetul arab. Dreptul la libertate, la libera exprimare, la opinie, ambiguizat in fake-ul demagogic al zilelor noastre (“Apelul dumneavoastra este foarte important pentru noi” / “Avem nevoie de votul vostru“) si avalansa de informatie bulk menita parca sa ne orbeasca (sugerata de afisarea de titluri din tabloide, cu sanii Andreei Marin, ispravile lui Banel, procesul de paternitate pentru o fetita moarta si asa mai departe). Franturi de steaguri amestecate in globalizare, Semiluna peste steaua lui David, stelele UE peste stelele steagului American, talmes-balmes, nebunie, razboi, frica, nedreptate, nebunie…

___________________

Alaturi de mine, o manelitza platinata si-a dat jos bluza care oricum nu ascundea mare lucru si si-a aratat tzatzele, mici da’ tinere, dovada incontestabila a faptului ca a priceput mesajul pacifist al trupei si a decis sa se alature ideilor printr-o actiune de protest pasnic “make love, not war, show tits, not weapons”.

Eu am plecat de la Massive Attack cu sentimente amestecate si cu speranta ca macar un privitor sa fi fost transformat… desi orice mesaj este destinat exclusiv celui dispus sa-l asculte. Restul e muzica si dans.

3 Responses

  1. Pai de asta a fost show pentru toata lumea… 🙂

  2. “mie,personal” mi-a placut foarte mult acest concert !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: