Concert Iron Maiden la Bucuresti – Somewhere Back in Time

Este incredibil de placut sa stii ca ai de mers la concert la cateva strazi de casa. N-ai probleme de genul “unde gasesc taxi la ora aia”, iti permiti sa vii fara masina si, prin urmare, poti sa bei cata bere vrei si, in plus, stii ca dupa concert se aduna ceva lume la tine acasa si poti schimba linistit impresii pana la ce ora ai chef. Asa ca am asteptat sa vina Galatzenii (specie aparte, de descris candva in viitor) tocmai de la Mecca si am pornit. Evident ca, plecand eu ca la o banala plimbare prin imprejurimi, cu mainile in buzunar, am uitat banii acasa, chestie de care m-am dumirit pe drum, dar n-a fost bai, ca aveau Galatzenii destul la ei, pentru ca nu se poate sa vii tocmai de la Mecca si sa pleci fara merchandise. (Si totusi, se poate – tricouri Maiden la 80 RON, longsleevuri la 90 de RON si o carpa galbena cu iz de fotbal la 200 RON… e putin cam mult… CD-uri si DVD-uri mai scumpe ca in magazine, carticica oficiala de tour cu cateva poze la 40 RON si asa mai departe)

Am ajuns. La poarta stadionului Cotroceni, intrarea din Lister, lumeee. Bineinteles, nelipsitele care de televiziune si reporterite cu mutrite “profi”, explicand telespectatorilor cum si cu ce se mananca o trupa ale carei piese nu le-ar asculta de bunavoie nici picate cu ceara, totul avand in fundal bulibaseala intrarii. Pe “culoarul” din garduri metalice facut de jandarmi catre intrare (ca sa nu fie balamucul prea mare) erau ingramadite sute de sticle goale, semigoale, chiar si un termos si o bere nedesfacuta, iar, sfidator si gol, la un pas de ele, era un mare container de gunoi. Dar cine sa se oboseasca sa azvarle ceva acolo? Ce mama dracului, au venit la Maiden, arunca pe jos! Or fi unii platiti sa adune jegul dupa aia.

Vine unul si zice popeste “femeile acolo, barbatii dincoace”. Ma conformez – intrarea pentru femei mergea mai repede. Stripsearch? Neee… era clar ca am venit cu mainile in buzunar, asa ca nu m-a pipait nimeni si, la cat de lalau era tricoul, as fi putut sa am 10 kile de TNT infasurate discret pe torace si sa intru fara probleme. Zice altu’ – “nu stationati aici”. Ne dam mai acana si asteptam sa patrunda si barbatii. Ne indreptam catre stadion. Intram. Balamuc. N-am prea vazut corporatisti si corporatiste, asa ca m-am simtit destul de in largul meu, ca la o petrecere cu foarte multa lume. Am intrat la 8 fix si Trooper cantau deja.

Pe Lauren Harris am pierdut-o (si am inteles ca n-am pierdut mare lucru, nu tot ce naste din pisica mananca soareci), dar ca o nota foarte proasta pentru organizare este faptul ca, atata vreme cat pe bilete scrie ca accesul se face de la ora 16:00 la ora 20:00, ma asteptam ca totul sa inceapa la ora 20:00. Ca as fi vrut sa vad fata, si sa prind intrarea Trooperilor pe scena.

TROOPER

Trooper au cantat bine dar si usor coplesiti de headliner. Adica am impresia ca scena lui Maiden a fost un pic mai mare decat erau pregatiti psihic sa duca, si cine ii poate invinovati? Probabil ca as fi amutit brusc daca ar fi trebuit sa cant in deschiderea Maidenilor. Cu toate astea, Coiotul n-a amutit, a strigat. Tot mini-recitalul Trooper a fost un Strigat de la un capat la altul, incat ma gandeam ca o sa crape microfonul si boxele si n-o sa mai apucam sa auzim si Maiden, ca dovada ca s-a produs pana si pana de curent de care acum incep sa banuiesc de ce au baietii astia parte pe la unele concerte. Alea in care pun cel mai mult suflet. Cat sa reziste firele alea la vocea Coiotului?

Coiotul, care are un fel de marca personala apelarea publicului cu “prieteni” in concerte, reminiscenta Minculescului, a vazut ca tot A-ul si o mare parte din B statea cu mainile in aer si pleata in vant, asa ca probabil a reusit sa se imprieteneasca rapid cu trei sferturi de stadion, judecand dupa faptul ca nu au patit ce patesc in general trupele de deschidere, adica plictiseala publicului, folosit timpul pentru coada la bere si cautat de amici prin multime.

Cand am intrat, cantau “Cum vreau eu”, adica nu neaparat cum vreau eu, dar bine. Mi-am gasit un loc pe langa standul cu merchandise si m-am amuzat din cand in cand de culorile si dimensiunile tricourilor Trooper pentru gagici. Au urmat “Ce a fost a fost”, “Nu mai conteaza”, o piesa noua, despre care Coiotul a zis ca e “Old School, Baby” (desi eu as intitula-o “Balada unui greier mic”, dintre versuri sunandu-mi si acum in creier ca reclama la sapunul Fax “… si am ajuns pe scena cu fecioara de fier“), “Inca un strigat”, apoi pana de curent, apoi “Tari ca muntii” si PIESA Trooper, adica Strigat. Care e, din cate stiu, prima piesa lansata, si cea mai buna, geniala chiar.

Da. Mi-au placut Trooper, asa cum imi plac de fiecare data. Iar Galatzeanul a declarat pentru un post de radio, la iesire, ca el nu stie cum a fost la Maiden, ca el a venit pentru Trooper. Pai daca pana si Galatzeanul a zis asa ceva…

IRON MAIDEN

Am sa sar peste setlist, pentru ca a fost exact cel din postarea anterioara. Scena a avut acel “Egyptian Set” pe care il stim… de cand ne stim si, desi stiam ca il vor avea, am avut asa o senzatie ca ma uit la un DVD… senzatie care, din cauza distantei la care eram fata de scena, cu mici exceptii, a persistat pe toata durata concertului. O proiectie live, in aer liber, al unui DVD “Live Best of” cu Maiden.

Daca la Trooper am avut ceva logoree, la Maiden ma cam parasesc cuvintele, dar am sa incerc totusi sa scriu.

Bruce a albit, dar asta nu l-a impiedicat sa alerge in toate cotloanele scenei, sa se catere pe butaforie, sa cante in timpul asta cu vocea aia in care nu se simte efortul, incat, daca nu as sti ca nu-i asa, as putea crede ca nici macar nu canta, ci doar se zbuciuma si alearga… cum si de unde atata energie la un om de aproape 50 de ani? Centrul Iron Maiden este Bruce, ca dovada ca, desi restul trupei sunt ceas si miscare, tot ce am putut vedea, mai ales pe ecran, dar si pe scena, a fost Bruce. Bruce sus, Bruce jos, Bruce in miscare, Bruce. A comunicat bine cu publicul, ne-a spus povesti, stie si geografie si n-a confundat Bucurestiul cu nimic altceva si si-a amintit de carnatul traditional din carne de albatros (ce dracu’ i-au dat astia sa manance?) pe care l-a savurat la Constanta, cu ocazia unui meeting aviatic la care a participat.

Publicul? Am fost surprinsa sa constat ca, cel putin in zona in care am stat eu, publicul a cantat cu trupa numai la Fear of the Dark, un pic din Run to the Hills si pe ici, pe colo, pe la restul de piese. Ori toata lumea care a fost la concert e ca mine, care nu prea cant cu trupa, pentru simplul fapt ca vin sa ii vad pe ei, nu sa ma aud pe mine, asta pot sa fac si cand fac dus, ori oamenii nu stiau versurile, ori… n-o sa aflu niciodata. In fata se pare ca s-a cantat cat de cat, dar in spate nu s-au auzit decat Maidenii. Poate, intr-un fel, e mai bine.

Unde am stat eu (in stanga standului de merchandise si inghetata, unde statea ingrozit un vanzator blondut, care isi tinea in permanenta mainile la urechi si scuipa in laturi, spasmodic) s-a auzit cand bine, cand rau, cand dogit, cand infundat, cand strident, cand ok. Asa ca am avut cateva tentative sa ma duc in fata, catre A, dar dupa cateva plete luate in ochi in imbulzeala si imaginea bizara cu cei doi amorezi, el cu pleata, ea de cartier, care se pupau de vreo cateva minute si nu pareau sa aiba de gand sa se uite si la scena, am renuntat si m-am intors la locul meu, bartaneste. Nu mai are baba nerv sa stea la inghesuiala… dar nici pe scaun n-as fi stat.

Revin la stageset-ul egiptean, pentru ca nu este doar un fundal static de concert, si face parte din show, se schimba, se misca, se roteste, cu fiecare piesa ce se desfasoara. Cateva momente mi-au atras in mod deosebit atentia – scena “chivotului” cu cei doi heruvimi de o parte si de cealalta si “bestia” pe post de Dumnezeu in centru si finalul piesei Iron Maiden, cu uriasa mumie in miscare in centrul scenei. Napoleon spunea ca de la sublim la ridicol nu e decat un pas, iar Maiden nu au trecut pasul asta. Show-ul a ramas sublim.

Dar de acum, niciodata, dar niciodata, nu mai iau bilet atat de departe de scena. Ori in fata, ori deloc.

7 Responses

  1. Ce ma enervezi… cred ca am stat la citiva metri distanta de tine 😦

  2. Concertul a fost EXTRAORDINAR. Chitarile au fost vrajite ca sa sune asa de mainile lui Harris, Murray, Smith, Gers. Spectacolul, Eddie, vocea inconfundabila a lui Bruce…totul a fost IMPECABIL.

    Cat despre organizare, de la vanzarea biletelor, si pana la show in sine (acces, evacuare, caderea generatorului la Trooper)…a fost un DEZASTRU. Asta este discrepanta la noi…si confrma inca o data ce fel de natiune suntem: speculanti, mitocani, aroganti, idioti. Sper ca am invatat ceva din asta!!! Maiden ne-au dat clasa!

  3. Maiden stiu “meserie” de atatia ani… nici nu puteau sa faca un show prost, chiar sa fi vrut, nu le-ar fi iesit…

    Despre organizare, eh, m-am obisnuit. De la acreditari pana la bilete si program, e mereu aceeasi varza.

    Eh, noi sa fim sanatosi, vorba reclamei…

  4. DACA NU STIM SA CRITICAM CEEA CE TREBUIE SI NE OBISNUIM IN RAHAT O SA AVEM PARTE MEREU DE ACELEASI TRATATII. E VORBA DE RESPECT. PUNCT!

  5. Corect… dar ai fi plecat de la Maiden, in semn de protest fata de organizare?

  6. what a silly question…

  7. Era retorica 🙂 si, da, e silly 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: