Diplomatie a la Cristi Neagoe

Da, este vorba de intai de diplomatie si abia apoi de cultura.

Cine isi imagineaza ca Brittish Council, Institutul Goethe, IRC-ul americanilor au in principal rol de expresie a ultimelor trenduri cultural-artistice se insala. Aceste institutii sunt vectori de imagine ai statului respectiv, vectori care au un target mai larg decat diplomatia in sensul strict, fara a ingora insa metodele si protocoalele dipolmatice.

In aceste conditii, persoanele numite sa le conduca sunt alese cu o rigoare similara alegerii diplomatilor, pentru ca vor avea ulterior contacte “la nivel inalt” cu reprezentanti ai tarilor gazda, contacte in care isi vor reprezenta tara, iar tara va fi judecata si dupa prestatia acestora.

Problema care apare aici este ca diplomatia are o serie de reguli mult mai stricte decat viata de zi cu zi. De exemplu, daca in viata de zi cu zi, sa vii la sedinta dupa seful tau poate fi trecut cu vederea de cele mai multe ori, in diplomatie sa ajungi ca ministru de externe dupa presedinte este o incalcare impardonabila a protocolului. Nu putem vorbim de ipocrizie, ci de protocol – asa se face, iar daca nu faci asa nu esti “liber, fara constrangeri si prejudecati” ci incompetent. Astea sunt regulile jocului, daca vrei sa le joci bine, daca nu, nu te bagi. Continue reading

%d bloggers like this: