Mania privitului vedetelor in cur(te)

Si toate ziarele, si toate site-urile, si toate blogurile, gem. Adica sunt doldora. Pline. Pline de trivia despre vedete. Cine ce a mancat, cine cum a slabit, cine cu cine si cu cati si in ce ordine, cine ce copii a facut, cine ce operatii, cine are cancer, cine isi extirpa sanii, cine face prelungire de nas, cine cheltuie pe ce, cine moare, cine se naste si mai ales cui si asa mai departe.

Pe mine chestiile astea ma plictisesc si scanez printre ele ca sa ajung cu greutate la ceva Stire cu “sh” mare. Din toata maculatura fizica si virtuala care ne omoara copacii si ne consuma curentul, abia daca gasesc pe zi doua subiecte care sa ma intereseze. Care sa imi starneasca mintea. Care sa ma revolte. Care sa ma faca sa cuget. Care sa ma faca sa ma mir. Atat. Maxim doua. Asta inseamna ca in 365 de zile eu aflu numai 730 de scurte chestii interesante, pentru fiecare dintre ele alocand cam douazeci de minute de lectura, comparare a surselor, verificare si integrare. Atat. Cu alte cuvinte, mintea mea e antrenata de fenomenele contemporane numai 10 zile din an (atat rezulta, daca faci inmultirile si impartirile de rigoare). Cu alte cuvinte, prezentul contemporan este compus din 10 zile de intamplari pe an. Ce se intampla in restul de 355 de zile?

Pai sa vedem… Restul de 355 de zile este perfect acoperit de trivia. Barfe, paparazzi, speculatii, chestii. Adica treburi absolut obisnuite si normale, care se intampla tuturor oamenilor obisnuiti si normali, ca asa e viata, ciudata si traita de oameni, care sunt cat se poate de diferiti in asemanarea lor.

Dar ziarele descopera vulgului vietile oamenilor cunoscuti. Vulgul e plictisit de viata proprie, care oricum e o rutina bolnavicioasa din “ciclul birou-pat”, innobilat spre “ziar-birou-tv-pat” de o oarecare vitamina. Asa ca e picant si atat de personal, ca si cum ai privi pe gaura cheii, sa afli ca, de exemplu, “Christina Applegate si-a extirpat sanii“, retinand din chestia asta ca tzatzoasa blondina pe care o stie tot poporul din serialul “cu Al Bundy”, deci cineva cunoscut, daaaa? a ramas fara bidoane, mama ce chestie, saraca, ete saraca, era o parasuta, merita, s-o ierte Dumnezeu, e pedeapsa de la Domnu’, da-o-ncolo, pacat ca era buna, vai ce nenorocire, imi pare rau, era simpatica si asa mai departe, fiecare dupa IQ.

Si acuma zic eu… ce-ar fi ca in locul stirii asteia sa vedem stiri cam ca asta: “Peste 2000 de femei* si-au extirpat astazi, ca si ieri si alaltaieri si cum vor mai face si maine si poimaine, sanii, pentru a scapa de cancer si a impiedica reaparitia celulelor tumorale (etc)“.

Sau, mai sec, sa avem un singur ziar pe luna care sa spuna, printre alte stiri in acelasi ton: “Conform cu rezultatele mediei obtinute din datele colectate in fiecare zi a acestei luni statistica femeilor care si-au extirpat ambii sani are un trend usor dar nu ingrijorator ascendent, de 0,03%, asadar in aceasta luna un numar de 600000* de femei si-au extripat ambii sani, in lupta cu cancerul.

Drept e ca daca stirile ar arata asa, n-ar mai citi nimic in ziare nici dracu’. Sau (oare???) ar citi oamenii numai literatura, ar merge prin parcuri, ar avea altele de facut?

Nu. Oamenii au nevoie de stiri personale. Au nevoie sa vada viata celor de langa ei. “Statisticile nu mi se pot intampla mie“. Daca oamenii ar avea numai statistici si n-ar avea vedete la stiri, ar muri de plictiseala, abuz de alcool si haleala (tot din plictiseala) si asa mai departe. Si, cel mai important, n-ar avea niciodata sansa sa constientizeze CATE li se pot intampla chiar si lor.

___________________

* cifrele sunt imaginare

Advertisements

2 Responses

  1. Pina sa ajung prin alte tari am crezut ca e genul de continut care prinde la noi, ca noi vrem sa moara capra vecinului, daca se poate in timp ce o privin printre ulucile gardului. Dupa ce am ajuns prin Londra si-am pus mina pe The Sun mi-a trecut senzatia. Toti sint la fel.

    Ca sa comentez si linkul tau de mai sus, mie cel mai mult imi place poza aia din dreapta-sus, pe care scrie “uite cum se giugiuleste sora lui Moni”. Asta este ceea ce eu numesc stire care mi se fringe, exceptie facind situatia in care sora lui Moni ar avea doua guri. Si poate nici atunci.

  2. Ne, ne, ne, morala este: uite ce fac rudele vedetelor, deci si la vedete se poate, nu numai la noi in sat/urbe. Sau: bah, daca pana si soru-sa lu’ cenusareasa balcanica se giugiuleste, io de ce sa nu ma giugiulesc? 😀 😀 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: