O zi de cacat

Imi pare rau ca trebuie sa folosesc cuvantul asta mirositor fix in titlu, dar sa zic ca a fost de fecale este atat de impropriu. Ziua asta a fost pur si simplu de cacat.

Adica. Pe la 12 se intrerupe curentul in tot cartierul, ceea ce inseamna nema net, nema lumina, nici acasa, nici la firma. Excelent. Eu, acasa. Mogre, la firma. Sun la deranjamente la Electrica (021-9291) si imi raspunde – ati ghicit? – un robotel. Ce-mi plac mie roboteii, mai ales atunci cand vreau sa vorbesc cu “un om viu”, fiindca, de exemplu, ma grabesc si vreau sa intreb ceva specific, nu sa mi se zica ce au ei chef sa zica si eu sa raman fara raspuns. Ca norocu’, Electrica are un robotel destept, care a anticipat intrebarea mea (e prima oara cand mi se intampla sa dau peste un robotel care sa stie de ce l-am sunat) si care a zis monoton ca “defectiunea din strazile X, Y, Z (tot Cotroceniul, adica) este in curs de remediere. Estimam ca remedierea se va face pana in orele 15:00“. Mkay, ce dracu’ sa facem in firma fara curent si fara net? Nimic! Toata lumea acasa, luati-va de lucru ce se poate lucra acasa si ne vedem maine.

Vine Mogre la mine, de la firma. Intre timp, inchid UPS-urile care piuiau oribil si ramane un tiuit persistent. Ma gandesc ca am tinitus, ca-mi tiuie urechile de la nervi si tensiune brusc crescuta si ca la un moment dat, daca ma duc sa vomit cele doua cafele baute de dimineata, poate trece. Nu. Nu era tinitus. Era caseta de comanda de la alarma casei. Al carei acumulator s-a dus dracului (oricum a tinut 7 ani, in mod normal astea tin 3 ani, dar eu se pare ca am nimerit din cele bune, de au tinut atata) si, ca urmare, alarma piuie de disperare sa ii inlocuiesc acumulatorul, ca sa nu crape de tot si sa ajunga sa urle sirena in strada, sa se auda pana la Gaesti, pana ii moare si ei acumulatorul, adica vreo ora sau doua. Timp suficient sa ma injure de mama toti vecinii, sa vina trei echipaje de politie, doua de pompieri si o salvare. Salvarea fiind utila, ca m-ar fi cules de pe jos dintr-o criza de isterie convulsiva si m-ar fi dus la Balaceanca, la liniste, departe de tiuituri. Asa ca am incercat sa dau de firma care a montat urlatoarea si piuielnita, e drept, acum 7 ani, sa vina sa-i faca naibii ceva sa taca. Nimic. Ori a dat faliment in 7 ani, ori a murit, ca nu raspundea nimeni nici pe fix, nici pe mobil. Traiasca netul, gasesc o firma care monteaza si serviseaza alarme de imobil, sun, oameni draguti, vin, repara, pleaca, pret acceptabil, rapid, eficient, curat, dotati inclusiv cu scara si tot ce le trebuie, nu ca altii, care vin cu mana-n fund. In sfarsit totul merge, numai ca e deja ora 17 si eu nu am reusit sa fac mai nimic constructiv. Scrisul pe blog nu se pune, ca o postare imi ia maxim cateva minute… si nu e pe bani.

Totul de la o pana de curent. O afurisita de pana de curent. Timp pierdut pentru care Electrica nu-mi da nicio despagubire.

A, a fost si o chestie buna la ziua de azi – mi-au sosit rezultatele la analizele futile ale lui Nicolalaescu si mi s-a confirmat ce stiam deja – am o predispozitie sa fac pietre oxalice la rinichi, dar in rest, sunt sanatoasa tun.

One Response

  1. fascinant

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: