Salvări

Nimeni nu scapa decat daca moare tanar.

De batranete scapi numai daca mori tanar.

Azi au venit doua salvari la mine pe strada. Doua. Cand vezi numai cate una, nu te panichezi. Zici asa, oarecum cu relaxare, ca “o fi vecina aia batrana de la 3, a facut inca un infarct” sau “iar a uitat madam generaleasa sa-si faca insulina“. A, si inca ceva. Cand ai sub 30 de ani, te doare-n cur ca vine salvarea. Poa’ sa vina si zilnic, tu esti invincibil, nu te intereseaza, nu te atinge, nu poate sa vina si la tine, esti tanar si n-ai treaba. De-abia te si bucuri, cu cat esti mai tanar cu atat de bucuri mai tare, ca poate a crapat nea’ Gogu ala nervos si carunt, cu baston dintr-o teava pansata la un capat si care scuipa groaznic cand se rasteste de la geamul de la bucatarie. Sau baba care iti cauta in cutia postala cu o penseta, cu care iti extrage discret corespondenta, citeste de la cine a venit, noteaza intr-un fel de catastif soios de pe vremea lu’ Dej si pe urma insereaza plicurile, cu multa indemanare, inapoi. Aiiii, viata, meriti traita din plin, ce bine e cand stii ca mai ai atatea zile incat te si intrebi daca nu cumva ai sa te plictisesti de ele, ca matusa Florica, aia care iti spune senina, de fiecare data cand te taraie ai tai in vizita pe la ea prin batatura de la tara, ca tare si-ar dori sa o ia si pe ea Dumnezeu, ca a uitat-o, Bunul, pe pamantul asta.

Dar se intampla sa nu mai ai sub 30 de ani si se intampla ca pe strada ta sa vina doua salvari odata. Si, pentru prima oara in viata, ai o strangere de inima. Baba de la 2 e totusi doar o biata batranica obosita si chinuita de artrita. Singura cuc de cativa ani. Nu i-ai dus niciodata macar o paine – de ce i-ai fi dus, doar te seaca de fiecare data cand te vede cu tot soiul de intrebari indiscrete. Mosul ala infect care urla la tine cand iti parchezi masina fiindca zice ca iei soarele tufei de merisor plantata langa poarta e totusi un biet om singur si suparat si inecat de tristete si plictiseala. Pentru prima oara in viata, te intrebi la cine au venit salvarile. Te intrebi de ce doua. Te intrebi cat o sa mai treaca pana cand or sa inceapa sa vina si la tine.

Din momentul ala incepi sa zambesti sincer tuturor babelor si mosilor, indiferent cat de tare sunt suparati si indiferent cat se rastesc la tine sau ce tampenii te intreaba. Te uiti la ei si te cutremuri, pentru ca stii ca asa ai sa fii si tu candva. La cat de repede trece acum timpul, nu mai ai foarte mult. Te intrebi daca tie iti va zambi cineva atunci cand vei fi o basina veche si pana la genunchi deja in groapa. Si ti se umezesc ochii. Iar lor, cand vad ca le zambesti, li se umezesc la randu-le. Probabil ca asta e momentul cand si ei inteleg ca ai inteles. Si isi amintesc de ziua in care, tineri inca, si ei au inteles.

Omul devine om numai dupa ce si-a asigurat supravietuirea si incepe sa moara.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: