Oameni si lectii

Am fost sa iau ceva de mancare la marketul de cartier, langa Economatul primarianului. A propos, marketul in cauza expune la casa niste cartonase rosii cu nimeni altul decat pesedepecistul Ciontu (bleah). Whatever. Ma duc sa cer niste snitele din piept de pui si niste salata de vinete. Tocmai ma pregateam sa cer si niste sarmale, cand o babone tzafnoasa, aparuta din neant, se isterizeaza la fata care servea: “mie nu-mi serveste nimeni aici, la branza???“, in conditiile in care era evident ca biata fata era singura pe raion. Eu sunt bataioasa numai “din gura”, cum se zice – de fapt, detest sa ma cert si prefer oricand o solutionare amiabila. Ma gandesc ca nu am ce pierde, decat un minut maxim, si ca eu mai am – cu putin noroc – ani buni de trait, pe cand babone sigur ca e grabita, ca ii ticaie ceasul, si zic: “Serviti-o pe doamna, eu pot sa astept”. N-a fost nevoie, a aparut colega fetei de la raion si a alimentat babonele cu branza atat de dorita.

Asta a fost premisa care m-a plasat instant in “starea beta”, in care cuget la omenire si la halul in care suntem. Urmeaza lectiile.

Ajung la casa, stau, nu inteleg de ce, ca in fata era un batranel cu o paine. Mai precis, o specialitate de paine – dietetica, integrala. Omul avea 4.6 RON in mana si la casa se scanase codul cu 5.2. Un pustan angajat s-a dus in magazin sa caute eticheta, sa-i explice plin de sine mosului ca a gresit el calculul. Dar, stupoare – mosul nu gresise cu nimic, asa arata eticheta, si nu coincidea cu suma de la casa.

Lectia 1: Eu NU as fi observat diferenta aia. Eu nu mai cumpar demult cate o paine, cumpar cu cosul, cu carutul, in nesimtire. Nu stiu cat costa laptele, desi cumpar zilnic. Am cautat un bon si am aflat – cand iau de la Metro, e 3.6 RON. Cand iau de la Nic, e 5.0 RON. Nu stiam. Nu stiu cat costa o sumedenie de alimente si produse uzuale. Nu stiu cat costa un sapun, desi cumpar cate 3, 4 odata, sa fie. Si asa mai departe. Asta inseamna ca nu mai am, ca am pierdut, contactul cu viata reala, cu lipsurile, cu amaratii de pensionari care stiu perfect cat costa painea. Cat costa un amarat de kil de cartofi. Cat costa uleiul.

M-am simtit si prost, si bine. Prost, pentru ca nu-mi place sa-mi fie mila. Mila e un sentiment oribil. Mila este sentimentul aluia care e constient ca el e mai sus si isi permite meschin sa il caineze pe ala care e mai jos. Bine, pentru ca am scapat demult de posibilitatea de a sti cat costa o paine. Nu stiu daca e suficient de clar ce vreau sa spun…

Omul a platit cat avea de platit, adica asa cum stia el, si a plecat. In fata mea, dupa batranel, era un martafoi imbracat in piele si stofa, pana si palaria era din piele, cu o nevasta subtirica, mititica, sfioasa dupa el. Cumparasera jumatate de  magazin. I-am zis martafoi… Nu mi-a facut omul nimic, n-a zis nimic, nu a gresit nimic, decat cu toalele alea de mitocan ajuns. Dupa el, o femeie imbracata sarac, si dupa ea, eu. Femeia, cu un treining vechi si o geaca la fel de veche, spalata de 1000 de ori, striga dupa cei doi: “V-ati uitat ceva!”.

Lectia 2: Uite cum un om sarac, din cei care stiu preturile alimentelor de baza, n-a bagat produsul in punga proprie, desi ar fi putut – femeia, cinstita, a reactionat cum i-a dictat educatia si obisnuinta, nu cum i-ar fi soptit, insidios, nevoia. Ma intreb cati oameni bogati, ma refer la aia bogati pe bune, ar fi schitat gestul asta daca ar fi avut in fata ceva uita de cineva, la o valoare proportionala cu bogatia lor? Mhm… am dubii…

Ies pe ganduri din Nic si imi da un baiat zgribulit niste pliante cu Alina Gorghiu si “Ziarul Cartierului” (boring, dar dragut ca gest).

Lectia 3? Niciuna. Dar poate o fi vreo legatura.

5 Responses

  1. Lectia 3- nu imparti pe categorii, nu caracteriza dupa sex, economic, rasa, natie, regiune, religie, orientare sexoasa, etc
    Vei avea surprize!
    Eu am tot timpu’, fiindca-mi place sa fuk pa dasteptu’ si destul de des, ma fuk de kkt! Nu ma pot abtine!

    Vorba personajului lui Dinica din Filantropica, “Viata e complexa si are multe aspecte!” :-)))

  2. Stiu si eu?

  3. Pt o persoana care desfinteaza incompententa politicienilor uiti de incompetenta intregi natiuni si de greselile care rezulta

  4. “Viata e complexa si are multe aspecte” – foarte adevarat🙂 si totusi.. cu gestul respectiv a impresionat o persoana, doua, trei.. pe unii poate ii pune pe ganduri.. si asta e un lucru bun. cu pasi marunti “incompetenta intregii natiuni” poate pierde cota de piata🙂

  5. Ooooooo, nu cred ca Messa uita tocmai asta. Fiecare natie are conducatorii si infractorii pe care-i merita. Sau care o reprezinta. Si Messa, din cate stiu eu, stie si ea aceste lucruri.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: