32 de zile

La mine trecerea dintr-un an in urmatorul e ciudata, de cativa ani. Sunt probabil singura persoana pentru care luna decembrie are 32 de zile.

Mi-am facut un ritual. Pe 31 decembrie, pana la jumatatea zilei, ma gandesc la tata; de la jumatea zilei incerc sa-mi sterg obrajii, respir sa treaca, inchid albumul de poze vechi si ma duc sa ma culc ca si cum ar fi seara. Ma ajuta faptul ca se intuneca iarna atat de repede si in dormitor e bezna deja la ora aia. Ma trezesc dupa cateva ore, ca si cum ar fi alta zi, ziua de 32 decembrie, pe care o petrec obisnuit: imi beau cafeaua ca de obicei, ma duc sa ma spal ca de obicei, mananc ceva, ma uit la TV, stau in fata calculatorului, trece vremea si ma trezesc ca se face asa repede seara si ca trebuie sa ma imbrac si sa ma pregatesc de Revelion.

Acum 30 de ani

Acum 30 de ani

Da. Tata a plecat pe 31 decembrie acum destui ani. Si, desi a trecut destul timp si cu toate scremetele festive ale lumii din jur, cu zapada sau fara zapada, ziua de 31 decembrie tot trista, rece si urata ramane.

Mi-e dor.

%d bloggers like this: