Curatenie de Craciun sau Curatenie de Revelion?

De Revelion. Craciunul este o zi obisnuita.Dar nici de Revelion, nu neaparat. Decat daca ai chef si daca oricum era nevoie.

Curatenie.

Curatenie.

De ce? Ei, hai ca asta e chiar buna. Pai treaba e cam asa si hai s-o luam cu prima la rand. Craciunul. Craciunul e de fapt o sarbatoare fabricata, jumate traditie, sfert inventie si sfert aiureala cu pretext pentru umflat matzul si oropsit membrii mai tineri ai familiei, cu simboluri fabricate si ele, adaptate si stalcite in asa fel incat sa se potriveasca unei culturi universale – crestinismul. In plus, daca e sa credem crestinii, e sarbatoarea nasterii cuiva (pe care, a propos, nu-l cunosc, nu mi-e ruda si nu am nicio legatura cu el, de ce l-as sarbatori?). Drept e ca individul in cauza e simbolul credintei lor, dar asta nu inseamna ca nu e vorba exact de asta: nasterea cuiva. Foarte tare, dar de ce ar trebui sa fac eu curat in casa (asta, desigur, in conditiile in care nu tin curat in casa si in restul anului, ceea ce e, de fapt, normal) fiindca s-a nascut careva? Ca doar nu-mi vin ai lui cu el in vizita?

Fac asadar curat in casa de Craciun… ca ce chestie? In cinstea? In memoria? In asteptarea? NU.

In principiu, fac curat in casa atunci cand am impresia ca s-a facut murdar. Sau cand se pune praful. Sau cand apuc. Sau de fiecare data cand simt nevoia. Pur si simplu. Fara o ocazie speciala. Trebuie sa vina Craciunul si sa cante popii ca in casa mea sa fie curatenie? NU.

Cu toate astea, de Revelion mi se pare mai firesc sa faci, asa, o curatenie mai in profunzime. Un soi de “reinnoire“. E pur simbolic, chiar instinctiv si nu implica nicio superstitie. E, pur si simplu, un ritual al schimbarii. Al noului. Sigur ca simti nevoia, atunci cand schimbi cifra de referinta, sa faci ceva care sa marcheze cumva evenimentul. Revelionul e un moment perfect pentru o curatenie calendaristica. Cam asa e si cu zilele de nastere. Inteleg sa sarbatoresc (ma rog, dupa 30 de ani, comemorez, mda) trecerea intr-un nou an de viata. La fel cum mi se pare normal sa marchez cumva, fie si numai de dragul bilantului, trecerea dintr-un an intr-altul.

Asa ca imi place sa fac un pic de curatenie de Revelion. Sa mai mut mobila. Sa mai aspir si pe sub pat. Sa mai arunc sau sa dau din hainele vechi. Sa mai primenesc atmosfera, cu mobila noua, covoare noi sau macar un tablou.

Si, desigur, m-au apucat un pic spumele cand o amica extrem de crestina, care m-a sunat sa ma lamultzeneasca si sa-mi dea Domnul tot ce-mi doresc, m-a intrebat, stupefiata, atunci cand i-am zis ca fac un pic de curatenie: “Vai, dar nu ai facut de Craciun si te-a gasit Craciunul ASA???”

In astfel de momente as vrea sa am certitudinea ca exista un Dumnezeu ca sa pot si eu, cu exasperare, sa oftez: “Of, Doamne!”.

3 Responses

  1. Astept ziua in care curatenia interioara, despre care tot ipocrizeaza in sus si in jos sectantii aia numiti crestini, va fi luata la sensu’ propriu, mai exact CLISME. Am auzit ca o clisma face minuni. Oare daca se face cu apa sfintita, vindeca furunculii din cur ? “Si sfintzeste Doaaaaaamne clisma astaaaaa…”

  2. Messa, in poza aia esti tu?😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: