Românul, creatură monstruoasă

In ultima vreme ma gandesc zilnic sa plec.

Inainte, cand inca speram ca pot sa fac ceva in tara asta, unde ma tineau “radacinile” si pamantul in care sunt ingropati ai mei, ma gandeam doar uneori. In ultima vreme, insa…

De ce? Adica de ce simt ca nu mai pot sa ma lupt cu tara asta, adica nu cu tara, ca tara e o bucata de tarina, ci cu oamenii din ea, care o umplu pana la refuz cu mizeria lor si josnicia lor baloasa, timp in care se bat cu pumnul nationalist in piept? Pentru ca acum nu mai sunt doar eu, care pot sa indur, care pot sa imi arat coltii, care ma descurc, care razbesc, care injur urat cand trebuie si imi apar asa ce am in mine, acel ceva care altfel s-ar narui in zeama asta sordida numita rutina romaneasca. Pentru ca acum s-a schimbat ceva. Acum e si fii-mea. Si pentru ea vreau altceva.

Vreau o lume mai buna, mai frumoasa, mai corecta si mai desteapta pentru copilul meu.

Romanul este ceva ce nu as vrea sa fi vazut vreodata. Indraznesc sa scriu asta pentru ca sunt si romanca dar in sangele meu striga revoltate si alte natii, care nu m-au lasat niciodata sa ma complac in malul romanesc in care se complace toata natia asta lenesa si greoaie. Natia asta este cea care, chiar si din afara tarii, la putin timp (ce-s doua decenii? o generatie?) dupa oroarea unui dictator, in proportie de peste 70% si l-ar dori inapoi.  Natie care ar vrea, in proportie de 26% (19% “parere buna” + 7% “parere foarte buna”), dictatura militara, daca s-ar putea, astia 26% crezand ca ar trai mai bine asa! Natie care are incredere in trupete si in popa, adica in forta apasarii unui bocanc pe cap si iluzii mincinoase si promisiuni fara acoperire! Natie care a votat FSN-ul, cum am mai zis, fiecare imbecil si-a ales buca stanga sau buca dreapta a aceluiasi cur si ne-am ales toti cu gaura din mijloc odata cu coalitia monstruoasa intre PDL si PSD. Natie care sta si rabda bovin la ghisee si care nu urla la nedreptate, de frica autoritatii false  pe care, fiindca-i merge, si-o aroga arogant functionarul si “ca sa-si rezolve totusi problema“, ca “daca il starnesc pe functionar si imi pune piedici? Ca-s la mana lui!” fapt pentru care rezista si prospera sistemele scarbos birocratice si facute in asa fel in care ala care plateste sa plateasca si mai mult si sa-i fie si mai greu. Natie care protesteaza acasa, niciodata in public, ca romanul se face de ras, ca-l vorbeste lumea, ca se face de bacanie, ca se face de ocara, ca-l stie tot satul, romanul nu vrea sa fie luat la ochi, romanul e low-profile, atat de low-profile incat ramane low si-atat.

Asa ca vreau sa ma indepartez de natia asta. Sa pastrez din ea, prin apropierea pe care omeneste o ai fata de cei pe care nici nu trebuie sa-i vezi la chip ca sa stii ca-s ca tine si ca sa-ti bucuri si suflet si minte vorbind, relationand, chiar si de la departare, numai pe cei care s-au nimerit in natia asta din greseala.

Vreau sa plec.

Unde? Am sa scriu zilele astea si despre unde. Acum am scris doar de ce. Am scris putin, doar asa, cat sa ma racoresc, sa ma opresc putin din injuratul explicit si continuu care s-ar putea sa-mi ramana ca o mantra in creier, pentru ca in fiecare zi am motive sa reincep sa repet placa, aceeasi placa, aia cu natie, cacat, futu-i.

4 Responses

  1. cateodata chiar gandesc ca PiticiGratis: ce bine ar fi daca pe jumate din romani i-am omora, iar pe mare parte din restu’ i-am manca. pe aia care nu au gust de c*cat. am muri oare de foame?

    si ma mai gandesc cateodata: “dar chiar nu putem face nimic? sa-i trezim, sa-i schimbam in vreun fel?”. si raspunsul aproape ca ma umple de draci: nu!

  2. Exact. Stii care e faza? Ca eu, in tampenia mea, am zis, pe la 20 de ani: “Nu, bai, eu nu plec, e lasitate sa pleci, schimbarea nu se face daca toti aia buni pleaca!”

    Si am ramas.

    Si mi-am facut nervii praf incercand, timp de zece ani si mai bine, sa fiu punctuala in tara in care nimic nu merge i timp real, sa lucrez bine in tara in care toata lumea da rasolul, sa lucrez la preturi normale in tara in care toata lumea da teapa, sa imi platesc toate darile in tara in care toata lumea face evaziune fiscala, sa fiu cinstita in tara in care toata lumea fura si asa mai departe.

    Stii ce am primit? Uite:

    Fiind punctuala, am pierdut peste un an asteptand nesimtiti.

    Lucrand bine, am primit si mai mult de lucru pe cat se poate la aceiasi bani (nu le-a prea mers, dar au incercat).

    Lucrand la preturi normale, am fost luata de proasta sau, mai rau, snobii au zis ca daca e pretul rezonabil poate ca-s fara fitze si nu e bine iar patitii au zis ca daca e asa “ieftin” sigur e prost.

    Platind toate darile am ajuns sa imi dau seama ca practic am platit cel putin un apartament de lux statului pana acuma, ca sa nu zic o casa.

    Fiind cinstita, mi-a fost greu sa anticipez hotia si, pe deasupra, am fost tratata de parca eu as fi furat, chit ca de fapt s-a furat de la mine, si asta chiar recent.

    Asa ca plec.

  3. Messa, incearca sa iti aduci aminte cum era acu’ 10 ani; nimic nu se skimba repede, nu totdeauna in bine, da’ tot ce s-a skimbat este si datorita tie!
    Optiunea mea, dupa ce am cunoscut si traiul afara (si unu’ destul de OK, nu la spalat de vase, cules capsune sau ciordit de portofele)?
    Prefer sa traiesc in tara asta najpa, dar sa vorbesc, sa halesc, sa respir kestia cu care sunt obisnuit si sa-ncerc sa skimb ceva, cat de putin, in bine, asa cum vad eu binele, aici si acum. E doar o diferenta de optiune, unii vor bani multi, fiindca asta este o provocare pentru ei (eu am avut norocul sa-i fi facut relativ usor, pe cei nu prea multi, dar deajuns pentru ce cer eu de la viata), altii vor sa skimbe ceva, acolo unde totul pare impietrit (si mie asta-mi place, si kiar reusesc in mic, in jurul meu). N-am texte de patriotism a la Cordeliu-Vagin-Tubor & co., daca ma-ntrebi pe mine cred ca avem mai mult sange de asiatici, decat de daci (ca legionarii romani de ne-or colonizat, numai din Roma nu erau!), da’ asta nu-nseamna ca nu-mi place tara si neamu’ asta pestrit, enervant, dar fermecator (repet, pentru mine!).

  4. Mah, Ham. Io nu mai pot. Is satula de ei, ca-s multi! Pentru aia cativa misto mai ca-mi vine sa sed pe curu’ meu si sa nu ma prepar de plecare, dar nu mai pot.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: