Cum sa irosesti trei ore duminica seara (Sex & the Dead City)

Cum am ratat un botez si o zi de nastere pe motiv de muci si cum am fi facut pe dracul in douazeci sa iesim din casa, unde ni s-a urat cu binele de atata zacut la caldura pe canapea, am luat ploada si am donat-o temporar la bunici si pe urma am pornit cu gand plicticos, dar macar afara din casa, catre Plaza de pe Timisoara, singurul mall mai spalat din tot orasul. Aveam un plan simplu de tot – in zona locuiesc niste prieteni – urma sa ne luam ceva de inghitit rapid de la KFC si sa-i convocam la un film si dupa film sa plecam din mall catre vreo crasma, ceva. Planul era foarte bun dar sortit unui teribil esec. Solid cum parea, avea totusi doua mari fisuri.

Fisura numarul unu a fost faptul ca nu depindea 100% de noi; pentru a putea comunica (deci de a avea o sansa de, sa zicem, 50%, sa scoatem doi cartofi de canapea ca si noi, spontan, din casa) trebuia ca unul dintre ei sa raspunda la telefon. Pentru asta, trebuia ca telefonul lor sa fie deschis. Nu era. 100% sanse asadar sa vedem filmul ala singuri. Care film? Nu conteaza, ideea era ca nu il vedeam acasa.

Am zis ok, hai sa ne urnim totusi catre mallul ala, ca oricum ne e foame. Mancam si poate isi deschid oamenii telefonul mai incolo.

Fisura a doua in plan e ca la ora sase jumate seara duminica mallul asta, ca toate mallurile, e plin ochi si in patru sau cinci nivele de parcare subterana (sa nu pomenim de aia de la suprafata) nu poti parca un soarece, darmite o masina. Asa ca ne-am invartit vreo 10 minute, cale de trei piese la radio plus un comentariu imbecil al aluia care pierdea vremea in emisie si am hotarat sa ne ducem departe. Nu stiam unde, altundeva. Nici n-am mai sunat prietenii in cauza – le ce bun? In cel mai bun caz, adica daca ar fi raspuns la telefon si daca ar fi avut chef de intrusi, am fi intrat… tot intr-o casa.

Deci, clar ca nu mai conta ce filme sunt sau nu sunt la Movieplex.

Asa ca am plecat catre casa, fara chef de a ajunge acolo, insa. Ce naiba, doar lasasem ploada ca sa iesim, nu ca sa ne plimbam pe B-dul Timisoara si sa o luam inapoi. In drum vedem spalatoria auto de pe Panduri si, desigur, spontan, hotaram ca masina trebuia oricum spalata pe dinafara dar si temeinic aspirata de cioburi pe dinauntru (sa-i crape matzele de holera aluia de a spart-o!), asa ca ne oprim si lasam masina sa fie spalata, timp in care ne gandim ca ne putem gandi la ce dracu’ sa facem in continuare, plus ca ne era foame. Nu gasim nicio idee, realizam ca nu prea avem prieteni cu care sa vrem sa iesim sau care sa vrea sa iasa cu noi, mai ales de cand avem ploada si nu ne mai putem noi face programul dupa ei. Drept e ca am tot fost si tot suntem “unavailable” destul de des – e naspa si de cacao sa ai plod mic si sa nu ai incredere / sa nu gasesti baby sitter care sa stea noaptea pana tarziu sa pazeasca progenitura si nici sa nu poti sa o lasi la socri, ca trebuie dupa aia sa te duci dimineata s-o iei, ca altfel n-o mai iei, ca ai mult de alergat si de muncit si-ti iese pe nas distractia de cu o seara inainte.

Ne deprimam. Si, pe deasupra, ne era totusi foame. Se termina de spalat si aspirat masina, trece o baba cu un bichon, ne vede baiatul ala de la spalatorie cam dezorientati si se apuca sa ne dea sfaturi cum sa dezlipim abtibildurile de pe masina, fara sa auda cum spun, de vreo patru sau cinci ori, ca NU vreau sa dezlipesc nimic, ca DACA as vrea s-ar lua cu un polishat, doua, si ca totusi NU vreau sa belesc alea de pe masina si basta. Nu. Omul era nevorbit, ud de apa pana la genunchi, incins de lupta cu furtunul ala ore bune si voia neaparat sa ne faca noua capul calendar cu vasta si atat de neinteresanta lui experienta. Iar noua ne era foame, incepuse sa ne fie si frig si nu stiam cum sa urcam mai repede in masina si sa ne urnim de acolo, mai ales ca ajunsesem la mareata concluzie ca o sa stam sa inghitim ceva la Chicken Staff, o rotiserie ca un birt de camionagii asezata peste drum de Mariott, dar cu pui prajit si sos de usturoi ca ala de la KFC. Unde urma sa ne mai gandim totusi unde dracu’ sa mergem.

La Chicken Staff roadem o chiftea buna la gust dar cam cruda, niste ciolane de pui cu gust de chiftea si ele, cartofi cu nemiluita si sosul ala de usturoi. Unii vorbeau cu gurile pline despre CASCO si ce bun e, de masini, tinichigerie si alte alea, cu voce tare, suficient cat sa ma simt si mai tare ca intr-un birt de camionagii. Sper in gand sa nu mor de la chifteaua aia si ajungem la concluzia ca e bine sa nimerim prin centru, sa gasim undeva un loc pe parcare, poate chiar in Parkingul ala mare de la Inter, sau nu conteaza, si mai departe, si sa luam centrul la pas, poate gasim un film. Cum am mancat, gata, simt, plina de curaj, ca pot sa ma si plictisesc – macar nu-mi mai e foame. Un mos cu bishon trece pe langa noi si eu am o farfurie cu oase. Nu vad ca e cu stapan si zic un cutu-cutu. Vede al meu si zice ca-i cainele omului. Pun farfuria cu oase mai incolo si ne apropiem de masina. Parcase unul (sau una?) un Renault din ala mic si urat langa noi, cu loc in fata sa mai parchezi o masina si cu fundul in strada, de ziceai ca-i Jeep, ca numai alea incap greu in parcare. Plecam.

Ajungem in centru, adica pe Campineanu, gasim un miraculos loc de parcare, parcam, plecam. Pe Magheru, plin ochi de masini, gol de oameni. E opt si ceva seara, duminica. Trafic intens, nu chiar ca in timpul saptamanii, dar este. Oameni? Pe numarate, pana in zece. Cu noi cu tot. Pe ambele parti ale bulevardului. Mergem. In fata, un baiat tine de mana o fata imbracata oribil, cu o fusta peste genunchi, care ii face gambele cat sticlele de Cola de doi litri si amandoi se impiedica in gropi si printre masini parcate ampulea. Ea sigur crede ca e trendy, ca are stil si ca e cool, pentru ca de gat ii atarna o esarfa si de umar o geanta la fel de urata, care merge de minune cu pantofii cu toc prea mic sa ii ajute glezna in combinatia teribila cu fusta aia si prea mare sa-i fie comozi. E tunsa uschit, cu par mai mult pe o parte de cap, de parca s-ar fi razgandit la frizer si a fugit de foarfeca, atunci cand s-a vazut ciumpavita, ce oroare, in oglinda. El are o freza nedefinita, a batut vantul si i-a stricat-o si nu mai conteaza, o tine de mana pe Ea. Merg mai incet ca noi, pentru ca noua ne e acum cam frig, era mai cald cand am plecat de acasa, asa ca ne grabim, sa ne incalzim. Uitam repede de ei. Mai incolo, o reclama la Dacia Logan, proasta ghem dar bine luminata; nici publicitatea nu mai e ce-a fost, acum e criza inclusiv de creiere. Reclama e cu niste nemti, un japonez parca, cred ca si un cowboy, intr-un ring de box, luptand cu PRETUL. Mare, albastru, urat. Pretul Loganului, imbatabil, minunat, de cacat, care bate el singur masinile nemtesti, alea americane si alea japoneze, laolalta (pfuai!). Trecem si de asta, pe stanga Turabo, nu ma inspira desi arata bine, mi-ar placea sa fie cafeneaua mea si sa pot da lumea afara dimineata, dupa petreceri care numai de cafenea nu sunt. Traversam repede sa nu dispara verdele si sa ne ia la claxoane o hoarda de masini oprite la stop impotriva vointei lor. Radem. Stim ca suntem complet ridicoli, alergand ca doi ursi neindemanatici pe zebra, desi e verde, dar nu ne pasa prea tare. Drept in fata, Sex Shop. Inca unul alaturi, amandoua desigur deschise, luminate frumos, incepe noaptea, cu cate un manechin in vitrina, imbracat in tzoale care nu te mai duc demult cu gandul la futai, ca le vezi imbracate de pitipoance ziua, pe lumina, deci nu mai au niciun mister. Ce facem, haha, intram sa cerem catuse cu puf? Ce dracu’ sa facem cu ele, n-am avut niciodata fantezia asta. Boring, bashit. Hai. E Patria, sau cum naiba ii zice, mai in fata. Si mai e unul pana in Patria. Ala n-am stiut niciodata cum se cheama. Ajungem la ala, dupa ce vedem al treilea bichon si doua fete alergand cu niste umerase in brate. Pana acolo, vitrine cu chiloti (Jolidon) si magazine cu tzoale pe care le poti purta numai in piese de teatru sau la balamuc, cad ai voie sa te dai in stamba fiindca e ziua ta. Sex Shop: vin in cinci minute. Filmul (ceva cu De Niro si Pacino? cat de mare sa fie plictiseala?) incepuse la 8. 8 seara, ultima ora. Nimic dupa aia. Duminica. O luam catre Patria. Si ceasuri si chiloti si blugi de cocalar la Levi’s (s-au adaptat) si cinema. Si ultima ora, 8 jumate. Ce film e? Nush, hai inauntru, vedem. Cat e ceasul? 8 jumate, hai. Hai. Buna seara, ce film e? Totul despre sex. Multumim, dar cred ca stim… da… la revedere. Hai. Unde? Acasa. Am vazut si Downtown Bucharest duminica seara.

Inapoi m-am uitat mai cu atentie. La intrarea in parcarea/service Ciclop, un bodyguard cat casa. alaturi, un scaun din ala vechi, desfundat si gol. Pishat pe pereti. Vitrine opulente alternand cu ganguri lugubre si mirosul de jeg pe care nici frigul nu-l estompeaza. Inca o baba cu bishon. Ce dracu’ isi ia romanul numa’ bishon? Caine de bloc. Saracie. Nu mai e Diverta? Nu mai e. Sex Shop: Deschis. Impingeti TARE! Auzi, daca intru si vreau o putza din aia de plastic sau silicon cum cer? Daca zic pula se roseste oare? Vanzator sau vanzatoare acuma, noaptea? Cred ca toti si toate cer penis cand intra, daca cer. Oare s-ar oripila la mataranga, ciocan, altfel cumva, da’ nu penis? Bai, am trecut de trecerea de pietoni. N-are nimic, e aia de la Batistei, trecem acolo. Dalles. Un paznic grizonat, pe intuneric, sastisit, se plictiseste printre sute de carti. Imi vine sa plang. De la frig. Pe sira spinarii. Cum naiba sa poti sa te plictisesti printre carti? Poate nu are voie sa citeasca. Ete na. Dar e posibil. La trecere, e rosu. Pe partea cealalta, trei masini ies din parcarea subterana pe la intrare. Ne uitam spre Teatrul National. Orasul asta e mort la ora 8. Nu cred sa fie vreo piesa la ora asta. Hai acasa. E verde.

Ajungem la masina. O masina uriasa se caznea sa parcheze in fata masinii noastre si doua fete o ghidau, mai rau o incurcau. Zic stai ca noi plecam. Masina uriasa intepeneste pe loc. Facem 3 manevre sa putem pleca, pentru ca nu s-ar fi miscat sa faca loc. Doar astepta sa ne caram, sa poata parca. Trecem de ea. Femeie. Un bou ne taie fata, facand dreapta de pe banda de stanga. Alti boi se inghesuie. Frane. Mama ma-sii. Aproape 9. Duminica seara. Masini da, oameni ba, parca e un oras locuit de masini. Si noi suntem intr-una. Dar noi am parcat mai incolo, si am luat-o pe jos. Si ce? Campineanu tot centru e. Si e tot una. Si orasul e mort, mort si ingropat, cu sexshopuri si reclame presarate prin tot centrul, ca podoabele false, din strasuri, si fara valoare si inutile, pe un schelet intr-un cosciug luat de ape din cimitirul inundat si purtat undeva, pe camp, sa se pishe pe el cainii. Si fara oameni. Si fara viata. In jeg.

Am dat aseara Bucurestiului o ultima sansa. Dar… nu a fost sa fie. Cand a murit orasul asta si eu n-am simtit? Ce daca n-am simtit? E mort si pute. Ma simt ca-ntr-un cavou. Plec.

10 Responses

  1. Blestemu’ meu, de pana sa-ti auz vocea ragusita la tel., a avut efect! :-))))

  2. Pai sa faci bine sa-l iei inapoi! Blastama si tu natura asta care sufera mutatii, de se schimba virusii lu’ peste de la an la an!

  3. Acu’ ie cam tarziu! =)))

  4. @Messa: draga mea, ma bucur ca ai acceptat decesul acestui oras. Mie imi pare rau pentru cei care nu vor sa-l accepte sau care, si mai rau, nu il sesizeaza. Dar tu l-ai vazut, l-ai acceptat, l-ai declarat. Cu atat de mult stil. Nu credeam ca pot citi raportul unui deces pe nerasuflate. Asadar, pot avea incredere ca pleci. Important este sa nu iti diluezi starea pe care ai descris-o in post.

  5. Nici eu nu dorm… ti-am trimis un e-mail.

  6. Deces pa dreacu’!
    Romanu’ redescopera valente uitate de pe vremea lu’ Ceashca-Imparat- DICSTRACTIUNEA IN PRIVAT!
    Moare viatza PUBLICA, ca ie criza si muuulta nesimteala, si omu’ se brehaneste sa se apere de agresiunea marlanilor invazivi!
    Asa ca se simtzeste bine in grup particoler, sortat pe caprarii & afinitati!😉

  7. Adevarat, dar de ce nu mai sunt nocturnele la Nottara, de exemplu? De ce orele 19-19:30-20-20:30 sunt ultimele ore la care incepe orice? Ca sa fie gata pana la zece si sa plece toata lumea acasa cu troleul, unde sa crape in sine ceva haleala de seara si sa se culce cu ciorapi in picioare si fes in cap, pentru ca a doua zi se scoala la 6 jumate, ca sa fie gata sa plece la 7 la munca, pentru ca seriviciul incepe la 8 jumate dar o ora jumate va sta in trafic?

  8. Planu asta bunu de mai sus avu doo mari fâsuri, sau fisuri anale. Orcum nu fisuri. Asa ne trebuie daca ne apuca chefu da plimbat pa strasse. Oras de cacat, cu primari de cacat, votati de cetateni de cac…, pardon, responsabili.

  9. @ Messa- fiindca asta-i nou’ model, culcarea devreme; plus ca cati din nooa generatie mere la spectacole de arta?!?

  10. AHAM, exact, Tizule, vezi deci ca avem dreptate cu decesu’?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: