Ritualuri si meme (cateva idei, nimic inchegat)

Ieri ma gandeam ca devin pe zi ce trece mai scarbita si ca ma copleseste mizantropia, in mod ciudat, fara a-mi rapi preocuparile umaniste si fara a-mi ostoi iubirea pentru umanitate. Paradoxal. Si totusi.

Iar azi am citit si m-am regasit intr-o postare despre ura. E incredibl cat urasc de tare si cat iubesc de mult. Oamenii astia. Omenirea ca ansamblu ma fascineaza. Oamenii in general ma sperie si uneori ii urasc. Tare. Si totusi sunt pe lume oameni, deosebiti, speciali, vii, adevarati, pe care ii intalnesc si langa care ma adun si pe care ii adun langa mine si nu vreau sa-i las sa plece si nici ei nu vor sa plece. Dar ii gasesc atat de rar si de greu.

Si tot azi mi-am amintit o faza (mai multe faze, dar asta e una din cele importante) – cand Mogre i-a zis lu’ ta-su ca poate e bine sa nu aiba incredere intr-un nene care ii vindea o casa, ta-su a zis ceva cum ca e baiat bun ala, ca au fost colegi de scoala sau ceva de genul asta. Alta faza tare a fost aia cu zugravul care nu lucra duminica, pentru ca el era credincios, fapt care a bucurat foarte tare credinciosii angajatori, chit ca ala a lucrat prost si a venit cand a avut el chef, nu cand trebuia, adica dupa cum se intelesesera.

Ce ii tine pe astia oarecum impreuna? De ce un crestin va oferi credit preferential altui declarat crestin, chiar daca ala e in esenta o tinichea si un terchea-berchea? De ce un crestin, daca ma vede cu un tricou cu un drac simpatic, cu un trabuc in coltul gurii, pe care scrie “Dumniezo’ e ocupat azi; pot sa te-ajut io?“, e foarte probabil sa ma antipatizeze din start, pe cand daca m-ar vedea cu zece cruci, una pe perete, opt in masina la oglinda si una in portofel, m-ar privi instant cu simpatie?

Pai e simplu, pe astia ii tine impreuna un ansamblu de meme.

Felicitare crestina stupida

Felicitare crestina stupida

Iar ca astea sa poata fi bine infipte in constiinta crestinului (eh, valabil pentru toate religiile), se practica, printre alte metode, o serie de ritualuri. Ritualurile ii aduna pe astia laolalta si le dau senzatia ca nu-s singuri. Le dau “prieteni” printre oameni, pentru ca ala care crede ca tine e la fel oarecum ca tine, deci cumva prieten, te va ajuta si la bine si la rau (si asa apar felicitarile crestine idioate, dar asta e alta discutie). In acelasi timp, ritualurile le dau senzatia ca nu mai e nimeni ca ei, chit ca ei sunt la fel intre ei, ceea ce e bine, esti la fel cu ai tai dar diferit de restul!

Cum bine observa TLP, religia e pentru om ce e mirosul pentru animal. Un fel de feromon pe care ceilalti il adulmeca si, daca e acelasi cu al intregii gasti, e garantata acceptarea. Altfel, e garantata excluderea si chiar persecutia (acolo unde societatea e inapoiata si se poate).

Imi amintesc cu placere de Craciunurile in familie de cand eram mica. Si de Paste era frumos, era lumina, oamenii cantau impreuna, simteam ceva, probabil ca eram coplesita dar ma simteam si oarecum in siguranta si spectacolul, oooo, spectacolul! Da, normal ca simteam – prin ceva frumos, inaltator, placut, mi se inoculau memele, ca mai tarziu sa fiu in siguranta in continuare in cârdul de crestini ortodocsi si sa nu imi dea prin cap sa ma intreb daca exista si altceva pe lume. Chestia e ca ritualurile au si alta functie, in afara de cea de inoculare. Sau mai multe functii, in fine. Un sociolog ar putea sa le si enumere. Cert e ca ritualurile te apropie de oameni. Iti impart timpul cumva, in perioadele pre-distractie, sarbatoarea in sine si perioadele post-distractie. In pre-distractie ai asteptarea activa, asteptare cu un scop. Daca faci ceva in timpul asta, o faci pentru a ajunge la scop. Degeaba zic crestinii ca se purifica prin posturile alea – de fapt, nu fac decat sa isi umple timpul ramas pana la Marea Imbuibare Ritualica. Normal ca e spiritual postul – de abtii de la crăpău ca apoi sa iti dai drumul, aproape orgasmic, in bucate. Intotdeauna oamenilor le-a placut sa tanjeasca dupa ceva un pic, pana sa-l obtina. La fel e si cu fericirea crestina – ei cauta impliniri spirituale si bucurii inaltatoare de spirit din Craciun in Paste si din Adormirea Maicii Domnului pana in Inaltare si asa mai departe. Eu, agnostica, le am tot anul. Nu am ce sa caut, pentru ca sunt acolo… dar si fericirea spirituala vine la pachet tot cu un hormon. Te obisnuiesti cu ea si nu mai are nimic special. Nu stiu daca asta e starea Zen, in care nu-ti lipseste nimic, nu vrei nimic, dar nici deprimat nu esti. Poate ca este.

Printr-o analogie care pare ciudata, dar care nu cred ca e prea departe de adevar, crestinismul e pentru moarte un fel de post in vederea unui soi morbid de imbuibare. Fii crestin toata viata (adica abtine-te de la firesc si natural si chinuie-te cat poti infranandu-ti orice pornire normala si umplandu-te de frustrari generatoare de rautate) ca sa te poti imbuiba din Raiul promis. Ca sa te mantuiesti. Mie mi se pare o idiotenie sa ma abtin de la diverse chestii in speranta ca am sa ma imbuib cu ele dupa aia. Si pe urma sa imi fie greata. Prefer echilibrul – mancam, metaforic vorbind, de toate in viata asta – cat sa ne priasca si sa ne fie bine. Dupa, mai vedem. Eu cred ca sunt echilibrata gandind asa.

Sau poate ca sunt defecta. Altfel, memele ar fi prins bine si adanc, asa cum prind ele la majoritatea populatiei. Atat de bine, incat niciun forceps rational nu le poate extrage. Ceva s-a prins totusi acolo. Duc lipsa Sarbatorilor cu ritualuri cu tot. Si asta, pentru ca agnosticii, ca si ateii, suntem, devenim oarecum indiferenti la chestiile astea. Adica la ce vor sa faca chestiile astea. Noi, cei care am refuzat sa fim din turma, am indepartat din noi si simbolurile ei. La ce bun sa zici “Hristos a inviat!” si sa vopsesti si sa ciocnesti oua (oricat de fun ar fi asta!) daca tie ti se rupe (brutal, dar asta e realitatea) de toata legenda in cauza? Daca tu nu crezi mai nimic din ce spun Evangheliile, de ce sa raspunzi “Adevarat a inviat!“, in loc sa te uiti plictisit la veselul crestin care te interpeleaza chiar si la cateva zile dupa marea de lumanari pe strada si imbuibarea cu miel si sa-i zici “Ma asteptam, medicina a progresat mult in zilele noastre…“.

Chestia e ca uneori ies din starea mea de multumire constanta si ma trezesc ca, pentru scurte si ciudate momente, imi lipseste atmosfera. Asa cum imi lipsesc si baieramele monstruoase cu cate 50 de oameni in casa, pe care le faceam in fiecare iarna cat am fost la liceu, cu sprijinul mamei care, desi plimba colive la biserica in fiecare duminica, a stiut totusi sa ma sfatuiasca sa nu ma marit fata mare. Si nu exista niciun alt mod in care sa recapat sentimentele alea decat daca as gasi niste ritualuri oarecare, dar destul de puternice, prin care sa le inlocuiesc. Si meme. Sau, nu meme. O mema. Una singura.

Mai ales ca sunt atatia oameni pe care ii tot descopar in ultima vreme pe care mi-ar placea sa-i pot recunoaste din start. Fara sa clipesc macar o data. Vreau un ceva. Asa cum sunt pe diverse bloguri bannerele alea cu steagul si cu “reprezint Moldova/Romania/ Ardealul/Zimbabwe”  (dar eu nu reprezint Moldova/Romania/ Ardealul/Zimbabwe…) sau sprijin nu-stiu-ce. Asa cum au ateii “A”-ul ala (dar eu nu-s atee, desi imi place cum gandesc ateii in general – plus ca si mie imi pare ciudata “etichetarea” asta). Un ceva. O mema.

Numai ca mema pe care o caut eu trebuie sa spuna din prima macar o parte din asta: “Sunt VIU, sunt bun, creativ, intuitiv, destept, inteligent, simpatic, am simtul umorului, sunt sensibil, iubesc viata, animalele, natura, imi place sa citesc, sa invat, sa aflu, sa ascult, sa conversez, sa discut, sa polemizez, sa caut, sunt curios, ma enerveaza ca trebuie sa dorm cand sunt atatea de aflat, imi place mancarea buna, muzia buna, muzica frumoasa, apa rece, ochii albastri imi plac dar si aia verzi si chiar si cei caprui daca sunt adanci si ma uit in mine si ma bucur ca sunt, vreau sa traiesc, sunt fericit de felul meu, mi-e frica de nebunie, fug de iluzii, gandesc logic, spun ce simt, nu mint des, am putere, nu-s o oaie, gandesc, nu sunt snob, sunt diferit, pot, incerc, lupt, vreau, VREAU, SUNT, AM!” Si-as mai putea adauga o gramada…

Imi trebuie mema asta. Hai sa gasim, sa facem, sa imprastiem o mema.

10 Responses

  1. Pai io chiar asa ma vaz: “Sunt VIU, sunt bun, creativ, intuitiv, destept, inteligent, simpatic, am simtul umorului, sunt sensibil, iubesc viata, animalele, natura, imi place sa citesc, sa invat, sa aflu, sa ascult, sa conversez, sa discut, sa polemizez, sa caut, sunt curios, ma enerveaza ca trebuie sa dorm cand sunt atatea de aflat, imi place mancarea buna, muzia buna, muzica frumoasa, apa rece, ochii albastri imi plac dar si aia verzi si chiar si cei caprui daca sunt adanci si ma uit in mine si ma bucur ca sunt, vreau sa traiesc, sunt fericit de felul meu, mi-e frica de nebunie, fug de iluzii, gandesc logic, spun ce simt, nu mint des, am putere, nu-s o oaie, gandesc, nu sunt snob, sunt diferit, pot, incerc, lupt, vreau, VREAU, SUNT, AM!” :-)))

  2. De tine stiu🙂 😀

  3. “Sunt plictisit, sictirit, coplesit de o natie de hoti, cretini, nesimtiti, curve, popi, babe bisericose, rautate, uratenie, cocalari, pitipoance. Vreau sa ma teleportez de acasa la firma si de la firma in germania sau austria si inapoi acasa, fara sa mai trec prin jeg.”

  4. @ Mogre- Nasol tata!
    Iti tre’be o cura de vest, sa vezi si reversu’ medalionului fara tzigani tip rromi! O sa-ncepi sa-ti doresti o manea! :-)))

  5. Si eu sunt / ma simt asa cum zici.

    Poate ca e varsta (am numa’ 17) sau asa sunt io mai visator, dar visez la o lume in care sa fie toti asa. Vorba aia, o lume mai buna. Sau macar o tara, sau macar un oras. Un loc in care sa nu dau de idioti cu prejudecati idioate la tot pasul, fara “robotei”, fara corporatii care sa exploateze oamenii, fara oameni care sa se lase exploatati. Daca ai vazut Zeitgeist Addendum – cam asa ceva as vrea – o lume in care sa munceasca mai mult masinile, iar oamenii sa aiba timp de chestii mai interesante.

    Pentru ca se poate (si nu vreau sa imi schimb parerea nici cand ma voi face “mare”). Doar ca cei mai multi sunt prea “prinsi” de chestiile inutile pe care le fac.

  6. Adrian, problema cu masinile care lucreaza in locul omului e exact asta (pe care tu o vezi ca pe un avantaj): ca ar da omului timp sa faca niste chestii mai interesante – tu probabil te-ai preocupa de ceva constructiv, dar “ăia”, “mâlul”, gloata, prostimea… oare ce ar alcatui, cu mintile lor inguste, in timpul cel liber astfel castigat? Gandeste-te ca, si asa, in putinul timp liber pe care il are la dispozitie in “ciclul birou-pat”, zoaia umana reuseste sa te stropeasca din cap pana in picioare…

  7. Vezi bandana ateista a lui happy ateista mentionata in ultimul post de pe TLP😀

    Wear it with pride!

  8. ai dreptate.

    chestia e ca imi imaginam lumea asta de care zic noua, noua cu adevarat. majoritatea “relelor” din societate functioneaza ca un cerc vicios de la parinti la copii. Daca nu ar fi nimeni din societatea aia “ingust la minte”, nici copii lor nu ar fi… (da, dar ce facem cu aia deja ingusti … stiu.. e o problema aici).

    alta chestie ar fi ca “cei ingusti la minte” nu ar sti ce sa faca tocmai pentru ca ei nu stiu altceva decat birou-pat-tv-fastfood. poate, doar poate, i-am putea invata sa faca si altceva, sa fie creativi sau mai stiu eu…

  9. TLP, sa mor daca stiu cum sa bag codul ala, ca blogul asta e pe wordpress, ale voastre’s pe blogger…

  10. Adrian, nu poti invata o bucata de lemn sa danseze. Singura solutie ar fi sa gasim o insula🙂

    Glumesc (amar).

    Pentru ca in mod sigur si insula aia s-ar umple pana la urma de ingusti.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: