Nesimtire de cult si cultura

Acum vreo doua luni ajung acasa cu masina si constat ca vecinul nou mutat cu chirie in apartamentul de alaturi (nu foarte nou, e de vreo cateva luni bune) se pregatea sa parcheze comod pe locul pe care parchez eu de obicei. Nu am pus stapanire pe locul ala (am cam pus, dar nici nu fac oribil daca parcheaza vreun neriveran acolo, doar ma oftic nitel  in mine ca trebe sa ma asez in alta parte si asta e, nu dau claxoane, nu ridic stergatoare) dar mi s-a parut bizar ca omul sa vrea sa parcheze acolo, avand in vedere ca apartamentul pe care l-a inchiriat a venit la pachet cu garaj. Asa ca m-am gandit ca poate asteapta pe careva sa iasa din casa si sa vina la masina (sunt trei barbati, locuiesc impreuna, brr!) si ca soferul s-a gandit sa astepte la scara. Dau semnal stanga si ma apropii – doar n-o sa parchez eu in alta parte ca sa astepte el pe inca doi sa iasa. Omul, nimic. Dau flashuri. Ala, nicio reactie. Mai dau o data. Se uita la mine bovin si nu misca. Ma apropii cu masina pana in botul masinii lui si ii fac semn sa se dea mai in spate – nu nervos sau ceva, doar semn, ca poate n-a inteles ce vreau de la el. Zic in masina, mai mult mie: “Da-te, nene, mai in spate”. Ala, tzeapan. Ba vad ca se uita ofuscat si ma apuca dracii. Trag un claxon: “Tuuuut! Tuuut! (Tutu’ dracului!)”. Ala, in sfarsit, baga in marsarier si se da un pic mai acana. Da’ stii cum? Fix cat sa nu pot sa bag masina decat cu spatele, desi era loc gramada, se putea da linistit inca cel putin zece metri mai incolo. Mai dau un claxon. “Mama ma-tii, da-te mai in spate, ca nu mori.” zic, tot in masina. Suierat, asa, sofereste. Se da. Ma bag. Ies din masina, incui. Imi iau pungile cu ce cumparasem si merg spre scari.

In capatul scarilor, tocmai iese unul dintre aia doi, colegii de apartament. Ma grabesc sa prind usa deschisa, sa nu mai scobesc in buzunar dupa cartela de la interfon. Imi cade o plasa. Boul baltii trece pe langa mine ca si cum nu as exista si mai da si peste mine. Ma blochez. Ala nu zice nimic, dar nimic, nici nu injura, nici nu ma ajuta, nici nu se scuza. Pur si simplu isi continua drumul. Daca ar fi fost cu alalalt in masina as fi presupus ca e ofuscat ca si ala, ca am dat claxoane. Asa, presupun ca e doar toparlan. Pun restul de plase jos, o ridic pe aia. In gand: “Mama ma-tii care te-a crescut nesimtit” si dau sa urc scarile.

Iese al treilea, ma vede cu cartela de la interfon in mana, inchide usa de la intrare si coboara pe langa mine. Ii cadea mana sa tina de usa aia doua secunde, sa intru si eu!

Intru in sfarsit in casa si, cum al meu venise de la munca, ii povestesc stupefiata fazele.

Trec cateva zile. Uit. Imi mai amintesc de ei sporadic, cand ii vad iesind sau intrand, mereu pe tacute, ne vedem, nu e salutam. M-am intrebat adesea daca sunt homosexuali, desi homosexualii sunt in general simtiti. Nu prea vezi homosexuali mitocani.

Azi ii vad iar pe ciudati, toti trei, iesind din bloc, vorbind intre ei. Si am inteles de unde venea nesimtirea atat de crunta. Vorbeau intr-una din limbile alea urate, dintr-una din tarile in care indiferenta si mitocania fata de femeie e trasatura culturala si de cult pentru ca femeia le e vită, incubator, closet si servitoare. La ei acasa una ca mine ar sta inchisa intre patru pereti, cu broboada pe cap, crescandu-le plozii sa fie la fel de nesimtiti ca ei.

12 Responses

  1. Situatia aceasta m-a facut sa-mi amintesc o intamplare amuzanta (cel putin privita din afara, in mod evident nu am fost eu “victima”). O foarte buna prietena de-a mea a fost plecata pentru 3 luni in Copenhaga; pe acolo se circula mult cu bicicleta in oras, prietena mea, fire sportiva, incantata, se grabeste sa-si inchirieze o bicicleta… si intr-o buna zi aceasta ii dispare din fata magazinului unde intrase (da, stiu, foarte ciudat, mai ales ca se gaseau zeci de biciclete “la liber” aproape la orice colt de strada – radeam de ea ca probabil au remarcat-o niste conationali). Oricum, o amica localnica se ofera sa-i imprumute o bicicleta mai veche, pe care nu o mai folosea; se duc ele la depozitul/magazia unde se afla obiectul, ingropat sub un morman de chestiuni nefolosite, si incep sa traga deoparte toate “minunile”, destul de grele dupa relatarea prietenei. In acest timp, fratele localnicei, un “micut” blond de peste 1,90 si 100 (de kilograme :))), statea cu bratele incrucisate si privea in zari albastre din usa depozitului… Prietena era inca foarte revoltata povestind, eu sincer m-am amuzat, deoarece ma gandeam la mecanismele sociale care au dus la o astfel de atitudine; cred ca e foarte posibil ca mentalitatea care duce la astfel de comportamente sa fie derivata din principiile de egalitate aflate la “mare cinste” in special in tarile nordice. E doar o presupunere, nu am cunostinte de sociologie; oricum, mi se pare destul de ironic cum doua principii (foarte) opuse pot genera acelasi tip de comportament🙂

  2. Mah, sa stii ca io daca vad oameni cu pungi in brate le tin usa sa intre, indiferent de sex si am fost surprins sa beneficiez si eu de acelasi tratament pozitiv si de la femei. Bineinteles ca aici vorbim de conationali d-ai nostri, romani adica. Ca ceva ceva buna simt tot a mai ramas, da pacat ca e putin de tot.

    Morala e ca si ala din Copenhaga tot la nesimtiti intra, indiferent de egalitate.

  3. Cris, ziceai ca e “ironic cum doua principii (foarte) opuse pot genera acelasi tip de comportament”.

    Asa este. Nesimtitul (majoritar, de altfel) va intelege totul exact cum ii este mai comod🙂 Bunul simt nu e pasiv, nesimtirea este.

  4. Messa, tre’ sa-l pun pe Leon sa-ti povesteasca cum se revoltau fomeile la Torontalu’ canadian daca erai politicos cu ele; cica le pui in postura de neajutorate! :-)))
    Ca si cand nu s-ar vedea din elicopter diferenta FIZICA dintre o femeie si un barbat, ambii normali (bine, ca in vest vezi carca de barbati neputinciosi- am io in chirie un exemplar, un neamtz ce-si terorizeaza moldoveanca de nevasta, da’ nu poate muta ceva mai greu de 10 kile!).

  5. @cris- observatia ta este exceptionala; intr-adevar, unii se poarta k nesimtitii fiindca fomeia, in conceptia lor, e ca valoare dupe cal, ceilalti fiindca sunt dresati intru-egalitarism tampit!

  6. Tizul: multumesc pentru exemplul cu Toronto, recunosc ca in momentul povestirii mi-au trecut prin minte mai multe astfel de relatari (diversi colegi de-ai parintilor mei, plecati “pe afara” in primii ani dupa revolutie, oamenii incercand sa se comporte cat mai civilizat posibil – dupa standardele “clasice” de buna-crestere, si primind in schimb priviri manioase sau replici acide la tentativele lor de sarutare a mainii doamnelor, sau deschiderea usii pentru ele…) Fara sa am pretentia de a cunoaste societatea vestica (sau scandinava) actuala, am avut ezitari in a clasifica comportamentul acelui danez tocmai din acest motiv… poate “sarmanii” au avut parte de atatea “ma descurc si singura!” spuse pe un ton acru, incat au ajuns sa se educe de mici in totala impasibilitate :))

  7. Bre, pretenu’ Leon zice ca in 6 ani de Torontal canadian a avut o mare problema cu fututu’- chiar daca erau bunaciuni, datorita comportamentului lor, omu’ nostru avea senzatia ca fute barbati! :-))

  8. Messa, eu una i-as zice ceva gen “ash-hali-salam-da-n-am” mai incet cand as trece pe langa ei🙂 , eventual mai incet ca sa nu inteleaga prea bine.
    Si eu aveam vecini “inchiriatori” prin bloc care nu stiau ce inseamna salutul si sincer, uneori ma ofticam, mi se pare normal ca atunci cand mergi in alta tara sa incerci sa inveti obiceiurile ca sa nu jignesti. De cele mai multe ori taceam din gura si imi vedeam de treaba mea, dar cand eram insotita de barbat si pe el il salutau, ma apucau spumele si comentam cu voce tare, eventual razand “ce lipsa de imaginatie frate la harabe…. astia, vin aici sa foota femeile si sa-si vanda kkturile, da’ sa salute nu invata niciodata!” Surpriza, data viitoare primeam un salut printre dintzi, la care raspundeam cu un zambet larg si politicos. A doua oara m-au salutat frumos si politicos. Macar m-am simtit mai bine, ca mereu sunt frustrata de vecinii romani care nu stiu sa salute, cu toate ca stau de 10 ani in bloc.

  9. Tizule, inseamna ca fomeile alea au inteles gresit revolutia sexuala🙂 🙂 🙂 Eu cred ca un barbat trebuie sa ramana barbat in relatia cu orice femeie iar femeia trebuie sa ramana femeie – din pacate, multi inteleg asta prin sintagma “barbatii ie porci si fomeile ie curve” sau prin aia cum ca barbatul pune carne pe masa si paine in casa si muierea sta capra si invarte in cratita. Dar ce-ti zic eu tie chestiile astea, de parca n-ai sti exact la ce ma refer!🙂 🙂 🙂

    Cris, chestia cu pupatul mainii zau ca imi displace si mie, ce-s io, popa? Plus ca nu imi place sa simt buze pe piele decat in anumite situatii🙂 Iar deschisul usii e redundant cata vreme nu car nimic si nu-s oloaga. Daaaar se schimba situatia cand sunt in mod evident ingropata sub un maldar de chestii de carat si animalul botanic ramane impasibil.

    Asa cum zicea si Mogre, si eu sunt atenta in jurul meu si, de exemplu cand ies din supermarket si e cineva, indiferent de sex, in spatele meu cu plase in maini, ii tin usa sau cel putin nu i-o inchid in nas. Mi se pare o chestie de politete elementara. Nici macar nu are legatura cu sexul persoanei fata de care se manifesta gestul.

    Eu cred ca indiferenta grosolanilor despre care am povestit e datorata modului in care este vazuta la ei, cultural, femeia. Cultura care se datoreaza 100% cultului.

    Papusa, nu ma intereseaza sa ma salute. De fapt, nu ma intereseaza nimic in ceea ce ii priveste, cu exceptia genului de situatii de mai sus, cand nu am fost deranjata – am fost perplexa🙂 Am avut un fel de revelatie a naturii oamenilor astora. Atata tot.

  10. Messa, nici eu nu mai pup maini, da’, nu conteaza varsta si fomeia, ii fac loc sa treaca prima, o ajut sa care daca duce ceva greu (normal, avand grija cum o abordez, ca-s urat si arat cum arat! :-)), ma scol si-i fac loc sa shada daca n-are unde, etc
    Sunt chestii care se-nvatza de la tata, care-asa tre’ sa te educe, daca vrea sa fii BARBAT!
    La schimb, pretind ca sa n-am senzatia, vorba lui Leon, ca fut un barbat cu pizda si tzatze!

  11. Messa: “chestia cu pupatul mainii zau ca imi displace si mie, ce-s io, popa? ” hehehe… chiar, oare la pastore(se)le bisericii anglicane se pupa mana? aberez, nu ma luati in seama😛
    sincer, nici eu nu suport acest obicei aplicat pe mine, mai ales ca cei care au aceasta tendinta au si o anumita varsta, cu muuult mai avansata decat a mea. Era doar un exemplu “extrem” de politete clasica (si desueta?).
    Referitor la mai multe idei de mai sus, e adevarat ca exista niste deosebiri fiziologice intre un barbat si o femeie “normali” (in sensul de “obisnuiti”, nu vreau sa sugerez ca halterofilele ar fi anormale :D), insa ambii reprezentanti ai speciei poseda tot cate doua maini, conditie care face traiul la bloc extrem de dificil in momentul intoarcerii cu multe plase – cunosc pe cineva care si-a dorit ani de zile sa devina Shiva🙂
    Si ca sa revin cat de cat on-topic, am si eu niste vecini, tot 3 la numar, si probabil de aceeasi origine etnica – in general nu prea ii da politetea afara din casa, insa pe mine ma saluta mereu; posibil si pentru ca l-am ajutat pe unul dintre ei intr-o situatie similara, cand abia se mutasera. Va dati seama, am “pile” suficient de mari incat sa mi se recunoasca existenta :)) (tentativa de gluma :P)

  12. Pai sa stii ca se poate zice ca ai pile serioase. Acuma, “toate generalizarile sunt false” – dar asa ma enervez uneori cand vad ca nu chiar toti, dar majoritatea sunt asa…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: