Prozelitism de Cismigiu

Ma ia ieri un dor de duca si imi zic ca vreau sa merg cu fata in Cismigiu, la plimbare. Mi-era dor de parcul asta si, soare fiind, trebuie sa ma confesez pana la capat: mi-as fi dorit sa mananc o gogoasa pufoasa, data prin zahar pudra, luata de undeva de la una din dughenele din parc, pe o banca, la soare.

Ajung in parc. Lume putina, minunat. Caut gogoasa. Nicaieri, nicio dugheana deschisa; pai da! Lume putina, frig. Ce daca e soare? Asa ca ies din parc si ajung la Spicul Vel Pitar (sordida patiserie!) si iau o ceva cu vanilie. Intru iar in parc, nu-i o gogoasa rumena pudrata cu zahar ca o actrita japoneza, e o ceva cu vanilie, din care zboara fasii de foetaj si gustul e cam fad, dar ce conteaza, e soare.

Vad un grup amestecat, tineri cu batrani si copii la un loc, fiind cu fii-mea ma gandesc ca de aia imi zambesc toti usor tamp, asa ca le zambesc si eu, fii-mea e frumoasa si afara e soare. Nu apuc sa trec de ei, ca-i vad cu niste fluturasi in maini si unul dintre ei imi intinde repede unul. Il iau.

Va invitam la film!” scrie mare, pe coperta fluturasului. Imi zic: “…or vrea sa revigoreze vreun cinema uitat de prin zona, ia sa vedem ce film e“. Citesc asadar mai departe: “Un film pentru tata si fiu, dar si intreaga familie“. Ceva nu merge. “Bun, dar cum se cheama filmul asta?“, deschid fluturasul. Nici nu apuc sa citesc, pentru ca imi sar in ochi niste poze cu un pustan intunecat cu fata de pakistanez si cuvantul “Isus”. Mda. Hotarata sa nu-mi stric buna dispozitie si fara un cos de gunoi la imediata indemana, fac 180 de grade pe calcaie si intind omului fluturasul inapoi: “Dati altcuiva, multumesc.” Raspunsul, agresiv si prompt, cu o intrebare in care statea la panda o amenintare: “Sunteti atee?” Incep sa ma enervez; dupa ce ca ma inoportunezi din mancatul acelui ceva fad cu vanilie cand tot ce imi doream era sa ma plimb linistita prin parc la soare, ma mai si iei cu din astea; sunt agnostica, dar m-a enervat, asa ca ii zic: “Da. Si mi-e foarte bine asa“. Ala, continua: “Credeti dumneavoastra ca va e bine asa, ca nu va e bine!” Ma gandesc: “Sigur ca acuma nu-mi mai e bine, ai aparut tu sa-mi strici ziua“. Tac si ma indepartez, striga dupa mine: “Dar constiinta dumeavoastra ce va zice? Aveti constiinta?

Asta cu constiinta m-a calcat rau pe nervi. Asa ca ma intorc si-i torn pe nerasuflate cam asa ceva: “Constiinta mea exista si e libera de fantome. Eu nu am false probleme, ca tine. Eu cred ca avortul e necesar si nu urmaresc sa ingradesc vointa nimanui. Eu cred ca sexul inainte de casatorie e normal. Eu cred ca nici nu e nevoie de casatorie. Eu cred ca stiinta este cea care vindeca, nu balmajitul de rugaciuni catre o entitate care nu raspunde niciodata. Asa ca lasa-ma in pace si vezi-ti de superstitiile tale in spatiu privat. Eu nu vin la tine sa-ti spun asa, pe nepusa masa, ca nu ti-e bine cu Isusul tau. Eu prefer sa fac cumva si sa fac cate un bine real atunci cand il pot face, nu ca tine, cu rugaciuni bune de nimic, cu promisiuni mincinoase despre un rai care nu exista si cu amenintari grotesti cu un iad imposibil“.

Si plec. A mai zbierat ceva in urma mea, dar nu m-am mai obosit sa incerc sa inteleg ce a mai zis. Ajung la un loc de joaca si ma asez pe o banca, o las pe fii-mea sa se joace. Ma relaxez, termin ce mai ramasese din ceva-ul cu vanilie care, racindu-se, a capatat un gust mai bun.

Langa mine apare o baba. “Buna ziua, as vrea sa va dau o carte si sa va invit la…” I-o tai scurt: “Daca e vorba de o carte cu Isusi si Dumnezei, nu ma intereseaza. Dati altcuiva“. Normaaaaal, ce raspuns-intrebare putea sa vina??? “Sunteti atee?” La fel de amenintator, asa. Mda. Si aproape ca se repeta dialogul de mai inainte.Parca-s teleghidati. Mai, si nu se lasa! Nu renunta! Parca-s sarcopti flamanzi si fac tot ce pot sa-ti intre in piele! Cert e ca mi-au stricat ziua, sunt la fel ca minoritatea conlocuitoare care urla dimineata la noua, sambata, ca iau fiare vechi. Insistenti si enervanti. Intruzivi. Invazivi.

Uite, de-aia am eu pica pe ei.

Tot ce imi doresc, ca om eliberat de minciuni si superstitii, e sa fiu lasata in pace. Nu ma intereseaza ca ei se dau cu fruntea de podea si isi zdrelesc genunchii in rugaciuni inutile. E treaba lor. Dar e normal sa fie treaba mea daca nu am chef sa fac la fel. De ce mama ma-sii nu inteleg astia chestia asta atat de simpla?

In fine… aveti grija cand mergeti in Cismigiu, ca s-ar putea sa va strice dispozitia crestinii care ies la agatat pe alei. Ca pedofilii si exhbitionistii. Rasar din cate-o tufa sau direct pe banca langa om, si-l sufoca imediat cu carti, invitatii si povesti tampite.

17 Responses

  1. Oh, la asta cu constiinta i-as fi spus ca da, am, si-mi zice sa le sparg fata retardatilor care cred in cartile scrise de niste imbecili acum cateva mii de ani.

  2. 🙂 🙂 🙂 Nu sunt o fire agresiva, sunt doar defensiva. Nu le-as fi spart fata, doar as fi vrut sa pot sa-i teleportez la ei acasa, sa pot sa-mi continui plimbarea.

  3. Pe mine ma intriga raspunsul lor / intrebare “sunteti atee?”; replica primita de mine (in putinele intalniri cu prozelitismul) a fost invariabil “de ce?” atunci cand le refuzam “ofertele”. Pot spera ca au primit suficiente raspunsuri “sunt ateu/atee” incat sa inceapa sa ia in calcul varianta?:D

  4. Daaaa, la asta nu m-am gandit! E adevarat ca mai demult cand ma agatau din astia intrebau “de ce”… interesant!

  5. messa,
    uite ce am inteles io
    abia dupa incercarea cu apostolul, trimis al domnului, suficient de lunga pentru a-ti raci cevaul ars in flacarile iad-ului (da tu nu stiai), ai reusit sa simti adevarata savoare a vaniliei

    PS. n-o mai scoate pe aia mica pe frigul asta ca ‘mnezeu vegheaza si-i cam place sa imparta gripe, viroze respiratorii si, in mod deosebit, guturai

  6. Lu’ fii-mea nu-i imparte gripe si guturaiuri, ca e hranita cu lapte praf si ma-sa nu se roaga la desene cu oameni uscati cu farfurii aurii in cap🙂

  7. Hai ca nu-s chiar asa de agresivi, amintiti-va de inflatia de Martoti ai lui Iehova de dupa revolutie… In State e ceva de groaza cu prozelitismul…

  8. Cred ca ar trebui sa fim noi agresivi cu ei, sa-i descurajam, sa isi zica “nu merge, dom’le, nu merge…” si sa ne lase in pace🙂

  9. Bine ca m-am mutat cu soacra si uneori ne mai face gogosi.

    PS
    va asteptam la gogosi

  10. Messa, cea mai buna abordare a prozelitilor este sa-i iei la bani marunti, cu citate din Biblie; crede-ma ca fug k apucatii daca le prezinti citatele care trebuie.
    Si scoate copilul afara pe orice vreme, asa ajunge sa nu faca “gripe, viroze respiratorii si, in mod deosebit, guturai”. :-)))

  11. Cea mai buna solutie ca sa scapi de un prozelit e foarte simpla.
    Zi (pe un ton ferm) : “Blestemat sa fie Duhul Sfant!” (sau ceva similar).
    Va fi atat de socat incat il vei bloca instantaneu si nu va stii cum sa mai reactioneze. Il vei dezarma rapid si complet.

  12. 🙂 🙂 🙂 Ai incercat-o tu?

  13. Da, si merge😉 Desi, cand am facut-o prima oara, eram deja enervat la culme de catre interlocutoare.
    Merge, pentru ca potrivit lor, ‘hula impotriva duhului sfant’ nu se iarta, deja te considera pierdut(a) si nu are rost sa te mai ‘evanghelizeze’🙂

  14. Tot o solutie buna e sa zici ca esti pastafarian (Flying Spaghetti Monster’s Church). Or sa faca ochii mari cand o sa incepi sa le explici ce si cum sta treaba (mai ales daca pastrezi o mina serioasa, sa nu banuie ca iti bati joc de ei).
    In rest, am observat si eu ca inainte cand refuzam “vorba cea buna” sau “un cuvant din Biblie” ma intrebau daca sunt crestin… acum ma intreaba daca sunt ateu. Cred ca in ultimii ani ateismul a fost promovat mai cu spor in media.

    Mai nou, tactica lor preferata este sa se aseze langa tine in autobuz sau in tren (eventual pe banca in gara) si sa inceapa sa iti “explice” care e treaba cu Biblia si Iisus (am patit din astea si cu ortodocsi si cu adventisti). Inca nu m-au deranjat cu adevarat (daca sunt neinteresat ma lasa in pace de obicei) iar uneori m-am binedispus auzit unele enormitati debitate de ei. Si bineinteles citesc cu placere “Turnul de Veghe” de cate ori il primesc. Are poze colorate. Si ma stric de ras citindu-l. Bun dupa o zi nasoala la servici…

  15. Ca sa le zic de pastafarieni trebuie sa am timp si chef sa conversez cu oizii, iar eu nu prea vreau sa pierd timp cu asta; spre deosebire de ei, eu sunt de parere ca avem o viata si aia e tot, deci poate ar fi bine sa proft🙂

    Desi cred ca un misto sanatos nu e tocmai pierdere de vreme…

    Hahaha, ar fi tare chiar sa convertesc vreunul sa se inchine la spaghete si sa propovaduiasca retete a la bolognese…

  16. Aseara am descoperit intamplator blogul acesta, si am tot citit, iar dimineata devreme (ca am doi copii mici-mici, si ma scol devreme rau) mi-am tras cafeaua linga mine si iar am citit. L-am alaptat pe ala micu’ tot cu ochii pe aici.
    Credeam ca sunt eu defecta si contra, dar multe din vorbele scrise de tine parca sunt gandite de mine mai intai. Imi place rau. Chiar si comentariile le-am citit la multe articole. Te urmaresc cu placere, mi-am incpeut ziua cu zambete, in timp ce ala mic exploreaza casa, ma duc sa-l extrag de unde s-a varat.

  17. 🙂 Multumesc, Gabitza! Ma bucur ca mi-ai scris si ma bucur si de ce mi-ai scris!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: