Ecaterina Andronescu de supt sutana

Zice Coana Ministreasa:

“Religia este cuprinsă în Legea învăţământului, care stabileşte prezenţa obiectului Religie în planurile de învăţământ. De altfel, vă mărturisesc că am avut deja o discuţie cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi încercăm să apropiem şcoala de biserică sau biserica de şcoală, în aşa fel încât să lucrăm împreună la creşterea calităţii componentei educaţie. Pentru că noi nu de dorim din şcolile noastre să avem barbari şcoliţi. Trebuie să avem valori morale cu care elevii să plece din şcoală, să stabilim repere valorice de referinţă pentru toată viaţa. De aceea cred că vom merge în această direcţie”.

Hai sa comentam pe text, ca la scoala pe care o face harcea-parcea Coana Ministreasa, Preainvestita Ecafterina.

Religia este cuprinsă în Legea învăţământului

Ba-SHIT! N-ar trebui sa fie. Legea asta e in contradictie cu Constitutia Romaniei. Dar de ce ma mir? La noi si aia din Curtea Constitutionala tot cu capul de podeaua bisericii de dau si fac cruci de la tzeasta la buric si intre umeri, ca deh, cica “suntem un popor crestin”. Nu suntem, dar asta cred ei si, conform cu logica crestina, cine crede, stie. Ce stie? Adevarul. Care adevar? Ala absolut, care altul?

Religia este cuprinsă în Legea învăţământului, care stabileşte prezenţa obiectului Religie în planurile de învăţământ.

Asta e o exprimare care e exact ca aia cu “Dumnezeu exista pentru ca asa scrie in Biblie, care e inspirata de Dumnezeu”. Crestina pana la singurul neuron, Coana Ministreasa.

De altfel, vă mărturisesc că am avut deja o discuţie cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel…

De ce ne marturisesti noua asta? A fost o discutie particulara? Te-ai spovedit? Cum ii miroase sutana? A ciorapi sau a colonie? E pufos partafirul, de la balsam, sau aspru, de la aghiasma? Ce ne intereseaza pe noi discutiile tale cu un popa, fie el si popa popilor? A, nu era o chestiune privata? Pai de ce, Coana Ministreasa? DE CE te consulti cu un popa, fie el si popa-popilor, in ceea ce priveste o decizie pentru care te-a investit STATUL ROMAN SECULAR ca Ministru? Cand o sa trebuiasca sa decizi portul maicutelor, atunci sa te consulti cu popa, Coana Ministreasa! Pana atunci, fa-ti treaba! Fa ce e de facut in interesul copiilor, nu impotriva lor, caci religia in scoli e indoctrinare si este in detrimentul copiilor.

şi încercăm să apropiem şcoala de biserică sau biserica de şcoală,

De ce? Nu au si nu au avut niciodata legatura si nu exista niciun motiv pentru care ar trebui sa aiba! Singurul mod in care poti alatura scoala de biserica este prin a da popilor ideea sa-si faca, din fonduri proprii, nu de la stat, o scoala de duminica, unde sa-si poata duce oizii odraslele, in loc sa-i lase sa doarma si ei mai mult macar in weekend, lasandu-i in pace pe ai nostri, cei care nu vrem sa ne spalam copiii pe creier.

încercăm să apropiem şcoala de biserică sau biserica de şcoală, în aşa fel încât să lucrăm împreună la creşterea calităţii componentei educaţie.

Si faceti asta scotand ora de dirigentie si lasand religia? Incredibil! Cu ce contribuie “Tatal Nostru”, facutul crucii in fata unei case cu turla si linsul icoanelor la educatie, Coana Ministreasa?

Pentru că noi nu de dorim din şcolile noastre să avem barbari şcoliţi.

Haiti! Neah, ca suntem si barbari, mai nou, dupa cum suntem dihori fara dumnezeu, lifte necredincioase, pagani si periculosi, asa-i, Coana Ministreasa? O Brandza. In plus, care voi? Voi, aia votati de imbecili plus imbecilii care v-au votat? Pai sigur ca nu doriti, ca barbarul scolit nu e sclav, gandeste cu propriul cap, NU VA VOTEAZA! Nu musca la aparate de masurat tensiunea, scrisori lipicioase trimise la adrese de care voi faceti rost fraudulos si telefoane mobile moca! Barbarul scolit va cere socoteala de banii azvarliti din buzunarul lui in buzunarele clientelei voastre politice, atat cea mireana cat si cea cu sutana! Barbarul scolit vrea sa isi creasca copiii spre a fi si ramane liberi, nu slugi supuse unor lepre ramase la modelul din vremea celor 50 de ani de mizerie! Si, Coana Ministreasa, totusi, de ce e barbar ateul, agnosticul…? De ce?

Trebuie să avem valori morale cu care elevii să plece din şcoală, să stabilim repere valorice de referinţă pentru toată viaţa.

Care valori morale? Cele biblice? Lot care se culca, rupt de beat, cu propriile fiice? Tot Lot, care le ofera agresorilor sa fie violate, ca sa apere niste necunoscuti numai pentru ca aia au pretins ca-s ingeri? Abraham, tatal denaturat gata sa-si ucida propriul fiu, pe Isaac, pentru ca a avut o halucinatie? Amnon care o violeaza pe Tamara? Dumnezeu care trimite ursi sa omoare copii doar fiindca au ras de cineva? David care a luat-o pe Micol cu forta la el in casa, desi ea clar nu a vrut sa se marite cu el iarasi? Blesteme ca asta: “Niciodată să nu lipsească din casa lui Ioab cei ce pătimesc de scurgere, cei leproşi, cei ce merg în cârji, cei omorâţi de sabie şi cei lipsiţi de pâine” (Regi II, 3: 29)? SICTIR, Coana Ministreasa.

De aceea cred că vom merge în această direcţie

Asta nu e directie, e deriva. Sper sa se schimbe totusi lucrurile pana imi dau copila la scoala. N-am facut-o ca s-o prostiti voi.

21 Responses

  1. seara buna. sunt total de acord cu ideea generala, dar sunt vreo doua puncte in care n-ai dreptate:

    “Legea asta e in contradictie cu Constitutia Romaniei.”

    Ei bine, realitatea pute mai tare decat crezi. Constitutia Romaniei GARANTEAZA predarea religiei in scolile de stat la articolul 32, punctul 7:

    “In scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege.”

    Uite aicea samanta de scandal, fata de care madam ministru e mic copil. A trebuit sa vina abramburica cu prostia cu barbarii ca eu sa ma apuc sa puric constitutia sperand sa gasesc in ea bolovani cu care s-o palesc mai abitir pe ministreasa in moalele capului. Ei bine, pe mine m-a palit, nu pe ea. Vai de noi si aoleu.

    A doua chestie:

    “şi încercăm să apropiem şcoala de biserică sau biserica de şcoală,

    De ce? Nu au si nu au avut niciodata legatura”

    Eh. Acuma daca avem dreptate, sa nu fim nedrepti. Ba au avut, ca s-o spunem pe-a dreapta. Dar asta nu e un motiv sa aiba in continuare.

    Altfel, tot respectu🙂. Noapte buna.

  2. Ups. Sunt foarte trista. Ai dreptate.

  3. Din pacate se pare ca principalei autoritati in stat in ceea ce priveste programele educationale ii lipsesc cateva cunostiinte indraznesc sa zic fundamentale de psihologie a copilului si in special a adolescentului care in opinia mea are mai mare nevoie de consiliere atat profesionala dar in special psihologica decat de memoratul pentru nota a unor pasaje biblice. Sa speram doar ca printre consecinte nu seva numara un masacru din genul celui recent din Germania in ora de religie. Asta fara sa mai vorbim de copii de alte confesiuni religioase care sunt invati fortat religia ortodoxa… oare asta nu reprezinta o incalcare evidenta a drepturilor lor.
    Din pacate ei decid. Si tot din pacate rar o fac si corect!

  4. Ce garanteaza constitutia nu e invatamant religios musai crestin ortodox.

    Chiar daca nu place la unii, suntem un popor crestin. Mereti de va uitati prin biserici duminica dimineata.

    Religie nu e musai memorare de texte biblice.

    E ca si cand ai condamna crestinismul pt. ce-a facut biserica catolica in evul mediu, sau ca si cand ai condamna islamul pt. cum il interpreteaza extremistii islamisti contemporani. Ca ce se face in scoli e not OK, e drept. Da’ aia nu inseamna ca nu se poate face OK.

    Si btw, care “ei”? Chestii generice mie tare nu-mi plac.

  5. Uite de ce:

  6. Daca nu intervenea secta asta de sclavi in istorie poate ca acum nu trebuia sa moara nimeni de foame, poate faceam cumva si ne miniaturizam ca sa putem sa ne inmultim in continuare sau se inventa viata virtuala, fara de moarte si corp, dar identica perceptual cu cea de acum, eventual fara foame, durere, boala.

    Asa ca SICTIR sectei asteia de sclavi.

  7. Creştinismul originar – cult demonic

    Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înţela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină privind adevărata-i esenţă. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar.

    Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care va veni trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebui să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.

    Venirea salvatorului poporului era aşteptată de multe veacuri. El trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor dar şi un rege din stirpea regelui David care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.

    Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Biblie, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri de la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile ei?

    Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor. „Nu sunt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei ci dintre cei pe care Iisus îi numea cîini.

    O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici pe această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.

    În misiunea salvatorul era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbină casa? Un om nebun!

    Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el era mesia era deosebită. Aceasta a atras reacţii fireşti. Cărturarii zicea că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare de om dezechilibrat. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi tratat un om astăzi care şi-ar respinge astfel rudele? Bolnav mintal!

    Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus mai cu seamă cu scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele într-o turmă de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vorbele lui Iisus sunt fără sens. Să luăm de exemplu grupurile mafiote care se războiesc între ele deşi fiecare se află de partea răului. Faptele diavolului nu ţin de ideea că cei răi nu se bat cu cei răi precum Iisus vrea să argumenteze, cum că diavolul ar lupta împotriva lui însuşi. Scuza lui Iisus este puerilă, cei răi se bat cu toţi inclusiv cu alţi oameni răi de teapa lor.

    Un alt episod din faptele acestui om bolnav mintal este cel cu smochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Să ne imagină că un om merge la casa unuia şi-i cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din casă pur şi simplu nu au mîncare. Urmează ca cel care a cerut mîncare să îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa aceea. Cum ar fi etichetat un astfel de individ care blestemă pentru că pur şi simplu nu ai avut ce să-i dai de mîncare atunci cînd el a vrut să mănînce? Puţin spus un nebun, este răul întruchipat care pur şi simplu nu raţionează. Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Cazul lui Iisus este tipic patologic al unei minţi bolnave.

    Să luăm de exemplu una din învăţăturile acestui om, privitor la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Contează ce băgăm în pîntece! Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.

    Să analizăm doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic bazat respectînd această învăţătură a lui Iisus. Un om ticălos este prins în fărădeligile lui şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă mintal nu poate funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.

    Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Satana iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos în păcat cu el. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii din suferinţă pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor.

    Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?

    Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se vor supune noii învăţături. Această frică de năluci persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. Observăm că atenţia este concentrată pe diavol şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Dar sechelele mentale pe care le implantează în minţile oamenilor, pe cei mai mulţi rămîn să-i bîntuie toată viaţa. Deşi despre „învingătorul morţii”, se spune că a ajuns acolo la dreapta Tatălui, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date de pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?
    Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Ne putem întreba dacă nu s-a dus cumva direct în iad de unde nici că-i pasă de ce se întîmplă pe pămîntul deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin pe pămînt. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă în cazul Iisus.

    Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce durere prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.

    Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.

    Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică drept impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz patologic de bolnav mintal a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, deghizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”.

    Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sunt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc. Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi rapacitatea socială a unora care pozează în creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre ei sunt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului creştin nici nu ştiu practic în mîna cui se află.

    Puterea politică de-a lungul timpului a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a creştinismului care a fost folosit de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul a fost tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.

    Despre cel care a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Un om ce îndrăzneşte să gîndească în cele aşternute aici. Am scăpat de frică, mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sunt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un bolnav mintal de a cărui boală se suferă în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne poate duce la pieire. „Salvatorul” demonic ne-a adus încet încet la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii. Unde să mai căutăm salvarea Dumnezeule adevărat?

  8. Balada creştinului sincer

    Fraţi creştini din lumea mare
    dac-aveţi vreo întrebare
    despre Domnu’ nostru Isus
    la răspuns eu sunt dispus.
    Cu Isus am legământ
    că El este cel mai sfânt.
    Toată lumea vreau să ştie
    că trăiesc în bucurie!

    Astă noapte-am venit beat
    şi nevasta m-a certat.
    Uite-aşa m-am enervat
    şi când m-am trântit în pat,
    am oprit-o să mai caşte
    i-am dat câteva la coaste.
    Să ţină minte vroiam,
    că e coastă din Adam.
    Dimineaţa m-am trezit
    cu nevasta am vorbit.
    Mă gândeam să-i cer iertare
    dară nu am fost în stare.
    Că riscam să mă refuze,
    că femeile-s cam zuze.

    Dară Domnul Împărat
    Isus cel nevinovat,
    El nu este supărat.
    I-am spus în gând răspicat
    ce-am făcut când am fost beat,
    şi-aşa Domnul… m-a iertat.
    Ori de câte ori greşesc
    tot la Isus mă gândesc.
    Că El fără ezitare
    mă scoate din supărare.

    Doamne m-am tot întrebat,
    c-aşa fără de păcat,
    cu Hristos în legământ
    mă gândesc că aş fi sfânt.
    Oare cum este chemat
    cel ce nu are păcat?
    Tu mi-ai luat păcatele
    n-am primit pedepsele.

    Îmi ziceam şi eu cumva,
    oare este drept aşa?
    Tu să ierţi la infinit?
    pe cel ce s-a pocăit?
    Că Satana de-ai greşit
    iute că te-a pedepsit.
    Mă întreb de acest gest?
    Satana pare onest.
    Dar cu Domnul meu Iisus
    păcatele-s duse sus,
    unde se acumulează,
    c-aşa Domnul… ne salvează.

    De păcatele le ţine
    un gând în minte îmi vine:
    Nu cumva Domnul Hristos
    este mare păcătos?
    Dacă mai gândesc un pic
    nu mai înţeleg nimic.
    Cine-i sfânt şi cine-i drac?
    Dar mai bine-ar fi să tac.

    Metoda funcţionează,
    asta nu se contestează,
    am ajuns un om de vază.
    Drac sau sfânt ce mai contează?
    Cu Isus am legământ
    că El este cel mai sfânt.
    Toată lumea vreau să ştie
    că trăiesc în bucurie!

  9. Unom:

    Amuzant post. Din abundenta referirilor si comparatiilor cu diavolul, inteleg ca, in paradigma autorului, satana este o entitate destul de clar definita. Ma intreb de unde este recoltat portretul diavolului. Din Vechiul Testament cumva? Asa s-ar zice, avand in vedere ingaduinta (ba chiar simpatia) cu care autorul se foloseste de sursele vetero-testamentare (Isus, sugereaza autorul, este un impostor intrucat contravine descrierii lui Mesia – probabil cea din Psalmi, Ezra, Iezechiel, etc.. -si prin urmare dezicerea evreilor de el a fost judicioasa). Autorul nu se multumeste sa denunte ceea ce intelege drept contradictii in textul Evangheliilor, ci le asociaza acestora din urma un inteles religios. Ma mult, in fundal discern niste preocupari si niste asteptari nu numai religioase, ci si dintr-o foarte stransa vecinatate cu Crestinismul soteriologic (Salvare, pacea pe care Iisus, falsul Mesiah, nu a adus-o).

    Daca ar fi sa fiu tendentios, as avea destule motive sa presupun ca articolul a fost scris de un evreu practicant. Ceea ce este OK, insa aceasta calitate/orientare ar trebui declinata totusi, pentru a nu genera confuzii ( si pentru a scuti criticii de a-i indica autorului inconsistenta termenului de comparatie pe care-l foloseste cand judeca Evangheliile: Vechiul Testament – deci si Tora – abunda de genocid/incest/viol/cruzime). Pentru orice neclaritate din Noul Testament se pot indica 20 in Vechiul Testament samd.

    In alta ordine de idei, ma surprinde absenta unei replici din partea moderatorilor, extrem de vigilenti alminteri in raport cu apologetica crestina. Se pare ca cele doua piese de mai sus, scrise probabil de aceeasi mana, au scapat fara a fi taxate. Bizar.

  10. cred ca mi-a scapat; in perioadele in care am mult de lucr (cum ar fi acum) nu citesc chestiile tare lungi si stufoase si le las pt momente in care am timp, numai ca asa, uneori imi scapa cu totul

  11. Eu am validat postarile🙂 Poezia e varzuca, nu am avut ce sa comentez. Iar UnOmul incheie (n-am si n-am avut timp si chef sa citesc tot) cu o invocatie, deci tot varzuca. In niciuna nu ma injura, nu-l injura nici pe Mogre, deci ok, they can pass🙂 🙂 🙂 Mea culpa🙂 🙂 🙂

  12. Acum realizez insa ca postarile sunt atat de OFFTOPIC!

  13. Citesc în Luca, 12, 51-53 şi nu-mi vine să cred ce spune Isus: „Pare-vi-se c-am venit să dau pace pe pămînt? Vă spun că nu, ci dezbinare. Că de-acum înainte cinci într-o casă vor fi dezbinaţi: trei contra doi şi doi contra trei. Dezbinaţi vor fi tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei”. Iată vorbele de „salvare” spuse chiar de „salvatorul lumii” isus hristos. Nu poţi decât să-i scrii numele cu litere mici acestui om. În Luca, 12, 49, Isus afirmă cât se poate de explicit de ce a venit pe pământ: „Foc am venit s-arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie acum aprins”.

    Şi foc a fost şi este încă. Distrugerile masive în numele credinţei creştine de-a lungul timpului sunt cunoscute şi documentate istoric: războaiele religioase, cuceririle în numele creştinării, cruciadele de salvare a „mormântului sfânt”, şi mai presus de toate distrugerea aproape totală a religiilor primare, cu care creştinismul a venit în contact, care erau bazate pe relaţia armonioasă dintre om şi natura. Aceste răutăţi ale oamenilor împotriva altor oameni au fost făcute în numele „salvatorului lumii” Isus Hristos. De la simplele dezbinari pe care Isus le-a adus oamenilor aşa cum spune în Luca, 12, 51-53, au urmat altele din ce în ce mai ample prin mărirea puterii duhurilor necurate pe care Isus le-a protejat. Dar se pare că focul cel mare, care era dorit cu ardoare de Isus în Luca, 12, 49, nu a venit încă. Acest foc este în curs de a se produce prin polarizarea întregii omeniri în mari tabere antagoniste.

    Mahomed, profetul islamismului, a fost puternic influenţat de creştinii care erau dominanţi în acea perioadă în zona Orientului Apropiat. Duhurile rele aduse de Isus l-au luat în stăpânire pe Mahomed şi s-au răspândit apoi printre populaţiile arabe din zonă, găsind acolo teren prielnic. Fenomenul a fost facilitat şi de faptul că musulmanii nu folosesc lumânări la rugăciuli, aşa cum fac creştinii care în acest fel pot determina duhurile rele să se îndepărteze. Monstruozităţile care se întâmplă astăzi în lumea islamică (sinuciderile pentru a-i omorâ pe alţii cu orice preţ) şi ura pe care o manifestă faţă de toţi, inclusiv faţă de alţi musulmani, se explică prin duhurile rele care se află în aceşti oameni. Treptat s-a produs o multiplicare masivă a duhurilor rele în lumea musulmană. Astăzi avem tabere adverse mult mai puternice, decât simpla dezbinare dintre tată şi fiu, ne îndreptăm către viziunea de distrugeri masive prin foc şi toate calamităţile de neimaginat descrise în Apocalipsă. Atunci Isus va fi pe deplin fericit că planul i-a reuşit şi lumea a luat foc aşa cum dorea în Luca, 12, 49.

    Ce să mai facem? Aprindem o lumânare sau facem un foc sacru, aşa cum se întâmpla în timpurile şamanice ale umanităţii, şi ne rugăm Dumnezeului adevărat să ne scape de demonismul celui răstignit pe cruce. Nu ştim ce şanse avem, dar putem încerca. Poate că Dumnezeu nu ne va lăsa, poate că lucrarea demonică va fi oprită în ultimul moment, înainte de Apocalipsă, dacă renunţăm la trimisul diavolului, la macabrele rugăciuni către un mort, la moaştele purtătoare de duhuri rele. Am rămas profund şocat de cazul de stăpânire demonică a unei femei. Este aici un video în care se poate vedea ce înseamnă puterea duhurilor rele aduse de „moaştele sfinte”. Vezi:

    http://video.bzi.ro/video/show/Posedata-de-diavoli-a-cautat-vindecarea-la-Sfanta-43

  14. De la partea cu duhurile rele a inceput sa ma doara capul si acum deja dau in migrena…

  15. @anonim

    100% de acord cu tine, cata vreme punem “demonii” in ghilimele / vorbim simbolic. La fel si despre D-zeu.

    Acuma desigur, prin comparatie cu acest crestinism trist, innecat in propria stare de vinovatie autogenerata, as prefera (daca nu am alta optiune) ceva versiune de shamanism. Macar e mai sincera si fara sentimente inutile de vionvatie.

    Cred insa ca daca e musai sa ne inchinam, ar fi o optiune buna propria noastra ratiune, desi ne-am cam prinde rapid ca suntem prosti🙂

  16. Moaştele Sf. Ilie Constipatul

    Înc-o mare bucurie,
    o veste minunăţie:
    Dup-o lungă pribegie
    este la Mitropolie
    moaştea sfântului Ilie!
    Cel Ilie Constipatul
    care-a biruit pe dracul.
    Sfântu-aşa i-a rezistat,
    zece zile constipat.
    Sta continu-n rugăciune
    adunând faptele bune.
    Deşi a fost chinuit,
    strădania l-a sfiinţit.
    Ce e-n el e acum sfânt,
    nu poate zace-n mormânt.
    Vestea umblă-n lung şi-n lat
    despre sfântul constipat:
    Moaştele-i sunt la pupat!
    I-o minune! Azi Ilie
    vindecă de diaree.

  17. Creştinul morbid

    E sfârşit de săptămână
    la biserică se-adună
    să se roage sau să caşte
    sau să pupe ceva moaşte
    ortodocşii credincioşi
    crezuţi veşnic păcătoşi
    închinare-şi vor aduce
    către mortul de pe cruce.
    Stând aşa să îi privim
    un nume să le găsim
    când se-nchină la Livid:
    Zici, creştin = morbid.

  18. Vaiiii!!!🙂 🙂 🙂

  19. Problema moaştelor în România

    De la Revoluţia din decembrie 1989 încoace, în România se manifestă un fenomen unic în lume: ţara importă moaşte. Este paradoxal că activitatea este complet necenzurată. Cu alte cuvinte nu se ştie public cu certitudine cine sunt acei oameni mumificaţi. Tabuul religios împiedică cercetări obiective asupra persoanelor mumificate declarate sfinte. Mărturia celor care aduc astfel de corpuri, sau bucăţi din ele, în România este îndeajuns ca justificare în sistemul de legi.

    Ne întrebăm pe bună dreptate de ce, cei care renunţă la moaşte în favoarea aşezămintelor religioase ortodoxe din România, fac aceasta? La ce preţ monetar sunt procurate aceste achiziţii? Tranzacţiile rămân secrete, credinciosul creştin ortodox neavând acces decât la pupatul moaştelor. În prezent în România s-au acumulat sute de moaşte, revista Lumea credinţei, anunţă cu mândrie că iar au sosit moaşte de pe undeva din lume, vestea dorind să fie o bucurie pentru creştinul ortodox.

    De ce renunţă alţii la moaşte în favoarea românilor ortodocşi? Este o întrebare care surprinde pe oricine nu numai pe credinciosul creştin ortodox. Oare acei oameni nu mai au nevoie de puterea sfântă a moaştelor? Sau au constat că nu sunt deloc sfinte? Sau poate că la un preţ bun pot renunţa, astfel că moaştele intră şi ele în circuitul comercial ca orice bun de consum (sigur că aici nu este vorba de a le consuma, ci de a servi ca produse care îl aduc pe cel care le pupă mai aproape de mântuire).

    Aceste nedumeriri nasc câteva ipoteze plauzibile:
    1. Dându-şi seama ca bate un nou vânt al raţiunii, proprietarii moaştelor vor să scape de ele realizând grotescul şi sminteala venerării unor cadavre. I-au găsit pe românii ortodocşi singurii care să le accepte.
    2. Proprietarii moaştelor vor dobândi beneficii băneşti care îi satisfac, astfel că renunţă la moaşte din dorinţa de profit.
    3. Proprietarii moaştelor ştiu că mai devreme sau mai târziu pot fi implicaţi juridic privind provenienţa moaştelor. Analizele forensice pot dovedi falsul corpului mumificat. Mai mult, experţii pot descoperi că acel corp de „sfânt” de fapt a aparţinut unui om ucis undeva, neavând astfel nimic din sfinţenia ce i se atribuie, ci fiind un rezultat al crimei cuiva.
    4. Moaştele sunt folosite pentru a transporta droguri, scăpând de controlul vamal deoarece trec drept obiecte de cult.
    5. Criminalii vor să scape de acele cadavre care pot fi dovada că au comis crime. România, ca ţară predominant ortodoxă, prin regimul de cult al moaştelor, reprezintă protecţia cea mai sigură ca acele crime să nu fie descoperite.

    Raţiunea ne îndemnă să credem că motivaţia altruistă de a renunţa la moaşte sfinte nu poate exista atîta timp cât proprietarii lor mai cred în puterile moaştelor. Moaştele sunt nepreţuite pentru cel care crede în beneficiile lor de a-l apropia pe om de viaţa veşnică promisă de Iisus. În plus, prin venerarea lor, moaştele sunt o sursă sigură de venituri încasate de la cei care le pupă. Nu rămâne decăt să credem că beneficiile de a renunţa la moaşte, spre a le exporta României, întrec pe cele de a le păstra.

    Vremea nu este departe când statul român va lua măsuri ca moaştele aşezămintelor ortodoxe să fie cercetate forensic şi astfel să se afle vechimea acelor cadavre mumificate şi poate chiar identitatea acelor oameni morţi. Mitul inviolabilităţii moaştelor se va spulbera odată cu primele cercetări în această direcţie. România a ajuns în prezent un dumping, locul unde se aduc mumiile „sfinte” ca bătaie de joc făcută acestui popor credul în „păstorii” lor ortodocşi. Românilor ortodocşi li se oferă cu neruşinare grotescul şi sminteala venerării moaştelor, a cadavrele mumificate ale unor oameni spre „mântuirea” sufletelor lor. Nu poate fi un exemplu mai relevant de descompunere religioasă a unui crez care se hrăneşte spiritual din morbidul moaştelor.

  20. moaste si prostie la mitropolie.

  21. 🙂 🙂 🙂

    Trebuie sa recunosc ca la chestia asta cu moastele nu m-am gandit!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: