Impresii din Kika, Mobexpert, Elvila si Ikea

Asta e o parte din ce am luat noi azi de la Elvila

Asta e gama din care am luat noi azi mobilier de birou de la Elvila

Am terminat de renovat acu’ ceva vreme dar uite ca de la atatea de facut, n-am mai apucat sa mergem sa luam si mobilier. In sfarsit, mai ales ca fii-mea este oficial copil mare si merge la gradinita (s-a adaptat minunat, am sa scriu despre asta) si pentru ca orice mama scapata de stat cu plodul nonstop are planuri mari de recostructie a “vietii profesionale”, am ajuns la punctul in care mobilierul ala a devenit prioritate. Minunat, asta inseamna ture prin magazinele de mobila, inclusiv Praktiker, ca nu stii niciodata de unde sare un iepure si bun, si frumos, si ieftin.

Asa ca, da-i talpa spre Militari, popas intai la Praktiker unde nu am gasit mare chestie, cu exceptia catorva suruburi de care aveam nevoie, niste plinta, ceva cabluri si cateva plante foarte frumoase, sanatoase si la pret foarte bun. Sa nu uit insa ca ar fi bine sa nu mai merg niciodata cu doi barbati la cumparaturi, ca-i uita Mniezo’ la raioanele de ace, brice si carice, mie ramanandu-mi prea putin timp sa ma uit la decoratiuni, pernute si lumanarele.

Asa ca am continuat spre Kika, dar ne-am oprit in drum la Mobexpert. Intram – lumina, ambient, frumos, primitor, preturi de o nesimtire fara seaman si mobila urata cu draci. Exemple – taburet acoperit cu o panza ordinara cu imprimeu de Obor, 150 de lei (la Praktiker am gasit taburet la 70 lei, imbracat in piele de penar, mai mult decat decent ca aspect); birou uratel din 3 lemne si o placa, fara sertare, vreo 1200 de lei; covoras circular, cam 120 cm i diametru, flocos dar cu textura rara, vreo 700 de lei si asa mai departe, nu mai scriu, ca ma enervez. Si totul s-a terminat brusc cand vanzatoarea, cam impertinenta, mi-a zis ca masa la care ne uitam e birou, nu masa (avea patru picioare si o placa deasupra, fara pazie, aia cum se cheama, nu masa?). Mai lipsea sa imi spuna ca daca nu-mi convine sunt libera sa ma car, asa ca am intuit gandul donshoarei si am plecat.

Ajungem la Kika – hala mica, intunecata, marfa putina, urata si scumpa. Nu mai merg. Cum intri, dai de articole pentru buda, adica multe covorase din alea decupate, sa se potriveasca in jurul piciorului closetului. In zona mai e si o oroare arhitecturala – un soi de “curte veche” dar desigur noua, ca fatada pentru o alta hala. Mogre a dat cu sapca de volan de exasperare si noi, al meu si cu mine, am ras cum n-am mai ras de ceva vreme. De el, de noi, de ce dracu’ cautam in tara asta. Isteric, dar sanatos. Romaneste. De notat totusi ca la Kika se gasesc vopsele acrilice si panza tratata pentru pictura, diverse dimensiuni, precum si seturi de pensule. Desigur, se gasesc din astea si la Hornbach, dar asa, spun asta ca notita, pentru cine stie cand si daca ma loveste iar cheful de pus pe pereti tablouri noi. Ca si pe astea pe care le am acum tot eu le-am pictat, cu exceptia unuia, facut de o prietena.

Plecam de tot, urmand ca a doua zi, adica azi, sa luam Elvila si Ikea la rand.

Am ajuns mai greu la Elvila, pentru ca pe site-ul lor zice ca-i pe strada Siriului si de fapt se intra de langa pod. Nu e mare nici Elvila, chit ca au ca slogan “Mobila cat vezi cu ochii”, dar macar au chestii care arata bine, si cand zic bine, vreau sa zic foarte bine, la preturi care nu te lasa dator pe viata. Pai canapea de piele la 3000 de lei? Diverse birouri, de la 250 de lei? Foarte tare. Si ne gasim si noi mobilierul de birou cautat. Si scaune. Si de toate. Si vine mobila peste doua saptamani. Perfect. Era frumos sa vina maine, dar nu conteaza, decat maine dar scumpa si urata, mai bine peste 14 zile, dar frumoasa si la pret normal.

Asta rezolvata, am plecat si la Ikea, sa dai un ochi pe acolo nu strica si oricum voiam niste chiftelute suedeze, deci se lega. Si zau ca birourile de la Elvila sunt mai faine! Oricum, am luat si din Ikea niste maruntisuri, ca na, nu poti pleca din locul ala cu mana goala! Mereu se gaseste cate ceva de cumparat! Dar nu birouri!

Si gata.

One Response

  1. […] Am inceput cu IKEA, aka pomul laudat nr.1, unde bineinteles ca ori am gasit niste rahaturi, ori la o suta de milioane bucata de bucatarie. Da, ok, o fi calitate, desi am dubii mari in tot ce priveste calitatea IKEA, dar fie ca o fi calitate. Totusi, de la afisu’ ala de pe strada cu “bucatarie jucausa cauta nush ce” la fo 1900 lei pana la 9900 e cale lunga.  Asa ca nu numai ca nu am gasit ceva ok pt mine, dar m-am si enervat, mergand cu un set de asteptari si gasind acolo cu totul altceva. Si nu e prima oara, asa am patit si cu birourile pt firma, pe care le-am luat de la Elvila. […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: