Spital

Marti seara fii-mea ne-a speriat cu 41 cu ceva, asa ca am ajuns la spital. Am intrat la consult, totul incredibil de ok, rapid, profesionist chiar. Diagnostic incert insa: infectie, probabil bacteriana, suspect ITU (adica infectie pe undeva in tractul urinar); din pacate, doar cu febra ca simptom si leucocite usor peste normal, cam greu sa pui un diagnostic sigur si te bazezi pe statistica – si eu ma gandisem tot la o infectie urinara, la halul ala de temperatura. Asa ca, de comun acord cu doctorita, stabilim ca mergem acasa si revenim dimineata, la ora 7 fix, sa ne internam pentru investigatii. Respectiv sumar de urina, urocultura si inca o hemoleucograma. Bun, toate ok, asa facem.

De la acel 7 dimineata miercuri pana joi la 12 am trait un calvar. Spitalul romanesc, casa surprizelor neplacute, a disconfortului si a hartogariei, locul de unde iesi la aer si la soare ca dintr-un lagar de concentrare. Incredibil.

In recipientele astea se aducea ratia de lapte pentru sugarii internati. Ceausescu traieste!

In recipientele astea se aducea ratia de lapte pentru sugarii internati. Ceausescu traieste!

Primul pas la internare este “sala de igienizare”. Suna pompos, si de fapt e o camaruta meschina in care o tanti – de obicei corpolenta (cred ca e in fisa postului) te pune sa te dezbraci, desigur de fata cu ea, si sa te intolesti in zeghe pijama. Normal (!?) ca nu ai voie sa tii in rucsac hainele “de strada” (oare… ca sa nu poti sa fugi?), ci trebuie musai sa le lasi la “apartinator”. “Dar, stiti, bolnava nu sunt eu… e asta mica!” Sec: “Asa e procedura!“. Copilul are febra mare, banuim ITU, adica naspa, nu e timp de facut valuri, deci… fie. Dau din umeri si ii explic ca eu nu pot sa ma dezbrac de fata cu ea. Zice acru: “Nu ma uit!“. Are de facut hartii. O cred. Ma imbrac in pijama. Ma simt brusc prizoniera. “Haideti!“, zice. Cu pijamaluta in mana – “Pai, n-am schimbat-o pe asta mica!” – ma mir. “Pe ea o lasam asa“. A, bun, asadar doar mama trebuie sa fie in pijama, copilul poate sa stea in blugi. De tinut minte.

Salteaua gaurita si plina de galme asezata pe un cadru din platbanda metalica indoita, ruginita, rupta, totul fixat cu arcuri vechi de un cadru din metal cu vopseaua sarita.

Salteaua gaurita si plina de galme asezata pe un cadru din platbanda metalica indoita, ruginita, rupta, totul fixat cu arcuri vechi de un cadru din metal cu vopseaua sarita.

Ajungem la etajul la care trebuie (am aflat abia pe urma care) si suntem duse intr-o camera cu suporti de metal cu vopseaua sarita peste care sunt asezate niste plapumi vechi, pe post de saltele, cu gauri si galme. Au cate o perna mica si un cearsaf care pare totusi curat in ciuda urmelor de iod ramas de la tratamente de mult trecute. Iod sau sange. Cred ca, totusi, iod. Sau sper. Nu s-a mai investit NIMIC aici de douazeci de ani si mai bine. De cand a donat BUDIMEX-ul bani sa se faca spitalul, cred. Acum se aduna tot asa, bani din donatii, sa se refaca macar putin spitalul. Sa intinda pe jos o pardoseala din PVC special, din ala antiderapant, sa se vopseasca peretii, sa se scoata infectia aia de faianta numai buna de decor pentru o urmare la cosmarul cu Freddy Krueger. Sa nu dormi niciodata in spital!

Ma uit in jur sa-mi vad colegele de suferinta si copiii, mai ales copiii – prefer sa stiu daca e vreunul cu vreo bolesnita care s-ar putea lua; n-am chef sa internez fata cu una si s-o scot cu alta de acolo. In jurul meu se vorbeste o limba pe care nu o inteleg, dar din care prind franturi: “dom“, “pizdă”, “nasol“, “sokeres“, “ja!“.  Vine doctorita; uneia (copil, dar de 15 ani, adica probabil si maritata!) ii zice ca are vulvovaginita bacteriana si infectie urinara si ca trebuie sa vada ce creste in vasele petri. Shrug. Cata vreme nu se transmite prin aer, pot sa ma relaxez. Mai tarziu mi se confeseaza una cu hepatita B si HPV (ala, de nu vor imbecilii antivaccinalisti sa se vaccineze fetitele impotriva lui, foarte bine, ca si asa suntem multi!) care, cu boalele astea cu tot, s-a reprodus pentru ca ea si-a dorit mult copilul. Vai. Nici astea nu se iau prin aer, deci ok. Rezist. Rezistam.

Icoana cea inutila in salonul-abator.

Icoana cea inutila in salonul-abator.

Peretii, de abator. Faianta alba, ciobita, peste tot. La loc de cinste, inutila si penibila, o icoana. Calendar ortodox in lift. Calendar ortodox in cabinetul asistentelor. Cald. Oribil de cald, simt ca ma sufoc si realizez ca febra fetei n-are cum sa treaca in caldura aia. Ma duc plina de speranta catre fereastra, constienta ca va fi nevoie sa explic populatiei ca nu se moare de la curent si ca va trebui sa apar ideea macar pana se aeriseste sandramaua. Stupoare! Ferestrele, desigur, termopane (unica investitie, probabil o fi avut unul un smen cu termopane), nu se pot deschide! Se pot doar “crapa”, iar balamaua este fixata jos, ca deschiderea sa fie pe sus si nici sa nu sara careva pe geam, dar nici fir de aer sa nu patrunda. Simt ca mor. Fii-mea e exasperata si urla. A urlat 24 de ore in sir, cu mici pauze in care am agonizat amandoua, in dorinta de a prinde un pic de somn, in caldura cu miros de puroi, pe salteaua umpluta cu vata facuta gheme, in urletele altor plozi si in tarsaitul continuu de papuci de pe holuri.

In fine. Am aflat ca pot supravietui fara sa beau apa, fara sa mananc si fara sa fac pipi 24 de ore. Pe la 8 dimineata mi-am impus sa ma duc totusi la buda. Buda. Normal ca vasul de WC nu avea capac, dar nici nu ma asteptam sa aiba. Dar nici usa la “cabina” de dus… asta a fost prea de tot. Sa te speli stiind ca in orice secunda poate intra peste tine un “copil” de 15-16-17 ani, asta in conditiile in care numai mamele au voie sa se interneze cu copiii, nu si tatii! Adica orice tanar pana in 18 ani, cu erectii matinale cu tot, poate sta relaxat pe patul de alaturi de mamica de 19 ani internata cu sugarul ei, ca nu-i problema!… dar un tata de 30 de ani nu poate sa stea cu copilul lui, daca mama nu poate sa stea sau nu exista! Pe langa faptul ca e absolut descriminatorie, regula asta mai e si imbecila. Pai ce il opreste pe tanarul de 17 ani sa aiba vise erotice dupa ce contempla bucile materne dar suple ale tinerei de 19, daca asta e marea problema a spitalului? Ce-i opreste sa se distreze nocturn pe scarile dintre etajul 6 si etajul 7? Nimic! Atunci de ce nu ar avea voie un tata sa se interneze cu copilul lui?

Dupa o noapte de groaza, vreau sa plec. Mai ales ca facusem o vizita si pe la ORL si vazusem cu ochii mei amigdalele pline de puroi din gatul fetei. Nu-s idioata; stiu ca si amigdalele dau febra mare si mai stiu si ca e putin probabil sa existe doua infectii severe concurente in corp. E posibil, dar putin probabil. Corelat cu urletele la masa si cu faptul ca am stat dupa un pipi pentru urocultura o gramada de timp fara sa faca fii-mea o picatura (la infectie urinara ar fi facut cate putin si foarte des, cu strigaturi!), concluzia mea de specialist in propriul meu copil a fost clara – e amigdalita, iar ceftriaxona cu care s-a inceput tratamentul cand era suspecta de ITU nu e buna (aia merge la E.Coli, pe tract urinar), de aia nu cedeaza febra, trebuie altceva… si hai acasa! Pentru niste galci nu are sens sa facem purici  in spital. Am spus asta doctoritei si, dincolo de situatia penibila in care a trebuit sa insist pe varianta mea (si s-a dovedit ulterior ca am avut dreptate, logic, intotdeauna am) m-am trezit ca trebuie sa semnez o hartie pe care era trecut, la rubrica de diagnostice, “probleme severe de complianta parentala“. Faza la care am facut scandal. Adica, daca faci imprudenta de a nu fi un ignorant si daca indraznesti sa iti aperi punctul corect de vedere, esti “sever incompliant” in sistemul de sanatate romanesc!

Interesant diagnostic, plus ca nu eu eram pacientul de diagnosticat...

Interesant diagnostic, plus ca nu eu eram pacientul de diagnosticat...

La o jumatate de ora dupa ce am ridicat vocea explicand ca nu e normal nimic din ce se intampla si vorbind la telefon despre reclamatii la Colegiul Medicilor si la Minister si la mama naibii, timp suficient si sa aud Hristosi inaltandu-se de zor si imbecil in jurul meu (s-au adus oua colorate la micul dejun, ca era… “Inaltarea“!!!), aflu ca hartia e de fapt (sic) acoperitoare pentru cazul in care nu ma intorc la tratament, ca fata o sa primeasca totusi alt antibiotic, adica Penicilina (ok, bun, merge bine la galcita) si ca trebuie sa venim la 6, 14 si 22 pentru tratament… si ca putem pleca si cu branula acasa. Mmmmda. De ce trebuie sa ridici vocea in tara asta ca sa le rezolvi pe toate? De ce nu s-a putut rezolva cat timp am vorbit frumos, calm, relaxat? Uite, de-aia! Cica-laca-cichi-cea!

Si, la final, iata ce desene infioratoare sunt pictate pe peretii sectiei. Ca sa nu mire pe nimeni de ce zbiara copiii ca din gura de sarpe.

Desen pe peretele de langa cabinetul de... endoscopie. "Prin gat in cur", nu-i asa?

Desen pe peretele de langa cabinetul de... endoscopie. "Prin gat in cur", nu-i asa?

Nu stiu ce tratament e asta, dar ma ingrozeste. Ma intreb ce gandeste un copil cand vede oroarea asta.

Nu stiu ce tratament e asta, dar ma ingrozeste. Ma intreb ce gandeste un copil cand vede oroarea asta.

Bineinteles ca dupa prima doza de penicilina fii-mea nu a mai facut febra mare, temperatura stabilizandu-se progresiv catre normal. Bineinteles ca acasa a si dormit, a si mancat si s-a si jucat si eu m-am putut odihni cat de cat. In conditiile de spital, daca se facea ea bine, ma imbolnaveam eu – de nemancat, de nedormit si de nervi.

26 Responses

  1. Conditii incredibil de mizere. Slava Domnului ca nu am avut nevoie de internare. Am avut o singura interventie la Institutul de Pneumologie din Bucuresti, m-a consultat si a vazut nu stiu ce neregula la plamanul drept. Si sa vezi hartii semnate, una alta, medicamente, etc. Veniti va rog miercuri la consult sa va fac si internare si sa va citesc si filmele. Numai miercuri nu m-am dus cand am auzit de internare, in plus, nu erau deloc profii, ma trimiteau la niste radiografii in mijlocul bolnavilor de TBC, aia tuseau pe hol si la rand si eu printre ei. Sistemul spitalicesc romanesc = 0 NUL.

  2. un motiv in plus sa pleci in alte tari.
    tocmai mi-am fixat ca si obiectiv Franta, am auzit ca e puternic seculara (aleluia) + ca au 35 de zile libere pe an.
    Acuma doar sa gasesc pe cineva sa ma angajeze acolo.

  3. Eu sunt încă şocată de patul ăla desfundat în care nu se putea dormi şi de sticlele în care se aducea laptele copiilor. Pur şi simplu şocată.

    Dar să nu fi lipsit icoana şi calendarul ortodox şi ouăle vopsite de “Înălţare”. Să nu cumva să fi lipsit.

  4. imi pare rau pentru fetita ta, sper sa fie bine la ora asta. voiam sa=ti multumesc din suflet pentru acest articol. o sa-l trimit mai departe…

    imbratisari…

  5. am ajuns aici de la zully. din pacate, acestea sunt conditiile din spitale si acestia sunt colegii clinicieni. eram copil cand am stat 2 saptamani la infectioase in iasi, cu hepatita A si, dupa aceea, orice am vazut si citit despre lagare mi s-a parut lux fata de ce suferisem acolo. apoi am stat tot la infectioase cu o boala diareica luata dintr-o garda, eram in rezerva cu un copil abandonat, statea bietul de el de 8 luni in spitalul acela infect, nici nume nu avea, il botezasem “holerica”. doamne iarta-ma, ce mai era si la pediatrie, tavanul cazut, peretii scorojiti, gandaci peste tot, cica spital universitar. intr-o alta garda, la chirurgie, imi pusesem scaunul in mijlocul salii de operatie, singurul loc unde speram sa nu ma ajunga gandacii :)).

    nu stiu daca ati prins micul dejun cu felia de paine imensa, bucatica mica de unt si lingura de gem de foame. se mai practicau si anul trecut, prin universitarele din iasi.

    dallas’ ca avem cu cine vota duminica.

    trimite articolul la un cotidian national, cu tot cu poze.

  6. Bre, ejti reaaaa! Desemnele ie beeeton! :-))))

  7. Da, ăsta este sistemul, şi pare nereformabil. Nu ştiu la ce dracu folosesc banii din aşa-zisa asigurare de sănătate! Dacă sistemul medical ar fi alimentat — ca miliţia şi (in)justiţia — din impozitele generale (pe venit, profit, şi TVA), aş mai înţelege. Dar cum există impozitare separată pentru abatoarele astea…

    La febra asta, eu îmi băgam yula în doctori şi mă duceam la farmacie să cer Zinnat (Cefuroxime) de la Glaxo, care este excelent în infecţii naşpa pe tract respirator.

    La copii, tablete de 125 mg (2/zi), sau Zinnat granule pentru suspensie orala (daca se gaseste). La infecţiile grave se pot folosi şi tablete de 250 mg, dar maximum 2/zi. Ca idee generală, tratamentul uzual este de 15…32 mg/kilogram-corp/zi.

    Tratamentul: 5-7 zile (bronşită) sau 7-10 zile la infecţii mai grave.

    Spectru:
    — Escherichia coli
    — Haemophilus influenzae (including ampicillin-resistant strains)
    — Haemophilus parainfluenzae
    — Neisseria gonorrhoeae (non-penicillinase producing strains)
    — Staphylococcus aureus and Staphylococcus
    epidermidis (including penicillinase producing strains but excluding methicillin resistant strains)
    — Streptococcus pyogenes (and other beta-haemolytic
    streptococci)
    — Streptococcus pneumoniae
    — Streptococcus Group B (Streptococcus agalactiae)

    Ca idee, dacă Arianna face febra asa de mare, e bine să ai în casă niscai Zinnat. Dă-i dracului pe doctorii Mengele, cu experimentele lor cu tot!

  8. Unica solutie la rahatu asta de situatie nu este reformarea sistemului, ci privatizarea lui, cu tot cu asigurarile de sanatate. Maxim posibil ar fi sa ramana cu finantare de stat spitalele de urgenta si sectiile de urgenta.

  9. @Mogre

    E o idee bunicica..cum ramane insa cu cei care au cotizat o viata intreaga si acum sunt la pensie….ma refer la cei cu pensii mici…

  10. @Magnum- pai cu pensionarii, statu’ a stabilit deja politica: “Sa crape, daca nu pot sa se descurce, oricum nu prea mai sunt bani de pensii, asa mici cum sunt ele!”

  11. Of, saracutele de voi, prin ce ati trecut, numai bolnav in Romania sa nu fii! Ma bucur ca Arianna e mai bine, multa sanatate!

  12. Multumesc, Zully, da, acum este mult mai bine. Dar maine o duc iar la gradinita si o luam de la capat 🙂 🙂 🙂

  13. Alma, tind sa cred ca in spitalele romanesti timpul a stat pe loc… pentru ca felia aia de paine cu lingura de gem stearsa de ea exista inca. Am vazut-o.

  14. Tizule, stiu eu ce sa zic? Mie nu mi s-au parut “beton” deloc… poate si din cauza “decorului” care le insotea. Cum sa zic… tinzi sa iei in serios cam tot cand imprejur se scorojesc peretii, cade tencuiala, e ciobita faianta, salteaua are gauri si nu poti dormi pe ea si asa mai departe.

  15. Béranger, vezi tu… nu stiam de la ce e febra aia asa mare… putea fi orice, nu exista niciun alt simptom! Asa ca, avand in vedere ca nu putem (inca) sa ne cumparam kituri de analize si ecograf personal, a trebuit sa ma duc la spital. Din pacate, numai in spital se pot face investigatii. Daca stiam din start ca e amigdalita… mergeam la doctorita de familie si rezolvam in 10 minute cu antibioticul; dar putea fi orice, iar daca era infectie urinara… era chiar urat, astea sunt foarte periculoase daca nu sunt tratate bine si la timp.

  16. Multumesc, Natalia!

  17. Béranger, VAI! Trebuie sa recunosc: ce am citit in articolul din Gandul depaseste orice imaginatie si, incredibil, este realitatea! BUDIMEX-ul sta, asadar, mult mai bine… [stupoare]

  18. Dar nu înţeleg de ce prima suspiciune a fost de infecţie urinară! Doar din cauza temperaturii? Păi, cât naiba este incidenţa acestui tip de infecţie la copii, fie şi de sex femeiesc?

    După mine, stările febrile la copii au drept cauze majore cele mai frecvente infecţiile căilor respiratorii şi ORL — iar Zinnat merge la toate astea. Sigur, ar mai fi şi rujeolă, rubeolă, etc. etc. dar nu se pune.

  19. Doctorita spunea ca incidenta e mare, chiar prea mare. A propos de rubeola si restul – da, si asta puteam banui, dar fara eruptie… nu era clar nimic! In fine… bine ca a trecut.

  20. E mare incidenta infectiei urinare la fete, asa e. Si e cu febra mare, stiu din experienta cu fie-mea. Messa, noi am patit-o fix invers decit voi: pitica avea 39.8, fara niciun alt simptom. Imbecila de pediatra a vazut amigdalita, ne-a prescris ospamox. Dupa 3 doze nu a aparut nicio ameliorare, fuga la urgenta, alta imbecila, dupa ce s-a uitat in gitul fetei o zecime de secunda, confirma si ea amigdalita si imi zice ca febra nu are legatura cu administrarea de antibiotic (!!!) Dupa 6 zile de ospamox, febra in continuare foarte mare (+ urletele si tavalelile pe jos de rigoare la fiecare urinat), am ascultat de recomandarea unei prietene medic, sa facem o urocultura. Care, surpriza, colcaia de E.coli. Am trecut urgent pe zinnat (conform antibiogramei) si dupa 2 doze fata mea deja se calmase, ii disparuse febra. De cite ori am zis ca toate mamele ar trebui sa faca facultatea de medicina, macar la ff 😀
    Cu budimexul am si eu o experienta oripilanta, cu baiatul cel mare, acum vreo 3 ani si ceva. Dupa trei zile, m-am intors nebuna de cap si fiu-meu cu o enterocolita urita de tot.. offfff..

  21. Eu NU mai internez nimic, niciodata… nici dusmani 🙂 🙂 🙂

    Si, da, toate mamele ar trebui sa faca macar putina pediatrie. Nu ar strica, din doua motive antagonice – cele care nu au deloc incredere in medici, ar capata putina macar, pentru ca totusi avem medici foarte buni, iar cele care au 100% incredere ar deveni mai sceptice…

  22. […] on Ce faci cand nasti – epi…Messa on Noul mall – Liberty Cent…Messa on SpitalMessa on Ce faci cand nasti – epi…alex on Ce faci cand nasti – […]

  23. Mda… astea sunt conditiile pe care le-am vazut si eu vara trecuta cand am fost internata. Tin minte si acum cum bantuiam pe culoare si cautam sa gasesc traseele pe care sa calc cat mai multi gandaci sau cum ma uitam cum picura apa de la tevile de sub chiuveta care alimenta baltile de pe jos… and it was slippery when wet 😛 asa ca nu puteam sa nu ma gandesc eu ca poate ies si cu gatul rupt in spital dupa ce ajunsesem acolo cu aripa rupta. Insa oamenii care s-au ocupat de mine au fost super si n-am avut de-a face cu mancarea. E bine sa ai mutra de copil mic – se mai gaseste un doctor sa te serveasca cu bomboane, o asistenta sa imparta cu tine niste mere 🙂

    Si in legatura cu icoanele… O, daaa 😀 In momentul in care am ajuns la urgente in noaptea aia, eram speriata moarta, furioasa ca venisera cu mine in ambulanta si doi din baietii care ma imbrancisera peste gard. ULTIMUL lucru de care aveam nevoie era sa vad icoanele alea pe perete cand spitalul arata asa cum arata. N-am putut sa nu ma gandesc atunci ca incearca sa-mi transmita un mesaj subtil de genul “Dumnezeu sa va ajute, ca noi nu suntem in stare!” Norocul meu ca n-a fost cazul… dar mi-a picat foarte prost sa le vad in starea in care eram.

  24. intradevar sunt conditii foarte grele de stat in spital dar ceea ce se intampla mai grav e ca pacientii au impresia ca doctorii sunt niste “imbecili”,”prosti”.”incompetenti” etc…doamnelor va recomand sa faceti Facultatea de Medicina “Carol Davila” la stat nu taxa (apropo nu exista la fara frecventa) si apoi sa discutati aprins despre pregatirea medicilor..a unora dintre ei
    nu stiu de ce va mira..multi din doctorii buni au plecat din tara..dar eu am vazut o gramada de medici exceptionali in tara..care fac minuni…
    situatia n-o sa se schimbe prea curand din pacate si romanii or sa treaca mereu prin aceleasi conditii mizere de spital..
    o singura solutie exista:clinicile particulare…dezavantaj:e foarte scump..dar e singura solutie la noi..dar daca stai sa te gandesti bine cu banii tot acolo ajungi

  25. @-dy

    1. apropo de multi medici care fac minuni, faptul ca in sistem exista asemenea variatii, de la incompetenti nesimtiti la omaeni care fac minuni, toti fiind (ras)platiti la fel e o maaare problema sistemica; acuma, daca sistemul ar fi de capu lui, ar fi ok, problema reala e ca noi cotizam pentru dezastrul asta, si pana la urma asta ma intereseaza in primul rand – ca eu cotizez si nu primesc

    2. da, clinicile private sunt o solutie mai mult decat ok; problema e totusi aceeasi mentionata mai sus, si anume ca noi cu totii cotizam la sistemul public; mi se pare normal sa platesc pentru absolut tot ce primesc si nu astept de la nimeni nimic moka; dar, cum vine aia sa merg la doctor la privat si sa platesc dupa ce am platit deja odata la stat?

    Concluzia e una singura, pe care am mai enuntat-o : contributiile sociale nu sunt taxe, ci sunt furt, pentru ca pe taxe teoretic primesti ceva inapoi; cand cineva iti ia (chiar si cu forta, ca in cazul statului) trebuie sa iti dea si inapoi. Altfe, se cheama FURT.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: