Teatru

Tocma am citit la piticigratis o “oda” adresata teatrului, care mi-a amintit de multe.

Mai exact, de ultimele 3 ori cand am fost la teatru. Si bineinteles ca a fost de cacat, iar dupa 3 rateuri prefer a patra oara sa ma uit in pula mea la “independence day”, ca macar stiu ca ala mi-a placut.

Sa o iau in ordine.

Prima data, acu vreo 14 ani, eram in scoala militara (pe care spre binele meu am abandonat-o urgent). Cu colegii, ca hai sa o ardem ca bajetii care stie sa citeste. Boooon. Tot ce imi mai amintesc e ca era o piesa cu niste isterici. Nu cred ca a fost scrisa asa, dar toti aia de pe scena se comportau ca ultimii isterici. Pur si simplu nu erau in stare sa interpreteze niste roluri normale ca niste oameni normali. Ca exemplu, daca vreun gigi suferea de claustrofobie, apai ala urla de durere si daca statea in pula mea sub cerul liber. Mde. Noroc ca aveam la noi o sticla de vodka pt mai tarziu si ne-am dat la ea, piesa devenind efentual fun.

A doua oara m-am dus ca era facuta de “holdingu” unde lucram pe atunci. Aceeasi isterici, numa ca, mai nasol, nu aveam o sticla de vodka. Booooring! Si aia urlau pe scena unii la altii, de parca nu exista varianta sa spui “nu sunt de acord cu parerea ta”; la ei exista doar sa urle ca cica au alta parere. Nush cum pula mea vine sa combini un raget primitiv cu o exprimare civilizata “am alta parere” – dar ei au reusit, cumva.

A treia oara am fost cu persoane mai intelectuale decat mine, la o piesa frumoasa, dashtepata si minunata. Sa mor daca stiu cum ii zicea, da m-am plictisit atat de tare, incat la un moment dat am spus-o cu voce tare. Faza la care hintelectuala sefa – care si ea de fapt abia astepta sa se termine sau sa se care – a zis ca daca nu imi place, putem sa ne tiram , ca oricum “nu e la nivelul asteptarilor”

Deci cacat. Prefer de 1000 ori un film. Daca e vorba de entertainment, prefer de 1000 ori un film, si inca unu cu efecte, cu actiune de hollywood si fara mesaje profunde.

Daca e vorba totusi de kestii “profunde” parca as prefera sa accesez genu asta de informatie altfel decat prin enter/infotainment. Ca pana la urma pe lumea asta exista si povesti documentate, studiate, eventual cu demonstratie matematica si transmise la modul serios, nu ca inca o chestie cu miros ludic (nah, ca folosesc si cuvinte da oameni dashtepti).

Bine, asta sunt eu, care nu o ard la icr pe bani publici si care pe deasupra nici macar nu sunt intelectual, ca doar am renuntat de bunavoie la acest titlu.

Tre sa iau si un citat de la baiatu asta suparat, ca se potriveste atat de bine cu ce ziceam mai sus:

Auzi pe stradă fraza aia clasică „FATAH, când mai mergem şi noi la un TEAAATRU”, urmată de privirea aia prin jur, să vadă daca i-a simţit lumea potenţialul cultural, că de, iarăşi, spectatorii de teatru se simt atât de implicaţi în operaţiune de parcă au scris şi ei 3 replici.

Nu pot sa inchei decat cu sictir. Parerea mea.

PS: Era sa ratez sa amintesc de Dan Puric, acest retardo-fundamentalisto-isterico-fascisto-legionaro-ortodox, care pe motiv ca e actor crede ca detine si adevaruri fundamentale si esentiale, pe care le-a obtinut, bineinteles, pri futui revelatia masii, ca stiinta si ratiunea sunt uneltele diavolului. Ca ei de fapt asta zic ca fac acolo – transmit kestii profunde. Cacat.

5 Responses

  1. “miros ludic”? Mogre, “miros ludic”? Vai… cred ca gatea peste vecina de alaturi cand ai scris chestia asta! 😀 😀 😀 Auzi la el, “miros ludic”! Parfum, aroma, mireasma, iz… mitocane! 😀 😀 😀

  2. Nu cred ca in constiinta dv. nu este o cat de putina farama de mustrare de constiinta pentru ce scrieti si cum scrieti.Este pacat sa scrieti astfel de mari ” prostii”.Chiar nu credeti in nimic sfant?

  3. @Messa – ce dreq, vroiai sa zic aroma ludica? deja incepeam sa par intelectual

    @teodor popescu – si totusi, care e problema pe care o semnalezi? cred ca eu am fost suficient de clar si punctual, pe cand tu ai fost cam vag; astept lamuriri

  4. Probabil ca Teodor considera ca actorii de teatru ar trebui sa fie considerati sfinti. Si am observat si eu ca asa sunt considerati, de acele studente care merg la cafenelele coclite frecventate de actorasi numai ca sa-si plimbe coatele pe urmele de bere ieftina scurse din gura acestora pe mese. Bineinteles, cafenelele capata statutul de lacasuri sfinte.
    Si cand scrii cum scrii, e hula, domnule… hula!🙂

  5. Iar hula rimeaza.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: