Cica institutiile statului ar avea un rol :))

Scriam aici ca ONRC e degeaba, inutil, consumator de timp si bani si generator de nervi si draci. S-au gasit niste unii, in special un avocat si o functionareasa de la ONRCB sa imi spuna ca nu inteleg eu, ca eu sunt prost si ei destepti, ca alea alea, ca taxele platite de mine ar avea vreun rost (?!!!???!!!??) si alte bullshituri dinastea.

Pai hai sa va povestesc o istorioara despre diverse infractiuni care demonstreaza de ce institutiile statului de fapt nu exista si cum doar “ironia sortii” mai poate face ceva dreptate in haznaua asta de tara.

Prin vara anului trecut primesc o hartie la firma de la un post de politie din Ardeal cum ca gipanul cu nr care era el, inregistrat pe firma mea, a depasit viteza legala si a fost fotografiat / filmat de radar la ei in sat si sa spun cine conducea. Raspuns simplu: nene, nu am nici un gipan.

Prin toamna anului trecut, primes o hartie similara de la alt post de politie, tot din Ardeal. De deata asta, pun avocatul sa raspunda. Asta zice ca face si nush ce plangere penala, ca asa se face. Ma rog, treaba lui.

Azi primesc hartie de la politia judetului (deci am mai avansat spre centru) cum ca sa le specific daca  factura emisa de firma mea este reala – si desi avea o parte din date corecte, nu si semnatura sau stampila NU ESTE REALA – pt ca masina a fost vanduta cuiva de la ei din judet, care bineinteles ca si-a si inmatriculat-o folosind factura emisa in mod fals in numele firmei mele, probabil fara sa stie jemekeria.

Treaba fiind flargranta, cu dosarul pornit, bineinteles ca se cerceteaza.

Boooon acuma detaliile si deductiile:

1. un gigi a reusit sa inmatriculeze o masina pe firma mea; desi la ONRC, monument al inutilitatii, exista toate datele si specimenele de semnatura care permit sa iti dai seama daca gogu ala a fost trimis e mine sau de Messa, desi oligofrenii de la toate institutiile statului cer obligatoriu delegatie, chiar daca te duci in nume priopriu si ti-o semnezi singur. retarzii de la inmatriculari nu au fost in stare sa verifice aceasta baza de date “extrem de importanta” si sa isi dea seama ca e vorba de un fals – desi functionarii onrc sustin ca fix asta e rolul lor, sa asigure furnizarea unor date corecte unde este cazul

2. alt gigi a reusit sa inmatriculeze aceeasi masina care anterior fusese inmatriculata fraudulos pe firma mea, in baza unei facturi false, emisa in numele firmei mele;  bineinteles ca nici de data asta domnii de la inmatriculari nu au fost interesati decat de PREZENTA actelor, nu si de veridicitatea situatie pe care o ATESTA actele. O verificare simpla, o baza de date accesabila pe baza de user+pass, in circuit inchis, daca onrc-ul ar face si altceva decat sa adune munti de hartii, ar fi clarificat situatia. Mai mult, cum bancile raporteaza toate ibanurile firmelor catre fisc, se putea verifica si contul, de asemenea incorect. Dar nu! Ei au cerut hartii de dragul hartiilor – ce face de fapt si onrc-ul.

3. singurul lucru care a demarat cercetarea situatiei a fost faptul ca eu, avand tot interesul sa nu iau niste amenzi care nu imi apartin, am trimis niste hartii ( rofl rofl rofl) la gaborii da pacolo ca nu sunt io ala; si probabil, bajetii, crezand ca au un caz lejer care sa ajute la calificativ au pornit sa ma caute pe mine – numai ca era ca mine, ceea ce ei probabil nu se asteptau

4. desi aparent nu are legatura, vreau sa amintesc ca Serghei Gorbunov, individu ala dat in urmarire generala de cativa ani si suspectat pt jaful cu omor de la brasov, in timp ce era deja in urmarire generala a fost oprit si amendat de politia rutiera, omul legitimandu-se cu propria identitate si propria carte de identitate; nu sunt sigur daca aplatit amenda, dar am senzatia ca da.

5. evident e vorba de o masina furata si “curatata” in asa fel incat sa poate fi vanduta cuiva de buna – sau cel putin asa imi pare mie

E, si acum IRONIA suprema:

Daca il oprea radaru pe ala care conducea gipanu, bag mana in foc ca lua amenda, o si platea si era totul ok. Numai ca in Cluj exista 2 (ambele tot acolo!!!!!) firme hamesite, care in combinatie cu “autoritatile” locale au pus radare dinastea fara echipaj, numa cu poza, intr-o gascha de sate, comune, orase si muncipii. Radare care au fost declarate ilegale la randul lor de brigada / divizia sau cum s-o numi la nivel central politia rutiera. Altfel nu il stia NIMENI si toata lumea era fericita.

Adica SINGURUL lucru care a scos la lumina o ilegalitate a fost o alta ilegalitate.

Nu institutiile statului, nu absolut de inutilul ONRC, nu serviciul de in,atriculari de undeva. Nu. Ci o alta ilegalitate. Asta-i tara.

Iar daca eu zic ca platim impozite degeaba si ca vreau taxe zero, ca oricum toti astia sunt degeaba, sare deontologii pe mine sa imi explice de ce tre sa platim noi la stat ca astia sa cumpere 3 scanduri la 75.000 euro.

Hai sictir.

Ba nu, de fapt, cu aceasta ocazie, vreau sa va acord tuturor (inclusiv mie) titlul SICTIRUL ZILEI! Pentru ca tara asta e in halul asta si din cauza noastra.

Parerea mea.

14 Responses

  1. sa fie primit😀

  2. Hai sictir, ‘tu-i mama si ceapa ma-si de neam de rahat ce ne aflam!

  3. Imi cer scuze de pe acum pentru lungimea postarii ce va urma, dar sunt intr-unul din acele momente mirifice in care regret ca n-am ce baga (la propriu); oricum, ma alatur din toata inima corului de SICTIR, adresat in primul rand mie pentru ca mai vietuiesc inca pe aici.
    Asadar, sa incep cu magnifica firma unde lucrez, cladire de tip “modern” in care se pot deschide 3 geamuri din toata magaoaia (si nu de la biroul meu); daca ar da drumul la aerul conditionat mai des de o data pe luna, probabil s-ar putea si supravietui pe acolo! Dar nuuuu… curentul electric nu e gratis; in schimb creierele noastre neoxigenate si adormite de la ora 1 se apropie de conceptul de gratuitate.
    Sa continui cu aproximativ aceeasi problema in maretul RATB, dublata evident de coatele in piept, coaste, rinichi si alte zone anatomice, masaj distribuit cu generozitate de 90% dintre “colegii de suferinta”. Si ca sa facem lucrurile cat de “picante” posibil, restul de 10% au sarcina de ne desfunda caile aeriene (incepand cu nefericitele organe olfactive) – probabil au auzit si ei ca simturile trebuie antrenate…. Si da, stiu ca in masina personala iti merge cel putin aerul conditionat, dar se sta la fel de frumos in trafic.
    Trecem rapid peste aventurile din magazinasele de cartier, unde ba continua masajul costal, ba se baga cate o simpatica fiinta senila in fata (de bagat se baga cu “dreptul varstei”, senila e pentru ca tine vanzatoarea un sfert de ora cerand detalii pe care nu le pricepe). Si nu, a nabii sa fie, nu vorbesc de farmacii!
    Scap intr-un final cu sacosele mai mult sau mai putin intregi, dau coltul blocului, imi izbeste auzul (si asta e simt, nu?) sublima lalaiala a muezinului. Ma indepartez rapid cu timpanele inca integre (bine ca stau la scara cea mai departata!), vine din nou randul olfactiei; ce frumos, vecinii mei iar au prajit ceapa! Si au impartit reteta intre ei! Cred c-au folosit-o si pe vecina de la 4 drept condiment; nasul meu fin detecteaza si o vaga aroma de moarte. Geamurile scarii, evident sigilate; doar trebuie sa stea si ghivecele cu flori langa termopane, nu? Pe palierul dintre etaje, s-a facut sueta; ce frumos, au fumat si au mancat cirese. Nu-i asa ca-i minunat cand oamenii impart cu darnicie, si lasa si urme ale bunei lor intelegeri?
    Intr-un final ajung aproape ametita la usa mea, ma imping in ea cu ultimele puteri… urrrraaaaaaaaaa, sunt acasa! Repede, sa ma spal… sa ma spal… sau poate nu… Corect, traim in Gloriosul Socialism Biruitor, apa se foloseste cu (multa) “ratiune”, sa nu facem risipa, tovarasi!

    P.S.: scuzati spamul, stiu ca nu are legatura (directa!) cu institutiile statului, insa trebui sa-mi urlu si eu in fata HAI SICTIR!!!
    PPS: apa tot nu curge, noroc ca s-au inventat servetelele umede

  4. np apropo de post lung – de fapt e binevenit. orice urlete de scitir sunt binevenite si invitate aici.

    totusi, apropo de faza aia cu oamenii care lasa in urma “semne ale bunei lor intelegeri” – nu ca ar fi tare sa le lase si lor vecinii mai tineri prezervative folosite pe clanta?

    hahahaha … just an evil thought

  5. BRILLIANT! Adica, cacat de prima calitate! Cum ziceai, MONUMENTE ALE INUTILITATII, ba chiar ale ilegalitatii.

    Nu gasesti taxe zero nicaieri, nici in State, dar macar astia (caci ma aflu pentru cateva zile pe la ei) nu au institutii mamut care sa nu faca absolut nimic (exceptand FEMA, sa zicem) pe banii tai.

  6. Nu mai pot, asta chiar le-a pus capac la toate. Ai avut dreptate Mogre.

    Acum am aflat de recursul de la curtea de apel ploiesti. Pana la urma au reusit baietii sa mentina autorizatia de constructie pentru mizeria de langa Sfantul Iosif, cladire de patrimoniu. Dupa ce credeam ca si-au revenit, dupa ce a ars mizeria aia de langa Armeneasca, ei dau aviz pozitiv la o chestie identica. Judecatorii puliii, mortilor masii de tarani imbecili: http://www.realitatea.net/lucrarile-la-turnul-de-langa-catedrala-romano-catolica-din-bucuresti-pot-fi-reluate_550167.html

    Retrag tot ce am spus in apararea institutiilor statului roman. Apararea aia e valabila pentru registrul comertului din Germania. Acolo institutiile au sens. La noi nu. Fute-m-as in neamul lor de imbecili, nu credeam ca o sa mearga atat de departe….(scuze pt injuraturi, da tre sa ma defulez putin). Da, subscriu la leit-motivul blogului: si eu plec.

  7. Mah, drum bun si cale batuta. Si sa stii ca nu imi face nici un fel de placere ca am avut dreptate. Preferam sa fiu eu ala varza si lumea ok in jur decat invers. Pe inexistenta completa a institutiilor o sa mai scriu cred ca sapt asta, cu accent pe politie.

    A, si “dont foget to write!”

  8. Da nu-i nimic, nu-i cazul sa plangem dupa sandramale de-ale papistasilor, chit ca au genul ala de valoare artistica pe care o cauta turistii. Uite, in compensatie pentru justitia noastra de cacat, ne face biserica noastra ortodoxa, pastratoare de adevarata credinta, de la stefan del mare la ceausescu, cadou o catedrala. Mare si frumoasa, din beton exact ca si casa poporului langa care va sta. Ca sa-si plimbe popii turnatori aaa, iubitori de neam si de tara ranza mai repede printre parlamentarii nostrii, ca dealu mitropoliei e prea departe si, avand in vedere mai nou aglomeratia din capitala precum si suvurile in care au inceput sa se plimbe popii, risca sa intarzie la chermeze, pardon, investiri in functii si alte solemnitati in parlamentul nostru de stat laic si secular.

    Insa vorba ta, sictirul il meritam cu totii, fiindca in loc sa iasa minimum 500.000 de oameni in strada zilnic, sa ia cu asalt toate cocinile, aa institutiile publice si sa-i spanzure pe porci, aa politicieni noi stam si nici nu mai stiu ce facem. Ne facem ca traim si ei se fac ca ne conduc. Porcii dracu.

  9. Mda, si bokul bocirii neamului se va face din banii contribuabililor – 50% din costuri vor fi acoperite de stat. E criza, oamenii n-au ce pune pe masa, iar astia fac vizuini megalomanice voodoo. Halal.

  10. Ah, ce lectură plăcută dă Dilemă: Nicolas Don, Servicii pe dos.

    Savuros: «[…] Trebuia schimbat tot sistemul, adică toate biletele la ordin pe care le semnasem la cumpărarea maşinii şi graţie cărora mi se scotea din bancă o sumă de bani fixă, în fiecare lună.

    Naiv, nu m-am gîndit nici o secundă că eu trebuie să modific de fapt totul, adică să refac toate biletele la ordin. Blajin, dar ferm, vorbindu-mi cu grija şi răbdarea necesare unui copil de 8 ani cu dizabilităţi, angajatul marii companii de leasing m-a avertizat că, dacă nu mă conformez pînă pe 1 iunie, voi fi penalizat fără milă. […]

    Aşadar, am mai făcut o prostie: l-am întrebat de ce s-a făcut această schimbare şi ce vină am eu în toată chestia asta. Bineînţeles, a ţîşnit instantaneu invariabilul „să vedeţi, nu noi“: sistemul, computerul, BNR-ul, celelalte bănci, circuitul financiar, fluctuaţia leului, criza economică etc… Nu lipseau decît Traian Băsescu şi europarlamentarele. Resemnat, am închis încet telefonul, retrăind lungile, interminabilele momente petrecute pentru a semna, data şi ştampila cum se cuvine zeci de hîrţoage. În dublu exemplar, fireşte. […]

    Descumpănit, cu teancul de hîrtiuţe în mînă, întreb dacă nu mă poate ajuta cineva la completat, avînd în vedere sumedenia de cifre şi litere care mi se cer în patruzeci de exemplare. Răspuns: ne pare rău, nu avem voie să facem asta în locul clientului. Înjur în gînd, dîndu-mi seama cît timp o să pierd numai la bancă. Urmînd apoi să duc fiţuicile în partea cealaltă a oraşului, la faimoasa societate de leasing. […]

    Şi e cald. Vineri după-masă, clienţi puţini, miroase a week-end… Angajaţii fac planuri, discret, pe mobil. Singurul care trudeşte pentru binele băncii sînt eu, clientul, atent urmărit de o tînără cu ochelari, cea cu apucături de învăţătoare torţionară. Din cînd în cînd, pe furiş, mă opresc din lucru şi o privesc cu teama-n suflet: nu seamănă oare cu Elena Ceauşescu tînără? Nu, dragi tovarăşi! Să fim raţionali. Acele vremuri blestemate au apus pentru totdeauna, acum 20 de ani. Mă aflu într-o clădire modernă, sucursală a unei importante bănci europene. Am un cont aici, ei cîştigă de pe urma mea, trebuie să se comporte deci ca atare. Banca îmi acordă servicii pe care le plătesc. Şi nu invers. Înviorat, consider că mă pot duce liniştit la ghişeu, să schimb biletele greşite. Mă pot duce… dar nu e bine. Mimica duduiei este cît se poate de expresivă. Mă pun pe scris şi iar greşesc. Iar mă scol de la masă şi mă duc la ghişeu. Iar îmi dă de înţeles că societatea capitalistă are şi ea limitele ei şi că nu poate pune colegii pe drumuri pentru că un idiot ca mine e incapabil să completeze corect un amărît de formular. Deoarece persoana care eliberează formularele cu pricina trebuie să vină de fiecare dată de la etajul de jos, cu exemplare virgine.

    Pun, în fine, teancul terminat pe ghişeu şi dau să semnez. Altă prostie. Nu trebuie, zice dînsa înţepată. Asta-i tot. Cum nu trebuie, mă răzvrătesc brusc, dacă nu le semnez cine le autentifică? Nu-i nevoie, repetă ea şi mai încruntată. Simţind că mă paşte apoplexia, o întreb de ce m-a ţinut două ore la bancă, cerşind formular după formular, cînd puteam să le completez liniştit acasă şi să le duc direct la oamenii de la leasing.

    Răspunsul tună ca o sentinţă divină: fata se ridică de pe scaun, ridică ochii şi mă fulgeră prin ochelari: n-aveţi voie, trebuie să vă supraveghem în timpul operaţiunii, acesta este regulamentul. Îmi vine să pocnesc din călcîie şi să răcnesc „să trăiţi“.

    În loc de asta, bolborosesc un „la revedere“ şi ies ca după o scenă de o banală normalitate. Mi-au trebuit cîteva minute bune pînă să realizez că am comis astfel o ultimă prostie.»

  11. Beranger,

    Observ ca esti un critic extrem de acerb al birocratiei. De asemenea te declari marxist. Nu-mi dau seama cum ai solutionat contradictia, colosala totusi, pe care o implica asemenea optiuni. Adica, desigur, este in regula ca un marxist sa critice birocratia exact cum un libertarian se poate plange de dereglementare si isi poate dori mai multe regulamente. Insa este in regula si ca martorul unui asemenea eveniment sa-si ridice cateva intrebari, zic eu, legitime. Marxismul, ca ideologie, nu poate fi implementat in practica fara o URIASA birocratie. Birocratia este esenta marxismului institutional; cum altfel s-ar putea opera redistribuirea proprietatii de catre stat, daca nu prin birocratie. Birocratia actuala in Romania este rezultatul hibridarii unui sistem comunist cu un nefericit model socialist. Statul roman este construit dupa aceasta matrita. Astept cu mare curiozitate niste explicatii.

  12. Tovarăşe Andrei,

    Acolo nici măcar nu era vorba de birocraţie, ci de prostie, tâmpenie, şi imbecilitate în stare pură. Pe deasupra, o încălcare a unor norme elementare de bun-simţ, dacă nu chiar a unor norme contractuale sau comerciale — chestia cu “să vedeţi, nu noi, că BNR-ul, că Papa de la Roma, dar dvs. trebuie să daţi cu băţul pe fiecare foaie, că aşa vrea pulele noastre”.

    În al doilea rând, birocraţia, definită ca opusul improvizaţiei, deci ca o formă de organizare care prezintă trasabilitate, este necesară. În sensul ei peiorativ însă da, este odioasă.

    În al treilea rând, marxismul este la origine o filozofie politică, nu o ideologie. Nu vorbesc nici de Rosa Luxemburg, nici de Lenin, nici de Stalin, nici de Ceaşcă, nici de Pol-Pot, nici de nimeni altcineva ar fi avut “contribuţii” sau mai ştiu eu ce. Vorbesc de cuplul Marx-Engels.

    Ideologie se poate face din orice, inclusiv din spusele lui Adam Smith, ajunse pentru unii ca bază a liberalismului. În termeni reali, liberalismul absolut este la fel de imposibil ca şi comunismul pur, pentru simplul fapt că ceea ce cred unii că ar fi liberalism (dar mai degrabă este în primul rând libertarianism), recte un stat minimal şi reguli tinzând spre zero, ar duce la concentrarea capitalului şi la dictatura monopolurilor şi a oligopolurilor, ceea ce ar face imposibilă chiar libera concurenţă, care este considerată baza oricărei teorii liberale, libertariene şi aşa mai departe.

    Asigurarea unei concurenţe cât de cât corecte este extrem de dificilă. şi implică un compromis social major. Asigurarea unui stat (“government”) nici prea-prea, nici foarte-foarte, este iarăşi o chestiune delicată, şi deopcamdată nu avem în lume un model adevărat. Toate formele de organizare au fost până acum imprefecte, şi vor continua să fie imperfecte, şi asta nu numai la nivelul livertăţii economice, ci şi la cel al libertăţilor individuale primare (şi sub Obama se spune că ar fi vreo 10-20 de indivizi pe care i-a luat Volga, scuzaţi, Lincoln-ul negru noaptea de-acasă, şi nimeni nu ştie unde sunt nici în ziua de azi, căci interese supreme de stat… mă-nţelegi).

    N-am de gând să apăr eu acuma principiile teoretice ale marxismului. Nu este locul, nici timpul, şi în genere este imposibil să DEMONSTREZI că “Marx a avut dreptate”, “Adam Smith a avut dreptate”, sau dreaq ştie cine ar fi avut dreptate. E ca şi cum ai încerca să demonstrezi unui credincios de orice “denominaţie” că Dumnezeul tău e mai bun.

    Poate că anarhismul, ca principiu, ar fi mai potrivit. Sunt destui oameni de (extremă) stânga tentaţi de anarhism, după cum sunt şi de dreapta cu tendinţe anarhiste. În practică, anarhia nu merge cu animalul ăsta imbecil numit om, aşa că… (şi nu vreau să aud exemple cum că nici alte “ideologii” n-au mers, ş.a.m.d.).

    Până una-alta, am satisfacţia vicioasă că muia pe care o luăm toţi, global şi mondializat, iese din pula unei lăcomii financiare şi din coaiele unei inventivităţi pur capitaliste şi orientate pe profit. Nu Che Guevara stă la baza recesiunii curente. Şi a se slăbi cu teoriile puerile ale unor cicluri necesare, şi aşa mai departe.

    Uitasem: Redistribuirea, în orice formă ar fi ea, nu este ceea ce crezi dumneata. În democraţiile în care un guvern social-democrat “redistribuie bogăţia”, apăi este complicat, pentru că regimul este altminteri democrat. În ţări în care se ia cu japca de la unii şi se dă la alţii, arbitrariul urmează altă logică. Într-un stat ideal în care mijloacele de producţie etc. etc., redistribuirea ar fi altceva, căci practic (în limbaj capitalist tendenţios) toţi ar fi săraci, şi nu ar fi vorba de REdistribuire (aka luăm de la puţini ca să dăm la mulţi), ci de DIStribuire (aka gestionarea resurselor). În funcţie de organizarea socială şi concret-birocratică, fenomenul este mai mult sau mai puţin posibil.

    Ar fi trebuit să te uiţi acum câteva luni pe Hallmark Channel la serialul “Războiul lui Foyle”, ca să vezi cum era gestionată Marea Britanie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cartelarea pentru practic orice, cote, norme, limitări, salivări în faţa unui curcan confiscat, cupoane pentru pânză de rochie, faze de s-ar fi căcat pe ei de râs şi cubanezii. În mare, sistemul a funcţionat, deşi orice trăitor sub Dej în anii ’50 şi sub Ceauşescu în anii ’80 ar fi jurat că “ăia sunt comunişti”.

    Lăsat să ruleze ca o jucărie stricată, capitalismul se supraturează, şi nu poate funcţiona decât în condiţiile unei creşteri PERMANENTE a consumului (de-aia războaiele au avut un rol pozitiv: prin distrugerile imense create, au creat bazele unei NEVOI noi de produse). În lipsă… şomaj, supraproducţie, recesiune, şi dracu ştie ce altceva.

    Nu numai că englezii au putut trăi consumând numai 25% faţă de normal — majoritatea lucrului din fabrici era producţie de război, care era “marfă” inutilă şi risipită, căci o bombă ori un avion pe care oricum îl doboară nemţii nu cresc PIB-ul decât pe hârtie, şi nu ajută cu nimic la nivelul de trai, deşi ţin forţa de muncă ocupată în mod artificial –, dar în condiţiile tehnologiei de astăzi, în care electronicele şi electrocasnicele sunt accesibile ca preţ şi AR PUTEA fi făcute să dureze decenii (dacă n-am fi noi imbecili să vrem să le schimbăm la 2-3 ani), omenirea ar putea trăi… muncind mai puţin şi bucurându-se mai mult de viaţă.

    Din păcate, nu se poate, şi nu este vina marxismului pentru asta. Cu toate Nobel-urile în economie, nu există un model de organizare economică “liberă şi democrată” în care, de pildă, să se muncească 6 ore pe zi, să se menţină forţa de muncă ocupată, să se producă ce este NECESAR, nu ce vrea coaiele lu’ unu’ şi lu altu’ să producă, şi societatea să progreseze.

    Ce pula mea îi oprea pe eunucii de la General Motors saă facă tigăi în locul maşinilor care nu se mai vindeau? Sau să-şi “pună banii la produs” în cu totul alt domeniu, de pildă “unt bio”, sau orice altceva ar fi avut căutare pe piaţă? Era partidul care nu admitea că ar fi greşit în planificare? NU! Era lăcomia capitalistă, la fel de proastă ca un prim-secretar PCR.

    Mai este şi altceva. În ziua de azi, o firmă MARE nu poate avea viziune pe termen mediu şi lung, ceea ce ne garantează crize profunde şi plăcute (nu uitaţi vaselina). De ce? Păi acel CEO este pus de un consiliu de administraţie care îi cere PROFIT cu 2 cifre în fiecare trimestru şi în fiecare an! Cum să REORGANIZEZE el fabrica sau compania, cum să REORIENTEZE politica generală a firmei, când asta ar însemna pierderi planificate pentru primii 1-2 ani (să zicem)? Un CEO nu poate salva firma pe termen lung, pentru că el trebuie s-o stoarcă în permanenţă pe termen scurt!

    Dar, tovarăşe, poţi să fii fericit. Nu va exista nici o revoluţie comunistă pe planeta Pământ. “Clasa muncitoare” (care, mă tem pentru prostia şi naivitatea lor, îi include azi şi pe contractori şi pe micii întreprinzători), nu mai are “conştiinţă”. După cum zicea ieri Michel Rocard (nu-mi place de el, dar a zis-o), lăcomia a trecut şi la mase. POPOARELE (zice el) şi-au pierdut SIMŢUL ETIC. Toţi caută profit facil şi imediat, nu câştiguri mai lente din muncă. Asta este rezultatul “educaţiei prin exemplu”: bieţii papagali încearcă să-i imite pe marii rechini, şi dup-aia se miră că ce gust naşpa are slobozul din cafea (asta n-a mai zis-o Rocard). Evident, “să faci bani uşor” nu e pentru toţi dar — aş adăuga eu –, în loc să pună de-o revoluţie, poporenii… cumpără bilete la Loto.

    Secolul 21 va fi un secol al loteriei, sau nu va fi deloc.

  13. CORECŢIE: «În democraţiile în care un guvern social-democrat “redistribuie bogăţia”, apăi este complicat, pentru că regimul este altminteri democrat.»
    — se va citi —
    «În democraţiile în care un guvern social-democrat “redistribuie bogăţia”, apăi este complicat, pentru că regimul este altminteri CAPITALIST.»

  14. Beranger

    Eu nu sunt un cunoscator al scrierilor lui Marx sau Engels. Sunt mai terre a terre. Ma marginesc insa sa observ ca toti cei care au vrut sa-i aplice in practica politica pe sus-numitii nu i-au inteles. Cred ca Marx si Engels sunt cei mai neintelesi ganditori din istorie, de vreme ce toate regimurile care au pretins ca-i urmeaza ad-litteram au sfarsit in colaps material si moral. Iar cand ma refer la colaps, nu vreau sa spun criza financiara, somaj, abuzurile de la Guantanamo, anecdote cu oameni disparuti in miez de noapte, homelesi in Atlanta si la New-York si altele. Vreau sa spun cateva zeci de milioane de morti violente si inca niste zeci de milioane de destine facute praf. Iar milioanele astea nu sunt precum cei cativa rapiti in miez de noapte de serviciile secrete ale lui Obama – anecdote, ci personaje cu stare civila atestabila si documentabila in orice arhiva.

    Am inteles, nici Lenin, nici Stalin, nici Pol-Pot, nici Mao nu erau marxisti. Poate. Insa sa fiu al dracu daca, in contextul in care incercarile de a implementa marxismul au genul asta de costuri, vreun om normal la cap mai este dispus sa riste o noua implementare. Ca sa sintetizez, luate la nivelul lor cel mai criticabil, diferenta, cel putin din punct de vedere penal, intre comunism si capitalism asa cum s-au manifestat ele concret si nu in varianta teoretica, este diferenta intre Escrocherie si Omor deosebit de grav. Acum desigur, o escrocherie te lasa fara bani, fara rodul muncii tale. Banii cu care de pilda puteai sa-ti faci un tratament, banii cu care faceai educatia copiilor. Escrocheria nu iti ia , decat rar, perspectiva de a face din nou acei bani. Omorul deosebit de grav insa inseamna ca esti luat de pe strada, umilit, terorizat, torturat si in cele din urma ucis, eventual alaturi de familia ta. Cred ca pentru un om normal alegerea intre cele doua este usor de facut. De aceea nici unul dintre cei plecati in occident, din spatele cortinei de fier, cu toate deziluziile pe care le-a suferit acolo, nu s-a mai intors inapoi. Si nu ma refer la transfugii de pe vremea lui Ceasca, care riscau puscarie daca se intorceau. Ma refer la cei plecati in afara si ramasi acolo inca din interbelic sau din vremea lu nenea Dej, pe care Ceasca nu i-ar fi persecutat avand in vedere orientarea lui inedita din 68′. Intre o criza financiara (sa fie si de 10 ori mai ampla decat prezenta) si un nou egalitarism rosu, aleg oricand si la orice ora criza.

    Apoi, am observat ca atunci cand stanga discuta racilele capitalismului se concentreaza mult pe zona coloniala. Fortand nota se poate spune ca foametea si saracia care au facut milioane de victime in Asia/Africa/America de sud in secolul 19 s-au produs sub regimuri proto-capitaliste coloniale. Per a contrario insa, cum ne place noua juristilor sa spunem, pentru ca aceasta observatie sa se transforme intr-o critica marxista la adresa capitalismului, ar trebui demonstrat ca un regim marxist (cel putin declarativ), in aceleasi circumstante, ar fi impiedicat foametea. Or, foametea in Rusia lui Lenin/Stalin dar si in China lui Mao au facut cel putin tot pea atatea victime precum colonialismul proto-capitalist.

    Revenind insa la criza economica si la capitalism, mi se pare ca motivul pentru care capitalismul american a produs anomalia pe care o traim acum este foarte similar cu motivul pentru care marxismul a fost transformat intr-o jucarie criminala. Dupa cum tu insuti observi, in mod corect dupa parerea mea, este ceva legat de acest animal scarbos denumit om. Si daca experienta comunista din secolul trecut a demonstrat ceva, a demonstrat ca enuntul de mai sus nu se refera numai la omul bogat, mosier, burghez etc ci si la omul de masa (as zice mai ales la omul de masa, la omul de rand, la pulime). Michel Rocard se inseala: lacomia nu a trecut in secolul acesta la mase, ea a fost dintotdeauna si acolo. Lacomia bancherilor americani si de aiurea care faceau securitizari, a hedge-funds-urilor, a fondurilor de pensii care bagau banii in hedge-funds, toate astea nu ar fi putut fi niciodata puse in practica fara lacomia maselor. Si mai ales a acelei parti a masei pe care Marx a numit-o lumpen si pe care burghezo-mosierii contemporani au numit-o sub-prime borrowers. Cine i-a pus pe aia sa imprumute bani pentru case de 3 etaje si Lincolnuri de 5 litri ? Capitalismul ? Nu in mod direct si in nici un caz nu i-a fortat (asa cum prin anii 50′ in Romania unii, printre care si bunica-miu, au fost fortati sa-si abandoneze casele, cumparate din munca lor). Daca acesti lumpeni ar fi muncit indeajuns sa plateasca imprumuturile nu am mai fi avut acum criza. Deci situatia nu e nici pe departe in alb-negru. E gri sau, mai degraba, cacanie. Nu spun ca rechinii financiari nu au o vina cat casa. Dar in nici un caz contributia lor nu merge impotriva vointei maselor.

    Sper sa pot sa mai las niste ganduri in legatura cu subiectul, cand o sa am timp. Momentan capitalismul asta ma exploateaza rau de tot, iar cand ajung acasa nu mai am chef de reflectii filozofice. Prefer sa-mi innabus constiinta mea de clasa cu un pahar de vin de ceptura. Iti recomand sa faci la fel.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: