Muncitorii lui Marx

Prin mai anul trecut, a dat Sfântul Campanie ca Vanghelie “care este” să poruncească asfaltarea străzilor de prin Cotroceni. Nu toate, pentru că în secunda în care s-au anunţat rezultatele şi a aflat Vanghelie că e iar primar, toată lumea a pus pixul lopata jos şi ce s-a asfaltat a rămas bun asfaltat, iar ce nu, nu. Strada mea, de exemplu, încă arată ca şi cum s-ar fi trecut pe ea cu obuze, în drum spre Oituz.

Asfaltarea s-a reluat la Parlamentare şi, cum a ieşit Androneasca din criptă urnă, pac! toată muncitorimea care trăgea cu spor covor asfaltic prin plaiurile cotrocene a dispărut ca prin farmec! Strada mea a rămas, desigur, bubuită.

Europarlamentarele n-au fost aşa importante şi, oricum, nu s-a votat chiar “local”, aşa că Vanghelie s-a bazat pe ţiganii lui, ăia de prin Rahova si Ferentexas, că-s mai simplu de cumpărat ca fiţoşii din Cotroceni. Prin urmare, n-am auzit, n-am văzut picior de muncitor.

Cert este că Vanghelie a ieşit primar degeaba şi-i trimite pe nesimţiţii de la ADP să taie copaci verzi şi apoi nu strângă după ei şi să lase crăcile să se usuce la locul unde le-au tăiat. La fel de cert este ca Androneasca a ieşit senatoare degeaba,  acum mai e şi ministreasă şi face numai boacăne şi are greşeli grave de exprimare în mai toate declaraţiile de presă în care îşi dă drumul la prost.

În caz că boii care i-au votat pe ăştia doi şi mai ales pe Vanghelie ar mai avea încă dubii că nu-s boi, spre marea mea bucurie, o echipă de gauritori de asfalt de la una din regiile autonome sau firmele care au ţevi sau fire pe sub trotuarele cotrocene ne zguduie creierii de azi dimineaţă. Asfaltul a cel puţin şase străzi este găurit în fâşie de la un capăt la altul şi cel puţin cinci dintre ele sunt cele asfaltate pe vremea campaniilor electorale.

Deşi mă doare deja capul şi transpir de nervi (şi caldură), măcar am o satisfacţie perversă: ăia care au pus botul la marea asfaltare şi au votat pentru chestia asta or să vadă că nu vine nici dracu’ să repare trotuarele după ce trec ăştia cu râcâielniţa prin ele.

Mai este, desigur, şi varianta în care ăştia care găuresc acum vor da prilej de asfaltare (şi/sau) şpăguire pentru campaniile electorale viitoare.

8 Responses

  1. Nu ie bre, ai lui Marx!

    Muncitorii ăia nu fac mai mult decât le spune şeful de echipă. Iar ăla face ce i s-a spus şi lui de mai sus.

    Dacă vrei să vezi care era situaţia muncitorimii pe la 1845, îţi recomand opera lui Engels The Condition of the Working Class in England, deşi ştiu c-o so ignori. Dar mai ştiu că romulanii care se cred liberali cred că marxismul a apărut dintr-un moft al unui cuplu de boi (nu, nu erau homo) care căutau să dea o justificare unor dictaturi din secolul următor. Nu e chiar aşa.

    Ah, despre ţărani. Moromete la 1894: The Peasant Question in France and Germany. Tot de Engels, care când nu vizita vreun bordel, era secretara lui Marx.

  2. Faza tare ştii care e? Că au şi asfaltat după ei pe unde au lucrat, ceea ce e incredibil. Şi dau zor şi muncesc! Ăsta nu-i “para-ndărăt”, că e platit de ăia care îmi dau curent electric, firmă privată!

    Acum ştiu CLAR care e diferenţa între ăia care sunt pe bune şi ăia care nu-s.

  3. TOŢI sunt privaţi, dragă. Nu mai sparge nici un asfalt, nu mai pune nici un cablu sau nici o ţeavă nici o “firmă de stat”. Nu mai există aşa ceva.

    Aaa, că e firma lu’ văru’ Costel aia de-a câştigat licitaţia? Asta e altă problemă, care se numeşte corupţie. Altmineri, e vorba de firme private şi de capitalism.

  4. Nţ. Capitalism e atunci când firma privată, chiar dacă prinde un contract pe pile, îşi mai şi face, în mama mă-sii, treaba. Ce se întâmplă la noi, unde e plin de căpuşe, nu-i capitalism, e idioţenie.

    Dar nu despre asta vorbeam. Eu mă refeream la contractor, adică la firma de electricitate, care e privată, nu la prestator (logic, tot privat, ca toti prestatorii).

    Reformulez. Când contractorul e privat, prestatorul trage tare. Când contractorul e păgubosul stat (degeaba) român, prestatorul se scarpină în cur şi se reazemă în sapă, cugetând pe ce să cheltuie banii picaţi din cer, fără muncă.

    Cu alte cuvinte, când beneficiarul este cetăţeanul, beneficiul este echivalent cu ce a îngropat pisica.

  5. Nu mă înnebuni.

    Ce s-a schimbat de când apa nu mai este «de stat», ci Apa Nova, franţuzească? Mai nimic.

    Ce s-a schimbat de când gazul nu mai este «de stat», ci GDF Suez, franţuzesc? Mai nimic.

    La fel şi pentru regiunile ţării unde utilităţile depind de nemţi ori de italieni (ENEL).

    De stat — e naşpa.

    Monopol privat — oh, nu e naşpa, că Messa consideră că dacă e capitalism pe bune, atunci trăbă că e cool!

    Ideea este de monopol de facto. Câte ţevi de apă şi gaz ori fire de curent DE LA FURNIZORI DIFERIŢI (competiţie!) trec pe la tine prin casă, pe stradă, pe casa scărilor, etc.?

    Sau, dacă primăria (fiind autoritate publică, este «de stat») nu repară străzile, ce-ar trebui oare? Să se facă străzi private? OK, dar NU POŢI AVEA COMPETIŢIE REALĂ, fiindcă nu poţi construi mai multe străzi UNA PESTE ALTA, aşa că ăla de va câştiga proiectul o să deţină un monopol în zonă.

    Capitalismul nu are nici o legătură cu corectitudinea, iar corupţie şi nesimţire există oriunde. Ei da, există şi contracte care trebuie respectate, dar mai totdeauna când prestatorul este o mare corporaţie, tot clientul-cetăţean o ia în mână. Sau în gură.

  6. De acord, dar eu am spus că ăia care capătă contracte pe şmecherii stau degeaba, iar ăia care dobândesc contractele pe bune, trag tare. Părerea mea!

  7. Cu asta sunt de acord.

  8. Păi asta am spus de la început! 🙂 🙂 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: