20 de ani prea tarziu

Cine vede moartea fie si o singura data nu mai poate crede in Dumnezeu.

Eu am vazut moartea de prea multe ori pana acum. Nici azi si nici ieri, din fericire, nu s-a intamplat nimic. Doar ca tocmai a trecut luna august, luna in care, desi ziua m-am straduit s-o uit, acum multi ani, a murit mama. Apoi a murit tata, la nici trei ani dupa ea. Inainte de ei, mi-au murit pisici in brate. Si un caine. Suferinta multa, apoi zbatere, agonie, durere, o respiratie adanca, ultima… si apoi ochi sticlosi, fara mobilitate, inertie, frig. Asa arata moartea. Niciun dumnezeu n-ar fi putut sa conceapa o astfel de oroare.

Nici anul asta nu am scapat de amintire; desi imi doresc sa scap, de fiecare data razbate. Iar eu nu vreau decat sa nu imi mai plezneasca brusc durerea aia in spatele pleoapelor si sa mi se umple ochii de lacrimi pe care sa nu le pot opri fix cand isi gasesc dorul si ciuda sa vina peste mine. Azi a trebuit sa trag pe dreapta si sa plang dupa mama. Peste cateva luni am sa plang dupa tata. Poate ma prinde totusi in casa, anul trecut… am uitat ce faceam. Si nici nu caut sa aflu. Si nu, durerea pierderii lor nu e niciodata mai vaga, nu se pierde niciodata, e la fel de sfasietoare ca in prima zi, doar ca in multele zile din an uit. Asta e secretul supravietuirii dupa moartea celor pe care ii iubesti atat. Uitarea. Dar exista o greseala in mecanismul asta de aparare, si eroarea asta se cheama amintire.

Iar la mine amintirile vin si cu durere, si cu furie.

Mama a murit paralizata, dupa doi ani de chin. Acum cativa ani in SUA se experimenta cu succes operatia care i-ar fi redat macar mainile. In prezent nu se face inca la noi (sau nu stiu eu sa se faca), dar se face in tarile celelalte, cu bani pe care acum i-as putea strange si daca nu i-as putea munci… acum am Internet, de exemplu. S-au salvat multi oameni prin campanii pe net.

Tata a murit de cancer de cap de pancreas, acum cativa ani inoperabil in Romania. In SUA se opereaza de ceva vreme, in Turcia la fel, cu cyberknife – tehnologie inventata prin 90, perfectionata in timp, disponibil in UK, de exemplu, de anul asta.

Daca si numai daca tehnologia necesara ar fi existat acum doar cativa ani… parintii mei poate acum isi vedeau nepoata.

Daca si numai daca intunecarea in care religia a tinut lumea atata timp s-ar fi risipit mai devreme cu numai 20 de ani, mii, poate milioane de oameni ar fi fost salvati de la moarte, asa cum s-au salvat si se salveaza inca atat de multe vieti de la descoperirea penicilinei. Printre ei ar fi fost si mama si tata.

Dar daca religia nu ar fi intunecat nimic si nu ar fi existat Evul Mediu si Inchizitia si toate ororile crestine? Unde am fi fost acum? Cate vieti ar fi fost salvate? Cati oameni ar fi dus o viata mai bogata, mai buna, mai frumoasa, mai sanatoasa, mai in pace?

Advertisements
%d bloggers like this: