Norul de fum de cauciuc si dioxina

A propos de incendiul de sambata seara din Pipera, in urma caruia s-ar fi degajat in atmosfera dioxina (sau o substanta asemanatoare, n-am inteles exact, cert e ca cica ar fi foarte toxica si oncogena), caut de vreo juma’ de ora prin net in lung si in lat, pe site-urile ziarelor si agentiilor de presa. NICAIERI nu am gasit ESENTIALUL:

  • care sunt zonele afectate?
  • catre ce directie a batut vantul?
  • pe ce distanta a inaintat norul de fum?

Cu alte cuvinte, eu de care zone ma feresc? In ce zona e bine sa nu cumpar pamant sau daca am deja in zona aia, sa nu cultiv nimic comestibil? Din ce zona sa nu cumpar rosii sau cartofi de pe marginea drumului? Din ce zona sa nu beau apa nici macar fiarta? De produsele din ce zona sa ma feresc zece ani de acum incolo?

Presa romaneasca e o varza.

2 Responses

  1. pai, presupun ca in mod uniform in tot Bucurestiul si imprejurimi…nu?

  2. Raspunsul este simplu, l-a dat fecioaramaria, tot Bucurestiul, pe raza de 30-40 de kilometri, si asta nu din motiv de dioxina de la caucioacele piperiene, asta-i o intamplare intamplatoare, pe cand ce respiram zilnic, tip sinucidere, caci asa se numeste faptul ca locuim voit in mediul bucurestean. Cere rapoartele de la Mediu si-o sa vezi (dar cred ca stiai) ca tigarile alea, de care felicitari ca te-ai lasat, sunt ca un floc in calea pulii, comparativ cu ce respiram zilnic si voit. Dioxina, monoxid, plumb, cupru, zinc, aluminiu, metale grele, oxizi ai acestora, acizi, cianuri, oxizi de sulf, zguri si pulberi in suspensie…
    Vrei zone?

    Spicuiesc dintr-un raport (gasesti destule pe net):

    “Pantelimonul este poluat intens de peste 40 de ani, astfel incat s-a ajuns la cote incredibile de contaminare a solului, majoritatea produselor alimentare din zona – fructe, legume, cereale, furaje pentru animale – find purtatoare de toxine. Vegetatia din zona depaseste de 20 de ori concentratia maxim acceptata (CMA) de plumb si de cinci ori cea de carbon. Concentratia de plumb este de 230 de ori mai mare decat maxima acceptata la poarta fabricii Acumulatorul si de 7 ori mai mare pe o raza de 8 kilometri, iar consecintele sunt usor de inteles: rate ridicate ale mortalitatii si morbiditatii, malformatii ale nou-nascutilor, intoxicatii.
    Aproape 65% din populatie este supusa unor concentratii mai mari decat maximul acceptat pentru oxizi de azot sau de sulf, plumb, monoxid de carbon. Zonele care pun in primejdie sanatatea publica sunt:
    – Bd. Drumul Taberei – Bd. Timisoara – Bd. Iuliu Maniu;
    – Platforma Dudesti – Liviu Rebreanu – Dristor – Baba Novac;
    – Piata Unirii – George Cosbuc – Sos. Alexandriei;
    – Timpuri Noi – Splaiul Independentei – Calea Vacaresti;
    – Piata Victoriei – Dr. Felix – Bd. Ion Mihalache – Bd. Kiseleff;
    – Stefan cel Mare – Tunari – Doamna Ghica;
    – Sos. Pantelimon – Gara de Est – Electronicii;
    – Calea Floreasca – Platforma Aviatiei – Poligrafiei – Romaero – Casa Presei Libere – Sofitel.
    70% din poluare provine din traficul rutier.
    Zona Kiseleff este una dintre cele mai poluate arii, datorita traficului extrem de intens inregistrat pe arterele centrale.
    Mult mai grava este situatia din cartierele marginase, mai sarace in spatii verzi, unde poluarea exista in apa, aer si sol, dar si ca poluare sonora. Betonierele raspandite pe tot teritoriul Bucurestiului, cladirile abandonate si vanturile care intra in oras depoziteaza, lunar, 273 tone de praf pe kilometru patrat. In 2001, dintre 147 de copii intre 1 si 7 de ani supusi examinarii, 84 au prezentat semne ale intoxicarii cu plumb, un fenomen ce conduce atat la boli somatice, cat si la tulburari psihice (acum parca se lamureste misterul Pantelimonului). Blocarea circulatiei aerului prin aglomerarea constructiilor, mai ales a celor inalte, conduce la aparitia efectului “de canion”, adica la blocarea agentilor toxici (praf, oxizi, plumb, ozon etc.) la nivelul la care respiram. Adica la maximizarea efectelor poluarii. Vantul, din fenomen salvator a devenit un factor si mai nociv: in oras nu prea poate actiona, iar la periferie nu face altceva decat sa aduca tone si tone de praf, din cauza defrisarilor masive, care au afectat perdelele de protectie de jur imprejurul Bucurestiului. Din cauza poluarii cu oxizi si metale grele, Bucurestiul este supus ploilor acide si foarte acide – intre 1998 si 1999, 50% din precipitatii au fost acide. Cantitatea de oxizi de sulf depaseste cotele admise in fiecare iarna. Concentratia de oxizi de azot depaseste frecvent concentratia maxim admisa pe termen scurt. Amoniaculeste prezent cu 2-24% mai mult decat prevad normele sanitare. Pulberile in suspensie depasesc in mod constant maximul (9-11 grame pe metru cub, fata de un maxim de 7grame). Ozonul afecteaza moderat (teoretic, nu ar trebui sa existe deloc) centrul orasului si creste in concentratie spre periferie.

    Rata mortalitatii bucurestenilor este in continua crestere de zece ani. Evolutia principalelor boli cauzate sau favorizate de poluare: din 1994 pana in 2001, numarul de decese cauzate de afectiuni ale aparatului respirator a crescut de la 3,9 la 48,4 cazuri la 100,000 de locuitori, cele cauzate de boli inflamatorii ale ficatului – de la 0,2 la 1,7 cazuri la suta de mii de locuitori, din cauza altor boli ale sistemului digestiv – de la 1,7 la 6,9, alte afectiuni pulmonare interstitiale – de la 0,3 la 1,3, tumori maligne cu sediu neprecizat – de la 2,1 la 8,5. In acelasi interval, tumorile maligne ale foselor nazale si urechii medii au cauzat de trei ori mai mult decese, encefalopatiile toxice si tumorile maligne s-au inmultit de 2,5 ori si s-a dublat numarul de decese cauzate de pneumotorax, limfom non-Hopkins, leucemii si insuficiente renale. Fiecare dintre bolile de mai sus are legatura, intr-un grad mai mic sau mai mare, cu poluarea. ”

    Asa ca ori iti construiesti un buncar, ori te muti, ori accepti ca ne sinucidem la gramada, noi si toti ai nostri, cu care locuim. Binenteles ca spunem toti: “Unde sa ma mut, in tara mor de foame.” Fals. vin din Valea jiului, una din cele mai sarace zone. Nu se moare de foame. Calitatea vietii este mult mai proasta, dar speranta de viata este cu ani buni mai mare ca cea a bucurestenilor. Stiu asta, dar tot nu ma mut. Din comoditate si pe principiul arhicunoscut: “Las’ca nu mi se intampla to’ma’ mie!” Si cand gandesc la rece realizez ca SIGUR mi se va intampla, mie sa cuiva drag, c-asa zice statisticile, care statistici nu minte. Si iara-mi zic “Las-ca…” :-))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: