Banc

> Adam si Eva sunt izgoniti din rai.
> La plecare, ei intreaba:
> – Doamne, cine va spala vasele?
> Dumnezeu le spune :
> – Va voi pune la o incercare. Va veti sui intr-un copac si
> voi da drumul la o pisica salbateca sa va chinuie. Cine va
> vorbi primul, acela va spala vasele toata viata. Zis si
> facut. Vine pisica si se urca pana la Eva, o zgaraie pe
> picioare, o musca, Eva, nici un cuvant. Trece pisica la
> Adam. Il zgaraie pe picioare, il musca, se ridica mai sus si
> observa intre picioare doi motocei. Pisica incepe sa se
> joace cu ei si la un moment dat, observa ca un soricel ce
> era ca mort, incepe sa se miste si sa creasca. Si-a luat
> atunci pozitia de asalt, dar cand sa sara, Eva a urlat:

Zât! Fir-ai a dracului !

De atunci a ramas lege: femeia spală vasele

Scuze de formatari, e direct cu copy+paste din mail

Advertisements

Dumnezeii ei de raceala

Vine cate un dobitoc indoctrinat sa-mi spuna ca vai ce minunat e corpul omenesc, cum sa fie el facut din nimic? Ca sigur e mana Domnului in atata complexitate si perfectiune!

Haida’ de!

Lasand la o parte faptul ca in atata amar de vreme si in atata amar de spatiu poate sa apara spontan pana si avionul ala de-l folosesc crestinii in argumentatiile lor tampite, unde mama ma-sii e perfectiunea? Ce e perfect intr-un organism care, desi se poate apara nitel, pana la urma tot cedeaza si pana rezolva cate un virus (creat si ala tot de Dumezeu, nu? Luat de Noe in barca, sa nu cumva sa se piarda, nu?) stai si cohai toata noaptea si nu poti sa te odihnesti de tuse care nici nu produce nimic, apare asa, numai fiindca stai la orizontala? NU ESTE NICIO PERFECTIUNE AICI!

Si dobitocul crestin spumega fara sa inteleaga o iota cand ii zic ca Dumnezeul lui, conform cu credinta lui, a facut boli, in vreme ce Omul ii da cu tifla in fiecare zi din ultimii ~100 de ani, gasind tratamente pentru bolesnite din ce in ce mai multe si mai grele! Dumnezeul credinciosilor a facut boli, iar Omul le gaseste leac! Si nu, nu pentru ca Dumnezeu ar vrea sa se gaseasca leacuri, ci pentru ca Omul vrea, pentru ca nu putem sta la mila unui zeu care, dupa ce ca e descris ca un scelerat, nici nu exista!

Crestini! Invatati sa multumiti medicilor care va salveaza vietile mizere, nu gastii de cretini creduli care s-au rugat pentru voi si cu atat mai putin Dumnezeului care, daca nu erau doctorii, va baga in groapa.

In alta ordine de idei… pe cand un antiviral care sa mearga negresit si sa rezolve in cateva ore o raceala? De cand am copil, sursa nesecata de tuse, muci si febra, ma tot gandesc ca devine o urgenta treaba asta. Mi-ar prinde bine. Ne-ar prinde bine.

Aniela telenovela

Mai, si promitea

Am avut incapatanarea sa urmaresc toate cele 7 episoade publicate pana azi (ca de azi le-au scos, ca prefera lumea sa se uite la ele pe net!) pe site-ul serialului “Aniela”. Adevarul e ca e fascinant… si totusi, ceva e infiorator de fals, de prost facut si de trist. Am sa scriu alandala tot ce m-a surprins, atat placut, cat si neplacut si total neplacut, la serialul asta.

De bine:

Asa ceva nu s-a mai facut pana acum si mi se pare o idee minunata sa invii putin din atmosfera de la 1900. Nu de alta, dar poate invata si cei din anii 2000 sa aprecieze, macar de dragul telenovelei, arhitectura vremii si “parfumul” vechiului Bucuresti.

Stela Popescu este de exceptie si s-a imbracat in rol la fel de usor ca in catrinţă; la fel si Dinica, intr-un rol de general aparent ramolit dar care beneficiaza inca de respectul tuturor si cam face tot ce vrea, pentru ca poate; la fel si Condurache, minunat in rolul de şulfă de viţă nobila.

Ma-sa lu’ Aniela (personajul, adica Maruca Elefterios!) ma enerveaza teribil, imi vine s-o strang de gat cu valul ala cernit, semn ca Ana Ciontea este excelenta in rolul de muiere sugrumata de conventii sociale, indoctrinata religios pana in crestet, femeie tipica epocii, cand inca nu visa nimeni nici la nivel de concept despre egalitatea in drepturi.

Scenele in care se spanguiesc rosiorii au iesit destul de bine.

Nicoleta Luciu a fost o surpriza, desi nu i se vad ţâţele din cauza ca e imbracata in straiul hidos de maicuta. Nicoleta Luciu joaca bine. Nu ma asteptam. N-am mai vazut-o pana acum in celelalte filme, deci nu stiu daca pur si simplu e o intamplare; cert e ca in rolul asta a intrat firesc. Mi-a placut.

Locurile in care s-a filmat, decorurile, costumele sunt minunat alese.

Un personaj misto e romano-ungurul Janos Ionescu Bartok (Pavel Bartos) inrolat in armata romana. Personajul ar fi putut sa fie construit cu un complex, ceea ce ar fi fost penibil de cliseistic, dar nu e, deci imi place. Actorul e degajat si firesc, de film, in contrast cu restul distributiei, in mare parte lovita de teatral.

Asa si-asa:

Maia Morgenstern (maica stareta de la manastirea de pe domeniul Vulturestilor) exagereaza deja cu rolurile crestinesti. Este o actrita minunata, stim cu totii deja ca poate sa planga autentic, isi “traieste” rolurile, dar parca prea a dat-o pe de-astea. Medeea pagana, pasionala si dezlantuita a ajuns sclava-sefa la manastire…

Nebunul (Marian Ralea), ofticosul (Printul Mihail – Emil Mandanac), retardul (ordonanta generalului Vulturesco, adica Gheorghe Dinica), fetita bolnava a actritei de la Teatrul National al vremii, pictorul ticnit indragostit de un tablou – cam mare concentratia de personaje definite printr-o suferinta de competenta medicala. E film sau azil? Chiar nu se pot defini personaje care sa starneasca sentimente puternice decat prin extreme?

Scenariul este oarecum bine inchegat, dar are secvente de dialog penibile sau ca nuca in perete, ilogice; de exemplu, scena in care fata toparlanului Laptaru “negociaza” cu fratele ei un “armistitiu” pana scapa de mamaie/”grande maman” (Stela Popescu) si, desi in mod evident nici pustiul nu poate s-o sufere pe babone, sor-sa il atentioneaza ca nu cumva sa treaca de partea hoastei.

Toparlanul din serial (Ioan Isaiu) il are ca model pe Becali. Pana si gesturile, mimica, vocea… Becali o fi mitocanul ideal (sic)? E deja un cliseu, ma enerveaza. Parvenitismul se manifesta in multe feluri.

Scenele inutile cu “ala care aprinde felinarele si canta” (Ninel Petrache) si Mimi (Loredana Groza), care ar trebui sa fie un leitmotiv sunt prea lungi, exagerate si departe de a fi firesti in storyline. Imi dau mai degraba senzatia ca Loredana a fost strecurata in serial fiindca e maritata cu “pro”.

Intro-ul tine prea mult. Cut! Cantecelul nu este nici macar original, deci ajunge o data. Daca vreau sa le ascult pe Loredana Groza si pe Adela Popescu (Aniela) cantand caut sa cumpar CD-ul, nu ma uit la televizor. Genericul se cere deci scurtat. Sau poate e bine asa lung, iti da timp sa faci un pipi si sa hranesti si pisica pana sa inceapa filmul.

Marin Moraru joaca teatru, iar “Aniela” e totusi un film, chiar daca e telenovela.

De rau:

Serialul putea sa nu fie telenovela, iar accentele bufe puteau lipsi. Cred ca, daca l-ar fi tratat mai cu seriozitate si ar fi incercat sa rezolve altfel decat prin hilar anumite momente ale povestii, serialul ar fi avut sansa sa devina emblematic. Si asa va lasa o urma, dar se putea mult mai bine. De ce nu se maturizeaza odata si regizorii si scenaristii nostri? Ori se fac drame sfasietoare ca 4 luni, 3 saptamâni si 2 zile plus 3 secunde, ori se turneaza caraghioslacuri. Pe cand ceva echilibrat si bun, realist dar fara exagerare, pur si simplu?

Lipsesc personajele neutre sau benevolente. Toti sunt fie scroafe urcate in copac, mustind de rautate si prostie agresiva (clanul Laptaru, de la plodul mic la mamaie, inclusiv servitoarea care nu mi-e clar daca traieste sau nu cu Mitica), fie javre barfitoare (toate muiarcele din “lumea buna”, inclusiv Lulu, vaduva), fie sacali afaceristi. Singurii “curati”, bine intentionati, necorupti inca de lumea in care traiesc sunt in serialul asta cei care nu au avut inca sau nu au sansa prea curand la activitate sexuala – nu glumesc! E vorba de feciorii din regimentul de rosiori, de virgina Aniela si cealalta gasculita intacta amorezata de proful de pian, servitoarele foarte tinere, bacanul si tanara mireasa a lui Hristos impotriva vointei ei, Matilda (Nicoleta Luciu). Curat la trup, curat la suflet? Nici Sadoveanu nu bunghea mai abitir plictiseala previzibila, cu vremea lui in concordanta cu sentimentele protagonistului cu tot. Exceptie face fata lui Laptaru, dar ea viseaza sa isi arunce cracii in sus la can-can si sa aiba barbatii la picioare, deci s-a dus virginitatea mintii pe apa sambetei si e si fata de marlan, deci nu se pune.

Radu Vulturesco (Mihai Petre), protagonistul pe care il iubeste eroina, imi aminteste de unele filme de pe vremuri cand in roluri principale erau distribuiti copiii total lipsiti de talent ai unor tovarasi. Penibil. Parca citeste replicile de pe prompter, are ochii goi, vocea monotona… cand a pupat-o pe juna saracita am avut o senzatie neplacuta, ca si cum un melc s-ar fi tarat pe mine.

Scenele cu trupetii antrenandu-se la calarie cu pepenele sunt penibile; s-a vrut dinamism, a iesit o flescaiala. Nu din vina actorilor, nu din vina cailor si cu atat mai putin din vina cameramanilor sau a echipamentului, ci din cauza ca au ales un spatiu amarat, un manej cat sufrageria mea. Caii aia n-aveau unde sa-si dea drumul la galop, asa ca totul a fost asa, un pas de dresaj caldut si bleg.

In concluzie, filmul este treaba romaneasca. Pe jumate bun, in rest prost. La mai mare!

%d bloggers like this: