Taxa de protectie, santajul si abuzurile sunt OK in Biblie

Biblia nu condamna santajistul, ci omul vertical care incearca sa reziste santajului.

Biblia nu condamna parazitii si tinichelele, ci oamenii care muncesc cinstit pentru averile lor.

Biblia nu condamna femeia care isi tradeaza barbatul, daca o face pentru un talhar la drumul mare.

Biblia ne invata, asadar, ca este bine sa fii un neterminat puturos si abuziv, un bully, si ca munca este pentru prosti, care or sa sa moara si nici n-or sa se bucure de ceea ce au obtinut muncind, ca vin parazitii si se infrupta, chiar daca omul care munceste nu e de acord.

Iata de ce:

David, da, David, prichindelul smecher care i-a aplicat o piatra in frunte lui Goliat (pe care, sa recunoastem, l-a invins prin viclenie isteata, nu prin lupta dreapta), intr-un final a crescut mare. Dupa ce s-a tot jucat de-a v-ati ascunselea cu Saul, care zic eu ca nu degeaba a tot vrut sa-l capaceasca, la un moment dat e iertat si i se ingaduie sa piarda vremea prin zona… in fine, cum dadea semne de mic ca e dat dracu’, David a pus de-o banda de derbedei si s-a apucat de frecat praful prin pustiul Maonului.

Ca orice baiat de baiat, David a pus ochii pe un martalog bogat si i-a trimis soli cu un mesaj subtil de santaj. Mesajul era cam asa: “Bah, uite, noi nu te-am jefuit (pana acum), asa ca fa si tu bine si cotizeaza de bunavoie, daca vrei sa ramai cu ceva din ceea ce muncesti (ca altfel ne luam singuri)“.

Mosul, care probabil facuse avere pentru ca isi vazuse de oile lui si nu fluturase belengherul prin desertul Maonului, ca baietii lui David, s-a enervat – normal! – si i-a trims pe aia acasa cu un sut in zonele dorsale acoperite lejer cu piele de capra: “Nu va dau, bah, terchea-berchea, eu dau angajatilor mei, adica alora care muncesc pentru ce mananca si care ma ajuta sa imi castig existenta“.

Normal ca a crescut tarata in golanul de David si ca, plin de mânie de tip Bronx, s-a dus sa “pedepseasca” (cat tupeu!) omul care nu a vrut sa se lase santajat de o mana de pierde-vara. Nevasta mosului, femeie, logic ca s-a luat nu dupa sot, ci dupa un slugoi las, si s-a speriat ca-i omoara talharii barbatul, ca ramane pe drumuri si o siluiesc aia in grup. Prin urmare, pe ascuns, a facut greseala fundamentala: a “negociat” cu teroristii si le-a trimis crapelnita, sa potoleasca pofta de has a taietorilor de frunza uscata la cainii desertului. Si s-a mai si umilit in fata agresorului.

Cum s-a simtit el magulit de biata amarata speriata prosternata in fata lui si i s-a reafirmat in felul asta statusul de mascul feroce stapan pe teritoriu, a luat prada si a lasat-o sa plece. Muierea s-a dus acasa cu “misiunea” autoasumata implinuta si n-a avut tupeul sa il informeze pe barba-su imediat, fara sa realizeze ca oricum facuse si o a doua greseala fundamentala: a luat o decizie peste decizia barbatului ei.

De nervi (si probabil fiindca nu era genul care sa-si ia proasta la poceala si sa se racoreasca), omul intai s-a interiorizat (“a ramas ca de piatra“) si s-a retras in el insusi, apoi, de inima rea, a facut un infarct si a murit. Biblia a clamat ca mniezo’ l-a… pedepsit (“dupa cateva zile l-a lovit Domnul pe Nabal si acesta a murit“).

Biblia e “discreta” si nu ne spune daca la ofranda oferita a adaugat si o partida de sex, dar eu banuiesc ca da – nu cred ca facea infarct omul ala numai de ciuda ca a ramas fara niste mancare in camara. Si asta explica si de ce David s-a oferit sa o ia pe Abigail de nevasta, dupa ce a aflat ca i-a murit barbatul. Vorba aia, o avuse, o placuse, mai avea femeia si mostenire bogata, ia sa oficializam treaba, sa luam banu’ si pasarica bonus!

Nu credeti ca asa a stat treaba? Pai, ia cititi aici: Cartea Intaia a Regilor, capitolul 25.

Si ne mai miram ca o natie profund crestina, adica natia romana, valorizeaza kitchul, abuzul, gurile mari si mitocanii, machoismele si considera munca drept “injosire”, cum mi-a fost dat deunazi sa aud la scoala, de la un coleg mai mic. Pai sa nu ne miram, ca uite de unde vine!

Morala in Biblie, my ass.

5 Responses

  1. Bravo!
    Asta chiar m-a placut! M-ai uns pe suflet cu postul asta! De povestirea asta chiar nu stiam. Stiam, ca tot omul, ca Biblia e plina de curvasaraie, crime si hotii incuviintate de privirea blajina a lu’ Mniezo’, dar nu stiam ca e chiar asa groasa!
    Mai baga din astea, ca ne plac!

  2. E groasa… Biblia🙂 Si multe strambatati se petrec intr-ansa.

  3. Super tare! Cu ocazia asta am identificat o resursa excelenta: Biblia ortodoxa online… Multumesc.

    Este extrem de utila pentru “recoltarea” numeroaselor inconsecvente logice din faimosul text. Nici nu este de mirare avand in vedere felul in care informatia a fost copiata secole la rand prin metode imperfecte, dintr-o limba intr-alta.

    Word of God, my ass!

  4. Ce metoda imperfecta, eu cred ca aia chiar asa gandeau! Li se parea normal ca golanul sa fie ala care beneficiaza de protectia divina! (Pe mine asta m-a socat…)

  5. Esti un piculet cam rautacios.🙂
    Desigur poti citi textul si asa cum ai facut-o tu, adica la mishto, da’ n-ar fi corect fata de el. Am urmat linku’ si-am citit:

    14. Iar Abigail, femeia lui Nabal, fusese vestită de unul din slujitori, care-i zisese: “Iată David a trimis din pustie soli să salute pe stăpânul nostru, dar el s-a purtat cu el ca un netrebnic.
    15. Oamenii aceştia sunt însă foarte buni cu noi, nu ne-au făcut rău şi nimic din ale noastre nu s-a pierdut în timpul cât am umblat cu ei când eram la câmp.
    16. Ei au fost pentru noi ca un zid de apărare şi ziua şi noaptea în timpul cât am păscut oile aproape de ei.
    17. Aşadar gândeşte-te şi vezi ce este de făcut, căci de bună seamă primejdia ameninţă pe stăpânul nostru şi toată casa lui; el însă este om rău şi nu putem grăi cu el”.

    Adica:
    1. Pe vremea aia nu prea exista politie si armata organizata si daca aveai o sabie puteai sa fii ori talhar ori protector, David era un protector.
    2. Nu a fost prea obraznic sa-i zica “Da-mi 10% din ce ai” ia zis “Dă robilor tăi şi fiului tău David ce se îndură mâna ta” pe principiul “te-am ajutat cum am putut, ajuta-ma daca poti, cu ce poti”
    3. Sursa informatiei era veridica, nu zicea de bine vreunul dintre soli ci un martor ocular al evenimentelor.
    4. Comunicarea in “intreprinderea” lui Nabal ara varza, angajatu’ n-avea curaj sa-i comunice chestii destul de importante pentru ca era cam bulangiu. Iar chestia asta era sa-l coste.
    5. Deci ce s-a intamplat a fost cam asa, tu vezi ca vecinu’ si-a luat mobila noua si te oferi sa-l ajuti so care acasa la etajul 9 ca-i cam batranel si subred, peste 2 saptamani te-ntalnesti cu el in scara blocului si pentru ca stii ca lucreaza la ministerul invatamantului iar tu ai un copil pe care vrei sa-l dai la gradinita, il intrebi, “Domnu’ Nabal care gradinita din zona noastra credeti ca e mai buna pentru copchilu’ meu?” si el iti raspunde “Bah baietzica, crezi ca daca mi-ai mutat mobila ai dreptu’ sa te bagi in seama cu mine? Nu conteaza, bah, la ce gradinita-l dai ca tot un carator de mobila, ca tine, se face cand o fi mare”, tu ce-i spui atunci, ii multumesti frumos pentru nepretuitul sfat si bagi capu’ in pamant sau il bagi in masa asa cum poate merita ?
    Lumea pe vremea aia era poate un pic mai violenta decat acum si viata un pic mai ieftina, d-aia serviciile si contraserviciile aveau nuanta asta ciudata, brutala.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: