Lucrează si gândeste la rece

ASUS K50

ASUS K50

Power User. Asta e definitia scurta si clara a celui care isi petrece pana si somnul cu podurile palmelor pe laptop si cu degetele mangaind fin si cu miscari sigure touchpadul. Este omul norocos care poate beneficia de postarea asta pe care o scriu pentru SuperBlog2009.

Care sunt problemele pe care le are un Power User, in afara de sindrom de tunel carpian, dureri groaznice pe la vertebrele cervicale care nu trec cu masaj si clasica scolio-cifoza? Pai, caldura excesiva degajata de cel mai bun prieten necuvantator dar cu putere mare de procesare pe care il tine cu drag si nonstop pe genunchi, pe brate, pe burta, pe picioare, in pat, pe masa, in casa, in masina, in desert si pe luna.

ASUS au simtit problema asta (s-or fi fript si ei, ca nimeni nu-i scutit de dependenta de notebook), asa ca au venit cu ASUS K50. Care, chiar daca nu mai e disponibil in oferta PCGarage, e foarte tare – nu se incalzeste! Uite si specificatiile direct de la producator din site. Pe langa faptul ca are niste functii super cool si e echipat cu o gramada de gizmo-uri, se lauda cu o gaselnita pe care au numit-o ASUS IceCool si care face cumva ca zona in care iti tii podurile palmelor sa nu te friga nici dupa ore intregi de folosire. Nu stiu daca iarna e buna treaba asta, dar stiu sigur ca vara, cand ti se incleie si creierul de caldura, e o binecuvantare sa nu ti se lipeasca mainile de plastic in timp ce tastezi. Am patit o chestie din asta cand aveam mult de lucru si erau probabil 45 de grade afara, asa ca am lucrat cu servetele puse pe palmrest si ma tot incurcam in ele ca sa pot sa folosesc si touchpadul. Foarte neplacut. Asa ca teaba asta cu IceCool mi se pare utila.

Dar, ca sa fiu carcotasa, cred ca ar trebui sa existe un buton cu care sa opresti functia asta sa se manifeste. Nu-i nimic mai placut decat un laptop cald pe picioare intr-o seara friguroasa de iarna.

Toyota-aa, Toyota-aa, pentru familia-aa mea-aa!

SuperBlog2009 ma pune sa ma gandesc care sunt atuurile Toyota in categoria masinilor family.

Pai sa vedem ce face o masina sa fie “family”.

Ce vrea o mama de la o masina:

  • siguranta, ca sa ii fie protejata familia in caz de accident;
  • spatiu pentru jumatate de casa pentru vacante lungi;
  • loc destul in spate pentru macar trei plozi si centurile aferente (chiar daca are unul singur, caci visul secret si nu neaparat constient al oricarei muieri e o casa plina de kinderi);
  • oglinda si la aparatoarea de soare din dreapta;
  • mici chitibusarii de detaliu, cum ar fi carligele pentru transportat costume pe umeras pe drumul catre nunta din provincie a varului Fane, locsoare de pus diverse, un torpedou dragut si cat de cat incapator.

Ce vrea un tata de la o masina:

  • confort, ca doar el conduce si e nasol sa te dai jos din masina rupt de spate;
  • consum mic si in oras si in afara, pentru drumuri scurte si drumuri lungi deopotriva;
  • putere, sa se simta si el barbat cand nu e plecat cu familia dupa el si sa poata sa-i dea talpa si masina sa nu fie fasaita si lenesa ca o vadana cu fundul mare;
  • controlul geamurilor, fie si numai pentru a-si enerva nevasta blocandu-i accesul, plus ca e o siguranta in plus pentru hoarda de huni mici din spate;
  • design care sa nu aduca asa de tare a “family car”, chestie de demnitate masculina…
  • un bord vintage dar garnisit, sa se simta ca in filmele cu magnati americani;
  • aer conditionat, sa aiba cu ce se lauda la prietenii cu masini mai fraierute sau mai vechi.

Ce vrea un copil de la o masina (nu conteaza foarte tare, dar…):

  • daca e baiat, sa o conduca si el (cum Toyota e viabila, sunt sanse ca masina sa mearga pana face plodul 18 ani si carnet…);
  • daca e baiat, sa aiba multe butoane si luminite, sa poata sa se uite fascinat cum o conduce tati si sa isi imagineze ca o conduce si el;
  • daca e fata, sa poata sa se uite pe geam si sa poata sa puna si scaunul de masina al papusii, plus o gramada de alte jucarii si accesorii de papusa;
  • daca e fata si e mai mare, sa poata sa puna muzica romantica si frumoasa si eventual sa-si poata conecta si iPodul

Ia sa vedem… au Toyotele toate astea? Pai… cam au. Cine nu crede, sa se uite pe site-ul lor.

S-a deschis real,- Hypermarket

Ei, da, veste veche. Dar asta e tema probei 20 de la SuperBlog 2009 si impresiile mele sunt proaspete inca, plus ca l-am vizitat deja de vreo 7 ori de cand s-a deschis si pana acum, de doua ori pe balamuc mare, de trei ori pe zi si de doua ori pe noapte. Asadar, vestea e veche, dar eu am verificat ce se intampla pe acolo in cateva situatii posibile, de la lansarea real,- Hypermarket si pana acum.

A, si am adunat aproape toate punctele de care am nevoie ca sa-mi fac cadou de craciun un tuci Thomas Rosenthal pe care am pus ochii.

Am ratat cu buna-stiinta ziua deschiderii, nu de alta, dar de obicei la deschidere e full de lume si nu-mi place sa ma calc pe bataturi si picioare cu hoardele de nemancati veniti la promotiile speciale. Mai ales ca promotiile de deschidere nu tin doar o zi. Asa ca m-am dus prin ziua a 4-a, cred. Sau a 5-a. Oricum, prima saptamana a deschiderii.

Cert e ca iubesc parcarea de la AFI. Este prima parcare de mall MARCATA calumea. Nu ai cum sa-ti pierzi masina in ea, chiar daca e destul de ciudat alcatuita (adica are asa, un fel de curbe atipice, spatiile de parcare sunt altfel decat in alte parcari). Ai HARTI peste tot, e organizata genial pe randuri, culori si simboluri. Practic trebuie sa fii 100% prost sau huitic si neatent si sa nu tii minte un desen, o culoare, o litera si o cifra ca sa bajbai dupa masina pe acolo.

Bafta mea a fost ca am nimerit sa parchez chiar in sectorul in care este banda care urca direct la real,-. Asa ca am ajuns imediat exact unde voiam. Oricum as fi ajuns, ca drumul spre real,- e marcat frumos in toata parcarea, sa-l nimereasca pana si Hansel si Gretel.

Am intrat si am scanat rapid magazinul – organizarea e destul de asemanatoare cu cea pe care o stiam de la celalalt magazin, cel din Vitan. Ceea ce e bine, ca pot sa gasesc rapid ce am nevoie fara sa fiu nevoita sa caut intensiv sau sa invat si “geografia” magazinului nou. A fost cam aglomerat, ca na, saptamana 1, ziua spre seara, ora de varf… dar am gasit pestele meu preferat (pangasius, fiindca n-are nici oase, nici gust si pot sa-l condimentez si sa fac ce vreau cu el) la vreo 5 lei kilu’ (!!!), cascaval la un pret la fel de ridicol si o gramada de alte oferte pentru flamanzi si pentru gurmanzi, deopotriva. Si sunt foarte incantata de somonul fume marca proprie, din care mi-am facut deja obicei sa iau de fiecare data cand merg.

Era cat pe-aci sa ma fac cu o frumusete de hainuta din piele intoarsa la numai 250 de lei, dar pacat ca modelul imi facea fundul un pic mai mare decat este si eu vreau o hainuta care sa-l faca un pic mai mic. Dar poate prieste altora, asa ca cine vrea haine super misto la preturi calumea, sa mearga pe acolo. Nu am plecat cu mana goala de la haine, pentru ca am luat un plovar foarte dragut la vreo 20 de lei si o bluza la fel de super la vreo 30 de lei.

Acuma nu stiu daca e din cauza ca e locul nou sau asa s-or fi nimerit toate cele 7 casierite la care am scanat ce am pus in carut, dar toate s-au miscat foarte repede si nu am simtit ca imbatranesc la coada. Am avut totusi un episod enervant cu o babeta la o casa de cosuri (care nu e marcata vizibil, ma jur ca nu m-am prins ca aia e casa de cosuri si ca nu incapea si carutul meu pe acolo), fiindca babeta s-a bagat cu nonsalanta in fata mea si eu eram lipsita de rabdare, pentru ca eram cu fii-mea care se plictisise si ma baunea in creieri ca voia un croasant pe care normal ca inca nu i-l puteam da, ca nu-l platisem si nu aveam chef sa stau dupa fosile tupeiste cu mult timp liber. Asa ca acum am grija sa casc ochii sa nu nimeresc iar la vreo casa de cosuri, ca eu merg numai cu carut, ca in carut pot s-o parchez pe fii-mea si sa am si eu liniste sa ma uit ce cumpar, ca altfel as sta dupa ea sa nu faca ordine in magazin.

Am mai vazut o oferta buna la un monitor, dar nu mai stiu exact cat era. Si am vazut oferte fara egal la o multime de produse.

Na, ca acuma, dupa ce am scris de chestia asta… am chef sa merg iar, ca sufla vantul prin frigider.  Si vreau si un vin bun, ca am ceva de sarbatorit, si numai la real,- pot sa si gust ce iau. Asa ca am sa ma duc. Nu stiu daca la noapte sau peste vreo ora… Oricum, e minunat ca am in sfarsit magazinul meu bine garnisit in care sa ma duc la orice ora imi tuna!

De ce NU basescu

Sa fim clari: as vota si maimuta de la circ in locul lui basescu. Il sustin e Geoana exact din acest motiv.

1. Pentru Boc, Pogea si Videanu = borduri, impozit forfetar, 120.000 firme inchise, 24.000 firme in faliment.
2. Pentru lipsa de bun simt = pasarica, gaozar, tiganca imputita.
3. Pentru Udrea si Ministerul Turismului = buget de 100.000.000 aruncat pe geam.
4. Pentru Ridzi si Ministerul Tineretului si Sportului = 70.000 euro pentru o scena inchiriata cateva zile + delapidare.
5. Pentru EBa, fiica lu tata, fara pic de experienta, trimisa printr-o smecherie electorala in Parlamentul European, pe langa care parlamentul nostru e un fel de consiliu locl, plin de incompetenti = sfidare la adresa noastra, a tuturor, pentru ca in loc sa ii trimitem pe cei mai buni, i-am trimis pe cei mai prosti.
6. Pentru ultimele 2 luni in care nu am avut guvern, pentru ca vrut sa isi subordoneze parlamentul.
7. Pentru toate portavocile portocalii care mint pe fata si sfideaza la maxim logica formala in toate discursurile lor.
8. Pentru cea mai scumpa campanie electorala = datorii de peste 30.000.000.000 euro, numai de dragul de a tine barca pe linia de plutire, pana se realege Basescu, constienti fiind ca ulterior totul se va darama.
9. Pentru ca nu a construit niciodata nimic, doar s-a certat cu toata lumea.
10. Pentru ca intotdeauna a instigat impotriva cuiva si s-a pus intotdeauna pe varful valului de ura populara.
11. Pentru populismul dus pe “cele mai inalte culmi”.

Cei 4 muschetari internauti!

Sa zicem ca de fapt sunt mai zgarcita de felul meu cand e vorba de impartit conexiune, dar daca e vorba de un gest nobil, si anume de a darui net celor in nevoie si aflati departe de casa sau de vreun HotSpot, mai ales ca Edimax a venit cu dracia asta de care habar n-aveam, si anume routerul wireless portabil 3G-6210n… hai sa vedem cum si cu cine as accepta sa-mi divid tzeava, dupa cum e cerinta la SuperBlog 2009.

Si uite si povestea:

Suntem caravana de cateva masini pe autostrada pe drum spre o tara oarecare din Europa. In masina noastra, 4 oameni. Unul conduce, restul stam pe net. Cu conexiunea mea si routerul 3G-6210n, desigur.

Intra Gabi pe mess:

Gabi: BUZZ
Gabi: bah, am gasit retzea wireless
Gabi: nesecurizata
Io: nu zau… 😛
Gabi: sa mor astia au HotSpot pe autostrada
Io: mdeah
Io: ia zi, cum ii zice
Io: la retzea
Gabi: hotspotuedimax
Gabi: du-te bah cu routeru tau
Gabi: lol
Gabi: sa stati mai aproape asa, sa nu pierd semnalu
Gabi: si aveti tot interesu
Gabi: ca numai io stiu drumu 😛
Io: pai toti pentru unu’ si unu’ pentru toti!
Io: routeru, adica

Quelle online

Am decis sa revin in concursul PCNews. Am lasat consursul o vreme sa isi vada de ale lui fara mine din motive obiective pe care prefer sa nu le comentez, si revenirea mea nu inseamna ca ma astept la vreun premiu, nu de alta, dar am facut varza termenele – e vorba doar de a duce la capat ceva ce am inceput. Nu imi place sa las lucrurile neterminate si in pom. Asa ca am sa scriu la foc continuu toate probele pe care le-am ratat, incepand cu proba nr. 17 – Quelle.

Asadar…

Imi amintesc si acum revista Quelle, un fel de biblie grosuta si glossy, pe care mama o tinea ca pe sfintele moaste in biblioteca – o primise de la tata, care reusise cum, necum, sa prinda o deplasare in strainatate. Venise omul de acolo cu ce venea romanul scapat dintre granite: cu o sticla de whisky el stie cum strecurata la granita si cu cataloagele capitalistilor salbatici si atat de huliti, dar care aveau mobila IKEA si lucruri de la Quelle.

M-am uitat pe site si am primit catalogul inca de cand s-au lansat in Romania. Catalogul era mult mai subtire decat ce stiam eu, dar probabil ca asta a fost decizia de pornire pentru o piata noua, pe care inca nu o cunosteau. Ideea e ca… ideea este aceeasi de cand stiu eu de Quelle, ceea ce e o chestiune de consecventa. Consecventa care se vede si in site.

Quelle este magazinul la distanta care iti aduce la usa de toate.

Asa arata site-ul, asa arata catalogul, asa era si acum douaj’ de ani si cred ca nu ma insel prea mult cand spun ca asta e ideea marcii, in sine. Cand deschizi prima pagina a site-ului vezi imediat atat de multe lucruri si atat de multe oferte incat uiti ca ai intrat sa cauti o pereche de pantaloni si sfarsesti prin a pune in cos de la suporturi de lumanari pana la ciorapi pentru copiii verisoarei. Daca mai nimeresti si pantalonii nici nu mai conteaza.

La Quelle gasesti chiar de toate. De la haine de toate felurile, pentru toate marimile si formele, pentru barbati, femei si copii de toate varstele, pana la accesorii pentru casa si gradina, mic mobilier, electrocasnice diverse, unelte si accesorii electrice, vesela, decoratiuni… e adevarat ca toate sunt denumite cu “univers” si “paradis”, dar un sambure de adevar exista si in exprimarea asta cam pompoasa – imi amintesc ca prima oara cand am vazut un centru de joaca “kratzbaum” pentru pisici a fost in catalogul Quelle de care spuneam la inceputul postarii. Cerinta concursului era sa analizam sortimentele de produse – cum sa analizezi… TOT? A, ca sunt de calitate? A, ca raportul calitate/pret este ok? A, ca sunt lucruri pe care nu le gasesti prin alte parti? Da, asta da.

E adevarat ca atat de multe optiuni prezentate atat de proeminent cu toatele pot sa zapaceasca vizitatorul, dar pana la urma Quelle is about shopping spree la preturi care sa nu te lase sa mori de foame o luna intreaga dupa ce le-ai achitat factura ramburs. Asa ca poate insasi zapaceala prinde bine. Adesea am avut dilema asta cand am lucrat cu clienti de-ai mei pe site-uri complexe: a prezenta multa informatie pentru sentimentul coplesitor de abundenta si diversitate sau a organiza totul strict, pentru a nu crea confuzie, chiar cu riscul de a “saraci” prima impresie. In general ma deranjeaza bulibaseala de informatii si poze pe site-uri, dar la Quelle nu am senzatia asta.

Cumva, la Quelle, asa trebuie sa fie.

E ca atunci cand nimeresti intr-un magazin in care totul e aliniat ca la armata – nu-ti vine sa pui mana pe nimic, sa probezi ceva pare un sacrilegiu si iesi cum ai intrat, cu punga goala. Site-ul Quelle e ca un magazin in care te lovesti de alti cumparatori care pun mana fix pe fularul sau esarfa pe care ai ochit-o tu, asa ca simti ca trebuie sa te grabesti sa cumperi, sa cumperi, sa cumperi…

In afara de zona de magazin propriu-zisa, e bine ca toate datele esentiale (cum cumpar, despre firma etc) sunt prezentate curat, in partea dreapta a site-ului, accesibil si vizibil. Tot acolo apar si sfaturile practice, idee foarte buna si zona pe care eu, personal, as dezvolta-o mai mult decat este acum si nu as muta meniul din dreapta in stanga la accesare.

Si inca ceva – e prima oara cand combinatia rosu-albastru nu ma zgarie. Au reusit cumva sa le imbine in asa fel incat sa nu pleci din site cu dureri de cap.

Break dancing – figura “Basescu”

Via TLP. Atentie la ultimele 3 secunde!

%d bloggers like this: