Solstitiu fericit!

Sarbatorim ceva. Nu se stie exact ce anume, dar cu siguranta sarbatorim. Altfel nu am avea liber, nu am avea o masa festiva, nu am aduce un brad – un simbol al naturii si vietii – in casa. Unii zic ca e nasterea mantuitorului – ala care nu mantuieste de niste kestii cu care ne-am procopsit de la tacsu aka sfantu duh, care e tot el de fapt si totuna cu o dubioasa treime; cam ca si cum i-as fute unuia un pumn dupa care imi creste ratingu de tzara ca ii acord ingrijiri medicale la buba facuta tot de mine. Dar sa revenim.

Mai sunt unii care imi zic “ateu, ateu, da macar craciunul”. Pricepator defect. Cum sa sarbatoresc nasterea lu ala in care nu cred? Gizaaaaas!

Istoric, inainte de crestinism, inainte de alti zei, intotdeauna s-a sarbatorit solstitiul – noaptea cea mai lunga, urmata de renasterea soarelui, de reinceperea ciclului pozitiv al naturii si vietii. Totusi, nu vreau sa fac o analiza istorica.

Vreau sa imi imaginez cum primii oameni, in zorii civilizatiei, urmareau zilele din ce in ce mai scurte, vedeau moartea naturii vegetale, traiau din ce in ce mai mult timp in intuneric, poate la lumina focului pt cei mai fericiti, si sperau. Asteptau cu emotie momentul cand va reveni lumina, soarele, natura, viata – sau macar acel “turning point”, de care odata trecut stiau cu siguranta ca tot ce asteapta ei urmeaza.

Cu siguranta multi dintre ei nu erau siguri ca soarele va reveni. Cu siguranta unii asteptau cu sufletul la gura an de an dovada ca lumina revine si se gandeau cel putin cu ingrijorare la varianta in care zilele vor scadea pana la disparitie, frigul va deveni de nesuportat si moartea si intunericul vor stapani toata existenta. Iar solstitiul stergea toate temerile, grijile si emotiile si anunta clar si raspicat: natura va invia, lumina va reveni!

Familiile se adunau sa astepte, dupa care sa serbeze acel moment magic. Dar nu singure – ci insotite de un simbol al vetii si naturii: copacul, bradul acolo unde exista. Adunau la un loc cat mai multa viata.

Asa imi imaginez eu solstitiul acum mii de ani; nu e o redare istorica 100% corecta, desi ma bazez pe informatii corecte.

Chiar si asa devine insa clar ceva: ca relatia noastra cu natura este mai puternica decat pare. Trece dincolo de zeitaile de moment, de delirul religios, si subzista, uneori criptata, in majoritatea religiilor. Iar asta, intr-adevar, consider ca e o importanta tema de gandire.

Solstitiu fericit tuturor!

4 Responses

  1. Happy Festivus!🙂

  2. Aşijderea! Fie ca Duhul Sfânt al lui Băse să pogoare din tembelizor asupra bucatelor duşmanilor, provocându-le acestora indigestie. Şi fie ca Trifermentul să vă mântuiască de păcatul sarmalelor şi cârnaţilor fără de număr. Aşa să v-ajute electricitatea, gazul şi puterea sovietelor! Un An Nou fără impozit forfetar!

  3. Si eu asa ma bucur de solstitiu😀 Acuma, ca gata, ziua nu mai scade, incepe sca creasca iar. Si si pe celalalt asa il astept in fiecare an. Si asa rau imi pare dupa ce trece😀

    Solstitiu fericit!😀

  4. Ce alt mod mai placut sa serbezi reinvierea vietii decat sa tai un copac din padure si sa ti-l pui in sufragerie. Asta-i un mesaj mishto pentru mama natura: “Reinvii tu, da’ io pot sa-ti tai copacii.”😦

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: