Nu va inteleg

Mai exact, reusesc sa descifrez ceea ce semnifica diferitele concepte pentru voi (cvasimajoritatea adica, chiar daca exista exceptii), dar nu reusesc nici sa interiorizez ce intelegeti voi, nici sa inteleg functionalitatea acelor concepte iar in unele cazuri nu inteleg nici macar cum dracu le-ati incropit, devreme ce respectivele sunt contradictii in termeni. De data asta nu ma raportez doar la rromanika, ci la intreaga noastra minunata lume.

Lista e formata din pensii, moneda nationala, asigurari de sanatate de stat, religie, statul social (“welfare state”), razboiul, copii ca cea mai mare realizare a vietii,  rugaciunea pentru sanatate, invatamantul gratuit, morala (cre(s)tina), cota unica, cota progresiva si multe altele.

Exista si o diferenta importanta intre noi: cei mai multi dintre voi ganditi intr-un singur pas (sau la prima mana, cum ar zice Badea). Adica ati votat bashescu chiar daca stiati ca rromanika s-a inglodat in datorii si ca totul merge in jos si ca va trebui sa dam banii aia tocati inuti inapoi; dar nu v-ati gandit niciodata la pasul urmator, adica efectele acestor lucruri. Eu gandesc in schimb in ceva mai multi pasi, adica din Actiunea A rezulta B din care pot rezulta C1 si C2 si din C2 rezulta D21 si D22 samd.

Putem pastra totusi si ipoteza ca io is prost si voi dashtepti, da nu mi-as pune banii pe asta.

Am sa le iau pe toate la rand, cate unul.

Pentru inceput: asigurarile de sanatate.

In primul rand sa vedem ce inseamna asigurare. Simplificand, inseamna ca un grup de indivizi, sa zicem 1000, pun niste bani la un loc. Daca la prima inundati casa unuia dintre ei e luata de apa, ii vor face casa aluia din banii pusi la comun, si asa, toti sunt siguri ca dand o suma mica de bani (adica 0.1% din pretul unei case) nu vor ramane homeleshi. Bineinteles, logica functioneaza daca esti suficient de sarac cat sa nu iti poti reface casa din fonduri proprii.

Ca rafinament la simplificarea de mai sus, in cazul in care declaram ca indezirabila solidaritatea sociala, se poate ca ala care sta mai aproape de locul pe unde trece viitura de obicei sa plateasca mai mult decat ala care e izolat in varful vreunui deal.

Problema asigurarilor de sanatate este ca nu iti iau nici suma fixa, nici un functie de nivelul de risc, ci in functie de nivelul venitului. Ori venitul este in cel mai bun caz pt sistem neasociabil cu riscurile de sanatate si in cel mai prost caz e o corelatie inversa – pt ca oamenii mai bogati au o viata mai buna si implicit putin riscanta si sunt mai sanatosi.

Mai mult, cei cu venituri mai mari prefera in general sa opteze pentru servicii medicale platite, mai de calitate sa speram, ceea ce inseamna ca folosesc mai putin “asigurarea de sanatate” decat cei care cotizeaza mult mai putin.

De unde rezulta 2 probleme:

  • unii sunt pusi in pozitia sa plateasca obligatoriu asigurare chiar daca nu o folosesc – nu in sensul ca nu au probleme ci ca prefera sa plateasca pentru servicii mai bune
  • corect ar fi ca fiecare sa plateasca pentru el; mai putin corect e sa facem asigurari pt fiecare in functie de nivelul de risc (pt ca nuii vor plati, altii vor beneficia); si mai putin corect e sa platim aceeasi suma (pt ca unii presupun riscuri mai mari, altii mai mici); si cel mai incorect e ca aia care au mai mult sa plateasca mai mult si sa beneficieze mai putin iar aia altii sa cotizeze mai putin spre deloc dar sa beneficieze cat mai mult

Concluzia e simpla: ce platim acum la stat nu e asigurare. Asigurarea ar fi ori fixa ori in functie de risc. Birul in schimb e procentual. Asa ca noi platim un bir pentru servicii medicale de cacat “oferite” de un stat de cacat.

Cu toate astea, sunteti cateva milioane care platiti fara sa va revoltati, fara sa intelegeti ce platiti.

Asa ca sictir.

One Response

  1. Exista posibilitatea ca logica ta sa fie un pic superficiala. Ai mentionat la un moment dat ca cei saraci se supun de obicei unor riscuri mai mari, pe cand cei bogati se supun unor riscuri mai mici. Daca fiecare ar plati in functie de risc, ar insemna ca saracii sa plateasca niste sume pe care nu le au. Bun, si de ce ar fi asta problema bogatilor, ar intreba unii. Pai daca cei saraci nu ar avea acces la asigurari, iar cei bogati nu ar avea nevoie de ele, fiind inutile, asigurarile ar disparea. Daca as fi deontolog, as spune ceva de empatie, de iubire fata de aproapele si de speranta unei lumi ideale. Eu sunt ceva mai pragmatic, oamenii saraci sunt tot oameni, iar toti oamenii au instinct de supravietuire. Fara ajutoare de genul asigurarilor, ar trebui sa gaseasca solutii, unele ilegale, unele tolerate precum cersitul, sau traitul in strada in general. Mie nu-mi plac oamenii strazii, nu-mi place sa-i vad, sa ma impiedic de ei dimineata, sa stiu ca exista. Daca prin plata asigurarilor pot face ca ei sa fie mai putini, inseamna ca mi-am cumparat un confort.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: