Distractii matinale in Vangheliland

Stiti ca a plouat cu tunete si fulgere. In tara e dezastru, in Bucuresti se mai rup crengile copacilor mai batrani (nu neaparat uscati, batrani). ADP s-a autosesizat si a venit sa taie de tot craca aia care s-a rupt in fata curtii Corinei Chiriac (poate fiindca a cerut Corina Chiriac asta?). Numai ca au taiat tot copacul, VERDE. Dupa care, zelosi, au taiat copacul de la ghena noastra, peste drum. Nici ala nu era uscat, din ce tin eu minte… dar hai sa zicem ca erau uscati si reprezentau un pericol, caz in care taierea era justificata… se va planta vreodata ceva in loc?

Continue reading

Advertisements

Primariane, Vanghelioane, toaaata lumea doarme…

Ora 2 fara un sfert dimineata. Dorm de o ora, adica la o ora dupa ce am culcat zgamba vioaie si fara chef de somn pe care estrogenii m-au fortat s-o produc (si tot ei ma fac sa nu-mi para nicio secunda rau, dimpotriva). Linistea noptii este brusc tulburata de un zumzait care se transforma in huiet pe masura ce magaoaia care stropeste cu zeama impotriva tantarilor se apropie de casa mea. Pe fereastra intra subtil un iz usor intepator, de insecticid. Odata cu el, si tantarii, la adapost.

Perfect! Somnul meu s-a dus, strazile sunt fara tantari, casele celor care au obiceiul sa doarma omeneste cu ferestrele deschise colcaie de vampiri minusculi si infometati.

Ora 4 jumatate dimineata. Tantarii se zbat dincolo de plasa spanzurata in jurul patului si dorm de o jumatate de ora. De cand oboseala a izbutit sa ma faca sa reusesc sa ignor senzatia ca imi zumzaie o insecta lacoma langa ureche. Nu e o senzatie, zumzaie, dar e dincolo de plasa. Brusc, linistea noptii (care dracu’ liniste?) e spulberata de o hodorogeala urmata de o bufnitura. Injur vecina pe care am vazut-o intr-o dimineata hodorogind dupa ea o geanta de voiaj taraita pe roti de plastic. Sper ca a plecat. Dar hodorogeala se repeta. Bufnitura. Iar pauza. Si din nou. Ma descurc de sub plasa si ma uit pe geam. Printre genele ochilor carpiti, buimaca, vad gunoierii, taraind dupa ei si trantind tomberoanele. Se face 5.

Ora 9 jumate dimineata. Dorm deja de 3 ore jumate. Boierie. In vis apare un fat frumos pe un cal alb, cu coama roz bombon si stema de la Cadillac pe frunte. Se apropie de mine, zambitor, se propteste pe sa mai bine, se coloreaza brusc in aramiu si din gatlej ii rasuna vocea dogita: “Fhiarrrrheeee veeeeeechi!”

Imi bag o tigara in el de somn si ma duc sa scriu pe blog. Pe astia cand ii aduna cineva? Pai nu-i aduna, le da ajutoare sociale si patruj’ da mii da ciololare!

Ora 10 si zece minute dimineata. Mi-am baut cafeaua dar ma loveste somnul. Ma gandesc sa mai incerc o data, sa prind macar o ora in plus de somn, pana se trezeste fi-mea din somnul ei de copil, somn sanatos care ignora orice zgomot timp de 11 ore. Ma bag in pat. Atipesc. Sar in sus, ma incurc in plasa, fug la fi-mea in camera, fi-mea doarme. De fapt, urletul sfasietor de bebe cazut in cap vine din proaspatul simulacru de parc cu tobogan si casuta cu scara la inaltime si scranciob facut de “Fuck cele mai frumoase scoli si gradinite” la 100 de metri de geamul deschis vara al dormitorului meu.

Ora 11 si 5 minute. Se trezeste fi-mea. “Ma-ma-ma-ma-ma…” Foame. Disperare [(c) Mogre]. Biberon. Suna un client. Suna Mogre. Suna soacra-mea.

Iar 4 ore de somn adunate pe noapte.

Si trebe sa mai astept inca 4 ani sa oboseasca si altii…

%d bloggers like this: