Muncitorii lui Marx

Prin mai anul trecut, a dat Sfântul Campanie ca Vanghelie “care este” să poruncească asfaltarea străzilor de prin Cotroceni. Nu toate, pentru că în secunda în care s-au anunţat rezultatele şi a aflat Vanghelie că e iar primar, toată lumea a pus pixul lopata jos şi ce s-a asfaltat a rămas bun asfaltat, iar ce nu, nu. Strada mea, de exemplu, încă arată ca şi cum s-ar fi trecut pe ea cu obuze, în drum spre Oituz.

Asfaltarea s-a reluat la Parlamentare şi, cum a ieşit Androneasca din criptă urnă, pac! toată muncitorimea care trăgea cu spor covor asfaltic prin plaiurile cotrocene a dispărut ca prin farmec! Strada mea a rămas, desigur, bubuită.

Europarlamentarele n-au fost aşa importante şi, oricum, nu s-a votat chiar “local”, aşa că Vanghelie s-a bazat pe ţiganii lui, ăia de prin Rahova si Ferentexas, că-s mai simplu de cumpărat ca fiţoşii din Cotroceni. Prin urmare, n-am auzit, n-am văzut picior de muncitor.

Cert este că Vanghelie a ieşit primar degeaba şi-i trimite pe nesimţiţii de la ADP să taie copaci verzi şi apoi nu strângă după ei şi să lase crăcile să se usuce la locul unde le-au tăiat. La fel de cert este ca Androneasca a ieşit senatoare degeaba,  acum mai e şi ministreasă şi face numai boacăne şi are greşeli grave de exprimare în mai toate declaraţiile de presă în care îşi dă drumul la prost.

În caz că boii care i-au votat pe ăştia doi şi mai ales pe Vanghelie ar mai avea încă dubii că nu-s boi, spre marea mea bucurie, o echipă de gauritori de asfalt de la una din regiile autonome sau firmele care au ţevi sau fire pe sub trotuarele cotrocene ne zguduie creierii de azi dimineaţă. Asfaltul a cel puţin şase străzi este găurit în fâşie de la un capăt la altul şi cel puţin cinci dintre ele sunt cele asfaltate pe vremea campaniilor electorale.

Deşi mă doare deja capul şi transpir de nervi (şi caldură), măcar am o satisfacţie perversă: ăia care au pus botul la marea asfaltare şi au votat pentru chestia asta or să vadă că nu vine nici dracu’ să repare trotuarele după ce trec ăştia cu râcâielniţa prin ele.

Mai este, desigur, şi varianta în care ăştia care găuresc acum vor da prilej de asfaltare (şi/sau) şpăguire pentru campaniile electorale viitoare.

Advertisements

Strazi desfundate – episodul 2

De mai bine de doua luni strada Schitu Magureanu este ca Oituzul, o groapa de la un capat la celalalt. Pe Schitu Magureanu, in Bucurestiul anului cvasielectoral 2008, se circula anevoie pe o singura banda, in vreme ce munca depusa la lucrarea de asfaltare/modernizare/bordurizare lancezeste romaneste, iar metodele de lucru sunt absolut… interesante. Watch:

Strazi desfundate – episodul 1

eVanghelie priMarian-ul sectorului 5 a lasat o varza in Cotroceni dupa alegerile locale 2008. Cateva strazi care nu au apucat sa fie frumos spoite, borduruite si netezite inainte de alegeri au ramas ca dupa bombardament.

Imaginea “danseaza” – nu am parkinson, era strada valurita. Dupa cat de tare “danseaza” se vede ce bun era drumul.

%d bloggers like this: