ASUS O!Play HDP-R1 HD

ASUS O!Play HDP-R1 HD

ASUS O!Play HDP-R1 HD

Inca o etapa de SuperBlog2009!

Stau si ma uit de vreo trei zile la O!Play-ul asta. Si ma scarpin in cap ca Moromete. Pai daca vreau sa vad un film in HD, cum am acasa in loc de TV un minunat monitor urias cu tuner, infig matzul monitorului direct in laptop si vad filmul. Daca vreau sa ascult muzica tot ce trebuie sa fac e sa conectez boxele tot la laptop si gata sau imi pun castile la telefon si ascult ce muzica vreau, ca are mp3 player. Daca nu am chef sa ma complic cu laptopul care – sa zicem – e voluminos totusi, iau un stick si il bag in DVD player, ca de aia am cautat unul cu USB. Atunci, daca deja pot face toate chestiile astea, la ce bun un ASUS O!Play HDP-R1 HD?

Pai, de exemplu, l-as putea lua in geanta cand merg la tara. DVD playerul e mare si lat, plus ca e conectat cu 1000 de fire si nu e la indemana sa te cari cu el in deplasare. Sau l-as putea lua la prieteni cand avem chef de vazut un film si daca poate omul nu are DVD player (inca). Sau la munte, la cabana, chiar daca nu cred ca ar fi rost de vazut ceva in HD acolo, dar asa, macar sa simt ca am posibilitatea sa vad un film daca vreau. Chestia e ca masinaria e mititica si usor de luat peste tot si nu e exagerat de scumpa, desi eu as astepta pana se face vreo 300 de lei.

Si cred ca e un device foarte misto pentru cei care au desktop sau hardughie mare cu multe ventilatoare si neportabila care se tine sub birou. Nu de alta, dar sa o cari pe aia pana la TV, sa te chinui cu fire si alte chestii numai ca sa vezi un amarat de film… e cam neplacut. Asa ca ASUS O!Play HDP-R1 HD poate sa fie de mare ajutor in situatia asta, mai ales ca am inteles ca stie sa isi ia datele din medii de stocare externe si are interfata eSATA, adica e ca Speedy Gonzales.

Eu poate mi-as lua unul de curiozitate, dar cred ca pentru oamenii comozi carora le plac mult gizmo-urile digitale este un must-have.

Joc de Asus G51

ASUS G51
ASUS G51

Hm. Tema la SuperBlog2009 – sa ma gandesc si sa scriu un scenariu de joc care sa se poata juca pe o jucarie (repetitia e mama intratului ideii in cap) de la ASUS pe care o cheama Asus G51 si care, pe langa ca e dotata cu o placa video de moare lumea, mai stie si 3D. Azi nu-s foarte creativa, nici jocuri nu am mare chef sa joc, desi ideea de a-mi pune pe nas ochelarii (pentru 3D) si de a ma juca ceva dinamic, cu pac-pac, cu frunze care fosgaie, sa vad glontul cum se apropie, poate prin vreo jungla sau prin vreun oras decadent si exclusiv nocturn, gen DeusEx 1… mi-ar cam placea. De fapt, mi-ar prinde chiar bine. Nu am mai jucat demult ceva antrenant. Cu o intriga misto. Care sa nu fie numai cu conspiratii, roboti, salveaza printesa sau lumea si asa mai departe. Care sa aiba si ceva questy. Si ceva antrenant. Si physical. Si o grafica de sa ma sperii noaptea de cati oameni am omorat cu mouse-ul.

Asa ca mi-as imagina ceva care sa nu fie cu razboi si nici guerilla sau ceva, ci o chestie in care o specie umanoida vrea sa o prinda si sa o schimbe pe cealalta, la fel de umanoida dar cu trasaturi totusi foarte diferite (treaba de concept artist genial, dar nu imposibila), ambele posedand tehnologia de a face asta si ambele fiind in esenta non-violente… cum sa faci sa nu ucizi adversarul, sa-l prinzi si sa-l transformi ca sa te serveasca pe tine, avand in vedere si faptul ca fiecare transformat iti poate da hinturi utile ca sa-ti continui misiunea si in acelasi timp sa ai o mare problema, pentru ca nu stii ca “ostilii” nu sunt nici ei ucigasi, ci au acelasi scop ca tine, asimilarea (dar asta afli la sfarsit, cand mergi pe una dintre optiunile de final, logic). Ideea e ca daca omori prea multi din dusmani pierzi informatii pretioase si jocul e mai greu si mai cu sange si mai periculos, iar daca esti destept si stii sa-i prinzi pe aia si sa-i faci ai tai, scapi mai frumos si mai spectaculos, cu cinematicuri dragute, din diversele etape ale misiunii…

Mi-ar placea sa ma plimb prin locuri din astea in 3D...

Mi-ar placea sa ma plimb prin locuri din astea in 3D...

Ei, asta a fost mecanismul si un pic din intriga – as putea sa scriu un plot frumusel pe tema asta, dar nu merge intr-o postare. Si mi-e si somn… Si nici goggles din aia 3D nu am si nici placa mea video nu-i de jocuri si ma oftic deja pentru ca mi-e de fapt dor de mor de… DeusEx 1. Jocul cu cel mai tare scenariu pe care l-am jucat vreodata, a, si singurul pe care l-am jucat fara walkthrough si pana la capat, adica pana la cele 3 capete plus bonus.

Somn usor, cred ca am sa visez ca ma urmaresc specii ciudate.

LCD-uri ASUS Designo MS, ca-n filmele SF

Monitor LCD ASUS Designo MS

Monitor LCD ASUS Designo MS

Cand am citit si dupa cum suna tema la SuperBlog2009 (“ce schimbări de ordin estetic şi vizual îţi inspiră noul monitor ASUS în mediul tău de lucru, atât fizic cât şi virtual?“) m-am gandit ca uite, o sa am de comentat un prapadit de monitor, or fi inventat cei de la ASUS apa calda. La cat de cliseistic suna cerinta, ma asteptam sa vad ori ceva cat se poate de banal, ori vreo dihanie roz sau cu sclipici sau cu paiete sau ceva, ca asta e trendul publicului larg, ala de asculta Gutza si admira bucile Printesei h’Ardealului unde “h” este particula de mamoasha la cratitza, care face gratare.

Dar am dat click pe linkuri si am gasit minunatia asta. SF. ASUS Designo MS.

In primul rand ca e incredibil de slim. Intr-una dintre poze e asezat in dunga si se vede suportul ca un cerculet si cam atat. Banuiesc ca suportul ala se poate desuruba usor, deci poti sa iti iei cu tine extra-monitor pe care sa-l atasezi la laptop ca sa sustii o prezentare la client, de exemplu, mult mai comod decat ai face-o cand toate capetele se bulucesc langa tine de nici nu mai vezi tastatura si nu poti nici sa respiri calumea.

In al doilea rand, astea sunt monitoarele care preced ecranele virtuale/holografice din StarTrek si alte filme de gen. Hm, incep sa cred ca plimbarile prin spatiu si teleportarea nu mai sunt chiar atat de departe.  Totusi, as spune ca designul asta e destul de apropiat de conceptele de Mac, asa, futurist, slick, desi difera rezonabil (si imbucurator) de ce am vazut pana acum la Mac.

ASUS Designo MS - superslim!

ASUS Designo MS - superslim!

In al treilea rand, cred ca soiul asta nou de monitor merge prin birouri unde totul trebuie sa arate brici. Nu as vedea un monitor din asta prin sufragerii clasice sau prin celulele/cubiculele meschine ale primariilor de sector. As vedea insa monitoare din astea in multinationale (desi am parapon pe multinationale) si in firme mici si destepte, unde imaginea e importanta dar serveste doar ca haina ceruta de protocol pentru a imbraca ceva mult mai serios, profi si adevarat. Cu alte cuvinte, daca ai o firma mica si stii foarte bine ca esti mai bun decat firmele mari din domeniul tau, numai ca nu se prea vede asta asa, la o privire superficiala, e bine sa te dotezi cu accesorii care arata ca monitorul asta, pentru ca, din pacate, “haina face pe om”. Asa ca, avand in vedere ca unul costa cam 1150 de lei, macar pentru incaperile vizibile si merita echipat totul si cu cateva LCD-uri ASUS  Designo MS.

Si in final… am mai zis ca-s fan ASUS, nu?

EeePC 1101HA SeaShell – o vacanta in sine

EeePC 1101HA SeaShell

EeePC 1101HA SeaShell

Am plecat cu ASUS dupa mine cam peste tot, pentru ca in el am inclusiv creierii. L-am luat la mare si am postat pe blog de pe plaja din 2 Mai si a mancat rechin alaturi de mine in Vama. L-am luat la munte in creierii Carpatilor si l-am hurducat pe serpentine si am trimis mailuri din varf, de unde abia puteam sa respir cu plamanul de fosta fumatoare. L-am luat cu mine la tara si am citit presa de dimineata, la cafea, cu picioarele in iarba si ASUS pe genunchi, sa-mi tina de cald ca o patura de lana, pana sa dea si sa incalzeasca bine soarele. L-am luat peste tot.

Dar… tare greu este! Imi rupe umarul, mai ales daca mai am de dus si altceva in geanta.Si de obicei am de dus, ca ma car cu toate dupa mine, sa nu cumva sa raman descoperita. Am conexiunea, cablul de alimentare, mouse-ul, o camera web, agenda, pixuri, CD-urile cu Windowsul si driverele, o gramada de alte hartii si hartiute de care parca nu am nicio sansa sa scap (doar cam la 3-4 luni, cand ma apuca dracii si le arunc pe toate fara sa ma mai uit pe ele), portofelul (normal ca sta unde sta inima, adica langa laptop), camera foto, incarcatorul de telefon, incarcatorul de acumulator pentru canera foto, inca vreo 30 de matze si alte chestii si asa mai departe. Se face de vreo 15 kile cu totul si ma omoara sa le car.

A fost ca naiba sa plec la plaja cu 15 kile de laptop cu tot cu geanta si sa duc si cateva beri in cealalta mana.

A fost complicat sa urc pe poteci cu 15 kile spanzurate de gat si am avut vanatai la umar.

A fost mai bine putin la tara, ca acolo nu car nimic mai mult de cativa metri, dar oricum e nasol sa vii cu 30 de papornite cu borcane si sticle si cu o geanta de laptop grea cu care sa tarai pe jos ca sa nu-ti scape din brate si galeata cu prune proaspete.

Asa ca aflu la SuperBlog2009 ca ASUS vine cu EeePC 1101HA SeaShell si ma imbie la plecat in vacanta, de data asta fara greutate. Serios, m-as duce. Cred ca EeePC 1101HA SeaShell mi-ar reduce incarcatura din spate cu cel putin 4 kile.

Iar asta… e o VACANTA in sine.

P.S. Stiu ca n-am respectat tema pentru ca nu am scris de idei de vacanta exotica, dar sunt in punctul in care mi se pare exotic fie si numai sa reduc din greutatea pe care o am de carat dupa mine. Mi-as face implant cu un notebook, daca ar aparea asa ceva. How exotic is that?

ASUS HyperNet Invisible 2029.1

Ma uit la ceasul ancestral pe care il am in bucatarie si imi deschid socketul pentru cafea. Infig mufa si apas butonul de Latte, apoi astept. Mirosul de boabe prajite se imprastie neuronal si aproape ca seamana cu senzatia pe care o aveam pe vremea rasnitelor. Au nimerit al dracului de bine cafeaua, dar carnea de oaie e o porcarie, are gust de ciubota de cauciuc purtata. Fii-mea zice ca trebuie sa-mi inlocuiesc tot cerul gurii cu ceva compatibil, dar sa ma scuteasca. Nu am mai programat demult o portie sanatoasa de sarmale si, de fapt, poate ca ar trebui sa ma duc la un resto de moda veche odata si-odata, asa, chit ca e scump ca dracu’, da’ macar sa mestec ceva adevarat. In fine, si pe alea le produc astia in recipiente, ca nu e etic sa tai animale (oricum am mai vazut doar caini si pisici de apartament), deci… whatever.

Ma aplec peste chiuveta si simt cum nanocleaneri grabiti imi curata cu acuratete spatiile interdentare. Apoi parul. Azi vreau un verde bine asortat cu minunatia asta de bluza, asa ca tastez combinatia in hexa si astept sa proceseze. Azi merg la o lansare de PICS (personal intradermic computing system), ASUS HyperNet Invisible 2029, cu acces instant la net si implant ocular, ca ma roade sa-mi scot picsul vechi si sa scap de cateva mufe. Sunt asa inestetice si nu prea imi place sa ma uit in oglinda la ele, parca-s cosuri de adolescent, iar eu am 52 de ani, fir-ar sa fie. Sunt cu doispe ani mai batrana ca ASUS. Asa ca HyperNet Invisible 2029.1 asta will do the trick, gata, fara atatea gauri. Trebuie sa ma imbrac.

Sunt tare curioasa cum au rezolvat problema accesarii instant pentru cei care ruleaza multitasking in RL (real life) si VR (virtual life), asa, cam ca mine. Haha, ce tare, nici n-ar fi banuit PC News ca lucrurile or sa evolueze asa rapid cand au organizat SuperBlogul ala de acu’ douaj’ de ani pentru care scriu, retroactiv, postarea asta.

Plec acum la Virtual Plaza si mai povestesc ce si cum dupa lansare. Scuip un nanocleaner ratacit si intru in teleportor. Buna treaba singularitatea asta tehnologica. Mai vreau cafea.

ASUS rulez, service blows goats

Deci, trebuie, dar trebuie neaparat, sa spun in gura mare miracolul petrecut azi. Sau, dracu’ stie cand s-o fi petrecut, pentru ca vreo doua luni am functionat asa:

Tastele stricate si pretentiile absrde ale service-ului cereau masuri drastice

Tastele stricate si pretentiile absrde ale service-ului cereau masuri drastice

Iar azi am ajuns acasa la ora 1 noaptea, rupta de oboseala si am uitat sa atasez tastatura… si am scris, si am scris… si a mers! Si am constatat ca ASUS s-a reparat singur.

Asadar, in mod oficial, declar ASUS firma care, stiind cat de cacacioase sunt serviceurile, ori fac coampe foarte bune, ori le fac sa se repare singure.

Faza tare e ca pe 2 decembrie ar fi trebuit sa ma duc cu el la service si sa-l abandonez o vreme, dupa procedura lor stupida…

Asadar, cred, neoficial, ca ASUS este firma care face laptopuri care se amorezeaza de stapan si nu vor sa-l paraseasca cele 30 de zile de detentie in service, asa ca isi folosesc abilitatea pe care o au din fabricatie, de a se repara singure.

Tare.

Sa bifam ultimul ASUS – masina U6V-2P030E

Asus U6V-2P030E, Core2 Duo P8600, 4 GB RAM, 250 GB HDD
Asus U6V-2P030E, Core2 Duo P8600, 4 GB RAM, 250 GB HDD

Adica masina cu care mai ca mi-as inlocui ASUS-ul de acum, care tot cu tastatura bulita sta, pentru ca nu imi permit sa nu am laptop cateva zile, cat ia unui service romanesc sa inlocuiasca o amarata de tastatura.

Intentionat am zis MASINA.

Acum vreo zece ani, cand visam inca sa am o firma a mea, venea cate un IT-ist la firma la care lucram, sa bibileasca reteaua si sa ne dezinstaleze jocurile (adica Doom si unul cu motociclete) de pe coampele cele amarate pe care lucram si care aveau Windows 95 pe ele. Iar IT-istii de pe vremea aia erau plini de bashini de strutz si numeau calculatoarele mai rasarite “masini” ia pe alea mai putin rasarite “troace“, “raciuri“, “jafuri“.

E, ASUS-ul asta e o masina.

Continue reading

%d bloggers like this: