Autentic Balsam si Please Recycle

De prin Piata Danny Huwe, Bucuresti, da, in 2009, deunazi:

Autentic balsam, servicii funerare

Sa tot mori: autentic balsam (punct ro), servicii funerare

Sens giratoriu sau Please Recycle?

Sens giratoriu sau Please Recycle?

Sa o lamurim si cu Ardealul

De bine de rau, Ardealul si ardelenii aveau o imagine oarecum privilegiata. Dincolo de bancurile cu ardelenii care nu puteau culege melcii care faceau tzushti in tufis,  era asa o imagine de (putin) mai muncitori, mai seriosi si mai cinstiti.

Ei bine, acum a venit la guvern “gashca de la cluj” care a pornit direct cu bugete mai mari pentru ei, cu jmekerii, cu purtatorul de cuvant scandalagiu intr-o crasma cu manele samd. Ardelenii sunt in sfarsit fericiti, ca au dat un prim ministru, chiar daca “o sa-l ingroape miticii” Continue reading

Din seria primari oligofreni, azi: Sorin Oprescu

Bucurestiul este un oras minunat. Aer curat, oameni calmi, utilitati prezente pana si in ultimul catun si mai ales, un trafic lejer, relaxat, de-ti e mai mare dragul.

Asa cred ca arata bucurestiul in capul noului nostru primare, Sorin Oprescu. Care s-a gandit a hotarat ca daca tot avem un trafic de cacat, care devine si mai de cacat in timpul sarbatorilor, sa opreasca traficul pe toata luna decembrie pe Bd Unirii, intre Casa Poporului si Piata Unirii, ca sa faca el acolo nush ce happening, cu casutze de lemn in care sa se vanda nush ce toata luna decembrie, de la Mos Nicolae pana la Craciun, anul nou  si mahmureala de dupa.

Dar, dupa ce a blocat cateva zile respectivul bulevard, surpriza, pana si gaborii au fost mai destepti. Si nu oprice gabori, ci fix aia de la circulatie. Continue reading

Oligofrenii de la primarie

Tocmai am ajuns acasa. Din greseala. La ora 11:00, dimineata.

Cand dau sa intru in parcarea de langa bloc, constat cu surprindere doi stalpi care blocau intrarea in respectiva parcare, care adaposteste vreo 25-30 masini. Ca vezi doamne, ala e spatiu pietonal. “Spatiu pietonal a fost si pizda lu curva aia de mata, in care si-au bagat pulile toti boratzii, de ai iesit tu” – asta, si altele similare, din belsug, imi treceau prin cap pentru oligofrenul, Continue reading

4 fete si-un traseist: oferta electorala – colegiul 22

Azi am aflat continutul complet al cosului cu candidati la deputatia colegiului 22, adica zona Cotroceni, Panduri, 13 Septembrie. Zona asta e mai spalata (poate de-aia s-au gandit partidele sa desemneze numai femei, cu exceptia PSD-PC-ului, care au impins in fata un obosit batran), asa ca am o speranta sa nu ne alegem cu vreo varza. Cum eu sunt prietena cu Google, am zis sa dau o raita prin matzele internetului si sa vad cam ce pot sa scot despre fiecare candidat in parte. Si am gasit asa (ordinea e alfabetica): Continue reading

Sex-shopurile sunt de vina! Restul e perfect!

Ete stire: Consilierii municipiului bucuresti au votat in Consiliul General al Municipiului Bucuresti (CGMB) un amendament care prevede ca Asociatia pentru Promovarea si Dezvoltarea Turismului Bucuresti, al carei membru fondator este Municipiul Bucuresti, sa se ocupe si de militarea pentru eliminarea de pe arterele principale a magazinelor pentru adulti (aka sex-shopuri).

Grupul PDL a considerat ca nu poti face un turism de calitate, Bucurestiul nefiind o capitala asiatica, cu astfel de magazine amplasate pe arterele principale.

Continue reading

Zilele Bucurestiului – incredibila tristete + politia rutiera la “datorie”

Si au venit Zilele Bucurestiului. Nu stiu cum a fost ziua, decat din ce mi-a scris al meu pe messenger (ca el a muncit sambata asta), adica urmatoarea chestie: “Bai, zilele buCURrestiului.. Zici ca e “De ce trag clopotele Mitica”; mahala. Deci Zilele Bucurestiului din mahalale. Ma uitam, era un card de oameni care se tinea dupa o caruta d-aia cu <<cheflii>>. Si dupa lautari…

Azi am fost toata ziua incredibil de depresiva (o fi de la cele doua saptamani de nefumat, o fi de la naiba stie ce altceva, ca nu-i soare afara, ca fii-mea e bleaga si nu vrea sa mearga pe picioarele ei decat acasa, ca mi-a picat glicemia in pantofi pentru ca nu mananc nimic dulce, dracu’ stie). Intrucat azi am fost toata ziua, dupa cum spuneam, incredibil de depresiva, pe la 12 noaptea mi s-a pus pata sa ies din casa, pentru ca am auzit bubuielile artificiilor, ca doar Parcul Izvor e la o aruncatura de batz. Si am iesit din casa, catre minunatul parc bucurestean (ce-o ramane din el dupa ce a fost trepadusit azi si va fi si maine) Izvor.  Si o luam pe jos. Cu ploada cu tot, ca na, cum s-o lasi singura acasa? Si cu carut, ca na, cum sa mearga ploada mea pe propriile picioare??? Am luat-o pe cheiul garlei infecte numita Dambovita, in mijlocul careia plutea, in singuratate, ca un fecalom intr-o balta, o barca parasita cu un steag infipt in ea. Pe steag scria “Zilele Bucurestiului”, si intreaga scena, pentru mine, care chiar iubesc orasul asta, a fost de o nesfarsita tristete. Se auzeau rafale ca de mitraliera, sacadate, ciudate, cu reverb in zidurile caselor, ca la razboi. Desi stiam ca sunt artificii, poate si pentru ca de pe cheiul Dambovitei nu se vedea nimic, doar bubuiturile sacadate se spargeau in pereti, atmosfera era mai degraba funesta decat de sarbatoare… Pur si simplu, m-am simtit ca dupa razboi, cand lumea sarbatoreste si plange. Sarbatoreste ca a scapat si plange ca nu mai are pe nimeni. Continue reading

%d bloggers like this: