Gata SuperBlogul2009!

A venit si ultima proba care nu e o proba a SuperBlog2009, e mai degraba un prilej de a incheia cu feedback concursul PCNews din acest an.

In mod normal m-as fi ocupat si de toate probele optionale, dar din motive cat se poate de serioase mi-a fost imposibil sa ma concentrez si la cele ramase dupa proba cu numarul 25. Si as vrea sa multumesc celor care m-au incurajat sa revin in concurs, chiar daca numai pentru a termina frumos si cu bine treaba inceputa. Am sa vin cu foarte multa placere la premiere si o sa fie o bucurie sa cunosc macar o parte dintre participanti, organizatorii si majoritatea sponsorilor concursului.

Ca vorbim de organizatori, ei sunt PCNews, Swiss Plan si RACK . Cei de la PCNews si Swiss Plan imi sunt cunoscuti de la editia trecuta si ma bucur ca au avut initiativa SuperBlogului si anul asta. E bine ca au ajutat cu organizarea si cei de la RACK , desi nu sunt prea incantata de oferta lor “Facil”, cea cu templaturi la pret de 4 pachete de tigari si o bere; asadar, pentru ei, o recomandare: faceti site-uri serioase – oferta de site-uri pe template nu da bine la imagine, chiar daca e doar un plus pentru serviciul de baza.

Arena IT, salut! Ne vedem la premiere – parca vad ca iar nu scap de poze… 🙂  🙂  🙂 Arena IT sunt cei care au castigat SuperBlogul de anul trecut. Era normal ca anul asta sa se implice altfel in concurs.

Radio Lynx.ro – ascult din cand in cand, de obicei cand ma plictisesc de muzica mea si am chef sa am surprize. Emisiunile nu le prea urmaresc, dar asta numai pentru ca nu urmaresc in general emisiuni radio.

Pe 121.ro ma mai poarta netul atunci cand caut una si alta, chestii de gagici. Singura chestie care nu-mi place la 121 e ca au articole in zona de Sex si relatii care incurajeaza femeiustele usurele sa incerce sa puna gherutele pe barbatii altora. That’s a no-no.

Connect e despre telefoane si gadgeturi de telefon. XTremPC mai cumparam pe vremuri, in ultima vreme n-am apucat sa mai iau reviste de gen; poate (nu bag mana in foc) o sa scap intr-o zi la chioscul de presa din Carrefour sau din Kaufland si am sa vad ce mai zic XtremPC si ce mai e nou. BPP e o chestie interesanta pentru cei care vor sa se apuce sa faca bani din blog. Si, in final, Tech in Style care au fost cat pe-aci sa-mi blocheze Mozilla cu revista lor Flash si am fost cat pe-aci sa pierd ce am scris pana acum.

Astea fiind zise, inchei si eu la timp.

Ne vedem la premiere!

ASUS O!Play HDP-R1 HD

ASUS O!Play HDP-R1 HD

ASUS O!Play HDP-R1 HD

Inca o etapa de SuperBlog2009!

Stau si ma uit de vreo trei zile la O!Play-ul asta. Si ma scarpin in cap ca Moromete. Pai daca vreau sa vad un film in HD, cum am acasa in loc de TV un minunat monitor urias cu tuner, infig matzul monitorului direct in laptop si vad filmul. Daca vreau sa ascult muzica tot ce trebuie sa fac e sa conectez boxele tot la laptop si gata sau imi pun castile la telefon si ascult ce muzica vreau, ca are mp3 player. Daca nu am chef sa ma complic cu laptopul care – sa zicem – e voluminos totusi, iau un stick si il bag in DVD player, ca de aia am cautat unul cu USB. Atunci, daca deja pot face toate chestiile astea, la ce bun un ASUS O!Play HDP-R1 HD?

Pai, de exemplu, l-as putea lua in geanta cand merg la tara. DVD playerul e mare si lat, plus ca e conectat cu 1000 de fire si nu e la indemana sa te cari cu el in deplasare. Sau l-as putea lua la prieteni cand avem chef de vazut un film si daca poate omul nu are DVD player (inca). Sau la munte, la cabana, chiar daca nu cred ca ar fi rost de vazut ceva in HD acolo, dar asa, macar sa simt ca am posibilitatea sa vad un film daca vreau. Chestia e ca masinaria e mititica si usor de luat peste tot si nu e exagerat de scumpa, desi eu as astepta pana se face vreo 300 de lei.

Si cred ca e un device foarte misto pentru cei care au desktop sau hardughie mare cu multe ventilatoare si neportabila care se tine sub birou. Nu de alta, dar sa o cari pe aia pana la TV, sa te chinui cu fire si alte chestii numai ca sa vezi un amarat de film… e cam neplacut. Asa ca ASUS O!Play HDP-R1 HD poate sa fie de mare ajutor in situatia asta, mai ales ca am inteles ca stie sa isi ia datele din medii de stocare externe si are interfata eSATA, adica e ca Speedy Gonzales.

Eu poate mi-as lua unul de curiozitate, dar cred ca pentru oamenii comozi carora le plac mult gizmo-urile digitale este un must-have.

Domeniul tau

Suna frumos asta, cu domeniul. Daca stai sa te gandesti, suna asa, cumva, a la Scarlett o’Hara – e ca si cum ai avea propriul fief unde poti sa cultivi bumbac si sa aliniezi biti si byti ca sirurile de porumb. Domeniul tau. Propriul domeniu. Numai ca nu-i pamant, e virtual.

Asta e tema la SuperBlog2009 – “Cat de important este sa ai domeniu personalizat?” si undeva in postare trebuie sa apara sintagma inregistrare domenii (asa ca tocmai a aparut aici, ca nu pot integra ceva exprimat atat de ingineresc in context – eu scriu in limba romana). Si, chiar daca am inceput aproape romanesc, am sa raspund deloc poetic la intrebare.

E atat de important incat acum 10 ani mi-am luat domeniul cu numele meu de familie si il folosesc inca pentru mailurile personale. E mult mai simplu pentru cineva sa tina minte o adresa de forma “ion@popescu.ro”.

In acelasi timp, cand ai domeniul tau propriu (nu neaparat numele de familie, asta era doar una dintre variante), poti sa-ti faci adresa de e-mail fara cifre si alte artificii, mai ales daca ai un nume raspandit si ti-au luat-o altii inainte la facut de adrese de e-mail la serviciile gratuite (gmail, yahoo…). E mult mai ok deci sa ai o adresa de forma “ion.popescu@domeniulluipopescu.ro” decat “ionpopescu20051207@yahoo.com” sau, si mai nasol, “ionpopescu_adevaratul@yahoo.com”.

Plus ca e o chestie de “cinstea obrazului“. Adica ce, esti neica nimeni, sa ai adresa de e-mail la gmail sau yahoo? Daca ai adresa de e-mail pe propriul tau nume de domeniu, treaba arata altfel. E bine in general sa “dai bine” cu o adresa de e-mail la propriul domeniu, dar daca ai o mica afacere sau daca esti freelancer devine obligatoriu.

Lasand treaba cu mailurile la o parte, daca ai domeniul tau poti sa ai un site propriu gazduit pe niste bani (nu foarte multi, e mai ieftin un hosting decent pe luna decat abonamentul TV, de exemplu) si poti pune acolo ce vrei tu, inclusiv reclame care sa-ti aduca bani tie, nu eventualului hosting “free” sau – mai rau – nimanui, pentru ca nu poti sa le pui in site. Uite, de exemplu WordPress-ul tine gratis blogurile, dar a facut codul in asa fel incat sa nu poti sa pui reclama de la Google, de exemplu. Adica e gratis, dar nu e “liber”.

Pe de alta parte, sa ai propriul domeniu (macar unul – eu am mai multe) devine obligatoriu. Daca nu ai domeniul tau incepe sa fie ca si cum ai avea canapea, dar n-ai avea casa. Ideea e ca daca ai propriul domeniu ai libertatea de a face o multime de lucruri; de exemplu, poti sa folosesti spatiul respectiv ca sa transferi fisiere pe care totusi nu vrei sa le pui pe transfer.ro sau pe alt server gratuit… ca poate sunt confidentiale, poate nu vrei sa aiba oricine acces la ele sau din cine stie ce alte motive. Poti sa iti tii online anumite documente de care se poate intampla sa ai nevoie si in felul asta cu o conexiune la net faci imediat rost de ele, daca de exemplu te lasa stickul USB sau l-ai uitat pe undeva. E si o solutie de backup, si o forma de asigurare a confidentialitatii, si un spatiu de stocare.

Asadar motivele pentru a avea domeniu propriu sunt nenumarate. Daca as mai sta putin sa ma gandesc as mai gasi… dar deocamdata astea sunt cele mai importante.

Joc de Asus G51

ASUS G51
ASUS G51

Hm. Tema la SuperBlog2009 – sa ma gandesc si sa scriu un scenariu de joc care sa se poata juca pe o jucarie (repetitia e mama intratului ideii in cap) de la ASUS pe care o cheama Asus G51 si care, pe langa ca e dotata cu o placa video de moare lumea, mai stie si 3D. Azi nu-s foarte creativa, nici jocuri nu am mare chef sa joc, desi ideea de a-mi pune pe nas ochelarii (pentru 3D) si de a ma juca ceva dinamic, cu pac-pac, cu frunze care fosgaie, sa vad glontul cum se apropie, poate prin vreo jungla sau prin vreun oras decadent si exclusiv nocturn, gen DeusEx 1… mi-ar cam placea. De fapt, mi-ar prinde chiar bine. Nu am mai jucat demult ceva antrenant. Cu o intriga misto. Care sa nu fie numai cu conspiratii, roboti, salveaza printesa sau lumea si asa mai departe. Care sa aiba si ceva questy. Si ceva antrenant. Si physical. Si o grafica de sa ma sperii noaptea de cati oameni am omorat cu mouse-ul.

Asa ca mi-as imagina ceva care sa nu fie cu razboi si nici guerilla sau ceva, ci o chestie in care o specie umanoida vrea sa o prinda si sa o schimbe pe cealalta, la fel de umanoida dar cu trasaturi totusi foarte diferite (treaba de concept artist genial, dar nu imposibila), ambele posedand tehnologia de a face asta si ambele fiind in esenta non-violente… cum sa faci sa nu ucizi adversarul, sa-l prinzi si sa-l transformi ca sa te serveasca pe tine, avand in vedere si faptul ca fiecare transformat iti poate da hinturi utile ca sa-ti continui misiunea si in acelasi timp sa ai o mare problema, pentru ca nu stii ca “ostilii” nu sunt nici ei ucigasi, ci au acelasi scop ca tine, asimilarea (dar asta afli la sfarsit, cand mergi pe una dintre optiunile de final, logic). Ideea e ca daca omori prea multi din dusmani pierzi informatii pretioase si jocul e mai greu si mai cu sange si mai periculos, iar daca esti destept si stii sa-i prinzi pe aia si sa-i faci ai tai, scapi mai frumos si mai spectaculos, cu cinematicuri dragute, din diversele etape ale misiunii…

Mi-ar placea sa ma plimb prin locuri din astea in 3D...

Mi-ar placea sa ma plimb prin locuri din astea in 3D...

Ei, asta a fost mecanismul si un pic din intriga – as putea sa scriu un plot frumusel pe tema asta, dar nu merge intr-o postare. Si mi-e si somn… Si nici goggles din aia 3D nu am si nici placa mea video nu-i de jocuri si ma oftic deja pentru ca mi-e de fapt dor de mor de… DeusEx 1. Jocul cu cel mai tare scenariu pe care l-am jucat vreodata, a, si singurul pe care l-am jucat fara walkthrough si pana la capat, adica pana la cele 3 capete plus bonus.

Somn usor, cred ca am sa visez ca ma urmaresc specii ciudate.

LCD-uri ASUS Designo MS, ca-n filmele SF

Monitor LCD ASUS Designo MS

Monitor LCD ASUS Designo MS

Cand am citit si dupa cum suna tema la SuperBlog2009 (“ce schimbări de ordin estetic şi vizual îţi inspiră noul monitor ASUS în mediul tău de lucru, atât fizic cât şi virtual?“) m-am gandit ca uite, o sa am de comentat un prapadit de monitor, or fi inventat cei de la ASUS apa calda. La cat de cliseistic suna cerinta, ma asteptam sa vad ori ceva cat se poate de banal, ori vreo dihanie roz sau cu sclipici sau cu paiete sau ceva, ca asta e trendul publicului larg, ala de asculta Gutza si admira bucile Printesei h’Ardealului unde “h” este particula de mamoasha la cratitza, care face gratare.

Dar am dat click pe linkuri si am gasit minunatia asta. SF. ASUS Designo MS.

In primul rand ca e incredibil de slim. Intr-una dintre poze e asezat in dunga si se vede suportul ca un cerculet si cam atat. Banuiesc ca suportul ala se poate desuruba usor, deci poti sa iti iei cu tine extra-monitor pe care sa-l atasezi la laptop ca sa sustii o prezentare la client, de exemplu, mult mai comod decat ai face-o cand toate capetele se bulucesc langa tine de nici nu mai vezi tastatura si nu poti nici sa respiri calumea.

In al doilea rand, astea sunt monitoarele care preced ecranele virtuale/holografice din StarTrek si alte filme de gen. Hm, incep sa cred ca plimbarile prin spatiu si teleportarea nu mai sunt chiar atat de departe.  Totusi, as spune ca designul asta e destul de apropiat de conceptele de Mac, asa, futurist, slick, desi difera rezonabil (si imbucurator) de ce am vazut pana acum la Mac.

ASUS Designo MS - superslim!

ASUS Designo MS - superslim!

In al treilea rand, cred ca soiul asta nou de monitor merge prin birouri unde totul trebuie sa arate brici. Nu as vedea un monitor din asta prin sufragerii clasice sau prin celulele/cubiculele meschine ale primariilor de sector. As vedea insa monitoare din astea in multinationale (desi am parapon pe multinationale) si in firme mici si destepte, unde imaginea e importanta dar serveste doar ca haina ceruta de protocol pentru a imbraca ceva mult mai serios, profi si adevarat. Cu alte cuvinte, daca ai o firma mica si stii foarte bine ca esti mai bun decat firmele mari din domeniul tau, numai ca nu se prea vede asta asa, la o privire superficiala, e bine sa te dotezi cu accesorii care arata ca monitorul asta, pentru ca, din pacate, “haina face pe om”. Asa ca, avand in vedere ca unul costa cam 1150 de lei, macar pentru incaperile vizibile si merita echipat totul si cu cateva LCD-uri ASUS  Designo MS.

Si in final… am mai zis ca-s fan ASUS, nu?

Enomatic – sau cum sa degusti vin… automat

Choar voiam sa scriu despre chestia asta inainte sa aflu ca e tema la SuperBlog2009. Sistemul Enomatic de la real,- e o chestie foarte desteapta si, din cate stiu, unica pe la noi.

Ideea e ca oricat de mult ti-ar placea vinul, nu ai cum sa stii ce gust are fiecare licoare din fiecare sticla pe care o vezi pe rafturi prin magazine. In functie de grafician si de creierii decizionalului care a aprobat eticheta, prezentarea vinului poate sa fie geniala dar sa ascunda o infecta posirca (m-am “tepuit” des cu chestia asta!) sau ambalajul e urat, saracacios si nu spune nimic, dar inauntrul sticlei e o comoara. In ambele cazuri, asteptarile sunt inselate si nu castiga nimeni – nici cumparatorul, care se poate alege cu un otet cu pretentii care cheama la baut numai drosofilele, nici producatorul, care nu poate sa stie cat din vinul lui se cumpara ca e bun si cat se cumpara ca publicul lui isi ia plasa cu ambalajul.

Dar ia sa ai la dispozitie posibilitatea de a gusta chiar in magazin cate 20 de ml din fiecare sortiment de vin care te-ar putea interesa si apoi, daca esti multumit de explozia de arome, de urma lasata pe pahar si de ce gust iti ramane pe limba la cateva minute dupa prima inghititura si de orice alte chestii care te fac pe tine sa consideri un vin ca fiind bun sau prost, sa poti sa intinzi mana spre raft si sa-l si iei de acolo, sa-l duci acasa si sa-l degusti in voie in continuare?

Am un amic care s-a zborsit ca iti trebuie card platit ca sa beneficiezi de sistemul Enomatic, ca numai daca ai cardul ala poti sa gusti vreo 15-20 de vinuri si pe urma iti trebuie altul, tot platit, si tot asa. In primul rand ca suma e simbolica, e vorba de 10 lei, cat un pachet de tigari, ce naiba! In al doilea rand, daca nu ar fi cardul, s-ar inghesui toti betivii sa “guste” vinuri si basta sistem, s-ar duce naibii tot acolo, ca s-ar inghesui romanii ca la pomana la vin gratis. Stiu sigur ca ar veni unii sa-si ia zilnic portia si ar sta si la coada pentru asta, ar astepta rabdatori ca somelierul disperat sa schimbe sticlele si nu s-ar lasa intimidati de mutra lui frustrata. Pai… aia ar fi degustare sau impartasanie? Pana si la Biserica lingurita aia de vin nu e gratis, trebuie sa induri o slujba ca s-o primesti. Asa ca e foarte bine cu cardul ala.

Eu sunt incantata de ideea Enomaticului. Sunt 48 de vinuri, 32 rosii (16 romanesti si 16 internationale) si 16 vinuri albe ( 8 romanesti si 8 internationale) din care poti alege ce vrei sa gusti si poti sa gusti la ele o luna intreaga, dupa care se schimba sortimentele, ca sa gusti si altceva. Si, in felul asta, iti poti forma in timpo parere obiectiva fata de diversele gusturi si macar nu te faci de bafta cand cumperi si servesti sau faci cadou o sticla de ceva. Si mai poti face si recomandari, asta asa, daca vrei neaparat sa te dai mare cunoscator…

Tehno-apocalipsa nu ma sperie

Terminator Salvation

Terminator Salvation

Mai, mie nu-mi place omenirea. Imi placea cand eram naiva si tanara, dar nu-mi mai place de ceva vreme, cam de cand am constatat ca omenirea nu e deloc interesata de mine asa cum eram eu de ea. Omenirea se pisa constant pe valorile mele, pe ideile mele, pe ceea ce eu consider sacru (printr-un paradoxal joc semantic) si continua sa vrea sa ramana si sa se balaceasca in aceeasi mocirla a ignorantei si a rautatii degeaba, indiferent de eforturile celor care isi dedica viata stiintei, iluminarii, evolutiei.

Oamenii se cred atat de importanti, dar cand au sansa sa faca ceva cu adevarat important, isi bat joc de propriile destine si o fac cu o pasiune care ma sperie. Oamenii isi bat joc de oameni si au impresia ca nu fac nimic rau. Oamenii fac greseli negandite si nu si le asuma, pentru ca habar nu au ce porcarii au facut. Oamenii au impresia ca specia asta e atat de importanta incat uita ca suntem aici impreuna cu alte specii, de la simplele bacterii pana la maimutele atat de hulite de anti-evolutionisti (“noi nuuuuu suntem maimute!”). Oamenii folosesc tehnologia gandita de o mana de indivizi cu IQ mult sarit peste media aproape retarda in viata de zi cu zi, dar o folosesc cu frica si frustrare, nu o inteleg si nu vor sa o inteleaga, nu-i intereseaza, o iau ca si cum o mana divina ar fi plantat-o acolo, ca si cum dumnezeu ne-a dat calculatorul si cyberknife-ul cu care taiem cancerul si ni se pare ca intamplarea a facut ca in urma cu numai (!!) 81 de ani sa primim in dar penicilina si inceputul erei antibioticelor care acum salveaza vietile geniilor si retarzilor deopotriva.

Eu nu mai vreau specia asta sa se intinda ca o pecingine in care “tot omul” are dreptul la vot si la asistare sociala si medicala fara nicio obligatie, numai in virtutea faptului ca ADN-ul lui e uman. Eu nu mai vreau sa mai vad si sa mai simt pe pielea mea deciziile facute cu fundul majoritatii. Eu sunt satula de prosti agresivi si multi.

Asa ca, dupa tema de la SuperBlog, daca ar fi sa traiesc evenimentele din Terminator Salvation: The Future Begins, unde actiunea este plasata anul 2018, iar John Connor este conducatorul rezistentei omenirii in razboiul cu armata de roboti, daca as avea de ales intre cele doua tabere, as alege robotii, computerele.

  • Un computer nu are sentimente si nu actioneaza la impuls.
  • Un computer actioneaza dupa calcule clare si logice.
  • Un computer poate fi, paradoxal, nemuritor.
  • Un computer nu actioneaza din pura, simpla, gratuita si atavica rautate.
  • Un computer nu simte frica.

De ce sa fie neaparat ceva rau sa predai omenirea si restul speciilor ingrijirii unor entitati fara pasiune? Pai… nu este. Am convingerea ca un AI ar gestiona omenirea mai bine, mai ales ca omenirea cere cu obstinatie sa fie gestionata. Omenirea nu-si merita libertatea. Omenirea vrea zei. Iar zeii nu trebuie neaparat sa fie umani. Calcule, logica, la rece. Marcus Wright fara accesul de umanitate.

%d bloggers like this: