Solstitiu fericit!

Sarbatorim ceva. Nu se stie exact ce anume, dar cu siguranta sarbatorim. Altfel nu am avea liber, nu am avea o masa festiva, nu am aduce un brad – un simbol al naturii si vietii – in casa. Unii zic ca e nasterea mantuitorului – ala care nu mantuieste de niste kestii cu care ne-am procopsit de la tacsu aka sfantu duh, care e tot el de fapt si totuna cu o dubioasa treime; cam ca si cum i-as fute unuia un pumn dupa care imi creste ratingu de tzara ca ii acord ingrijiri medicale la buba facuta tot de mine. Dar sa revenim.

Mai sunt unii care imi zic “ateu, ateu, da macar craciunul”. Pricepator defect. Cum sa sarbatoresc nasterea lu ala in care nu cred? Gizaaaaas!

Istoric, inainte de crestinism, inainte de alti zei, intotdeauna s-a sarbatorit solstitiul – noaptea cea mai lunga, urmata de renasterea soarelui, de reinceperea ciclului pozitiv al naturii si vietii. Totusi, nu vreau sa fac o analiza istorica.

Vreau sa imi imaginez cum primii oameni, in zorii civilizatiei, urmareau zilele din ce in ce mai scurte, vedeau moartea naturii vegetale, traiau din ce in ce mai mult timp in intuneric, poate la lumina focului pt cei mai fericiti, si sperau. Asteptau cu emotie momentul cand va reveni lumina, soarele, natura, viata – sau macar acel “turning point”, de care odata trecut stiau cu siguranta ca tot ce asteapta ei urmeaza.

Cu siguranta multi dintre ei nu erau siguri ca soarele va reveni. Cu siguranta unii asteptau cu sufletul la gura an de an dovada ca lumina revine si se gandeau cel putin cu ingrijorare la varianta in care zilele vor scadea pana la disparitie, frigul va deveni de nesuportat si moartea si intunericul vor stapani toata existenta. Iar solstitiul stergea toate temerile, grijile si emotiile si anunta clar si raspicat: natura va invia, lumina va reveni!

Familiile se adunau sa astepte, dupa care sa serbeze acel moment magic. Dar nu singure – ci insotite de un simbol al vetii si naturii: copacul, bradul acolo unde exista. Adunau la un loc cat mai multa viata.

Asa imi imaginez eu solstitiul acum mii de ani; nu e o redare istorica 100% corecta, desi ma bazez pe informatii corecte.

Chiar si asa devine insa clar ceva: ca relatia noastra cu natura este mai puternica decat pare. Trece dincolo de zeitaile de moment, de delirul religios, si subzista, uneori criptata, in majoritatea religiilor. Iar asta, intr-adevar, consider ca e o importanta tema de gandire.

Solstitiu fericit tuturor!

Advertisements

Dan Puric: “umorul are o dimensiune crestina, salveaza”

No comment.

20 de ani prea tarziu

Cine vede moartea fie si o singura data nu mai poate crede in Dumnezeu.

Eu am vazut moartea de prea multe ori pana acum. Nici azi si nici ieri, din fericire, nu s-a intamplat nimic. Doar ca tocmai a trecut luna august, luna in care, desi ziua m-am straduit s-o uit, acum multi ani, a murit mama. Apoi a murit tata, la nici trei ani dupa ea. Inainte de ei, mi-au murit pisici in brate. Si un caine. Suferinta multa, apoi zbatere, agonie, durere, o respiratie adanca, ultima… si apoi ochi sticlosi, fara mobilitate, inertie, frig. Asa arata moartea. Niciun dumnezeu n-ar fi putut sa conceapa o astfel de oroare.

Nici anul asta nu am scapat de amintire; desi imi doresc sa scap, de fiecare data razbate. Iar eu nu vreau decat sa nu imi mai plezneasca brusc durerea aia in spatele pleoapelor si sa mi se umple ochii de lacrimi pe care sa nu le pot opri fix cand isi gasesc dorul si ciuda sa vina peste mine. Azi a trebuit sa trag pe dreapta si sa plang dupa mama. Peste cateva luni am sa plang dupa tata. Poate ma prinde totusi in casa, anul trecut… am uitat ce faceam. Si nici nu caut sa aflu. Si nu, durerea pierderii lor nu e niciodata mai vaga, nu se pierde niciodata, e la fel de sfasietoare ca in prima zi, doar ca in multele zile din an uit. Asta e secretul supravietuirii dupa moartea celor pe care ii iubesti atat. Uitarea. Dar exista o greseala in mecanismul asta de aparare, si eroarea asta se cheama amintire.

Iar la mine amintirile vin si cu durere, si cu furie.

Mama a murit paralizata, dupa doi ani de chin. Acum cativa ani in SUA se experimenta cu succes operatia care i-ar fi redat macar mainile. In prezent nu se face inca la noi (sau nu stiu eu sa se faca), dar se face in tarile celelalte, cu bani pe care acum i-as putea strange si daca nu i-as putea munci… acum am Internet, de exemplu. S-au salvat multi oameni prin campanii pe net.

Tata a murit de cancer de cap de pancreas, acum cativa ani inoperabil in Romania. In SUA se opereaza de ceva vreme, in Turcia la fel, cu cyberknife – tehnologie inventata prin 90, perfectionata in timp, disponibil in UK, de exemplu, de anul asta.

Daca si numai daca tehnologia necesara ar fi existat acum doar cativa ani… parintii mei poate acum isi vedeau nepoata.

Daca si numai daca intunecarea in care religia a tinut lumea atata timp s-ar fi risipit mai devreme cu numai 20 de ani, mii, poate milioane de oameni ar fi fost salvati de la moarte, asa cum s-au salvat si se salveaza inca atat de multe vieti de la descoperirea penicilinei. Printre ei ar fi fost si mama si tata.

Dar daca religia nu ar fi intunecat nimic si nu ar fi existat Evul Mediu si Inchizitia si toate ororile crestine? Unde am fi fost acum? Cate vieti ar fi fost salvate? Cati oameni ar fi dus o viata mai bogata, mai buna, mai frumoasa, mai sanatoasa, mai in pace?

Solomon mâncăul

Solomon ne invata ca e intelept sa te indopi

22.      Hrana lui Solomon pe fiecare zi era: treizeci de core făină de grâu şi şaizeci core de alte preparate de făină;
23.     Zece boi îngrăşaţi, douăzeci boi din cei care păşteau iarbă şi o sută de oi, afară de vânatul de cerbi, căprioare, ciute şi de păsările îngrăşate;
[Regi, 4:22-23]

Acum înteleg de ce creştinii sunt obsedaţi de mâncare, de înfundat în ei, de haleală, de crăpău, de umflat maţul, de cine, halimaiuri, ospeţe, mese în familie, “Scoală-te să mănânci!”, “Rămâneţi la masă?”, crăpelniţă, potol, has!

Şi înţeleg de ce consideră că fac un mare sacrificiu dacă nu manancă lapte, carne, brânză şi ou câteva luni pe an.

Pentru ca însuşi modelul de înţelepciune al creştinătăţii, după Hristos, Solomon, era un mâncău.

Astia suntem noi.

Citeam la TLP postul asta si mi-am amintit de o discutie cu un taximetrist, de acu cateva seri, care avea multe cruci lipite pe parbriz. De obicei ii las in durerea lor, dar pe asta l-am intrebat “de ce are asa de multe cruci?”

Asta raspunde – ca asa suntem noi crestini. Ok, crestin crestin, dar fac ceva, adica ofera vreo protectie sau ceva, ca doar in dogma nu zice ca tre sa ai gramezi de cruci…

Continue reading

Dan Puric bate campii grav de tot

Iar m-am uitat. Iar m-am enervat.prea multe prostii pe minut sa tin minte.

Asta e un cretin absolut. A zis ceva de genul: “sunt mii. zeci de mii. sute de mii. armata nevazuta. asta e romania profunda”

Poveste din inchisoare – un taran lasat la -30 rade sa moara de frig. Nasol de tot. Dar cand omul incerca sa se incalzeasca cumva, “picioarele lui erau toaca si clopote de parastas”. Iar gardianul de ziua urmatoare (un finutz, de felul lui) ar fi cantat o doina din fluier in cinstea mortului. Asta fiind tot romania profunda. Dupa care multe concluzii apopo de ortodoxism = romania = the best. Or smth.

Hai maaaaaaah,da musai sa te folosesti de moartea unor oameni sa faci propaganda? Dumnezeul tau e atat de slab incat altfel  pur si simplu nu poate?

Si totusi, de ce nu te inscrii in PNG? Sa fii cu fratii tai aberanti?

Exemple tipice de iubire crestina

Comentariile de mai jos sunt flatulate de o mana de crestini (click aici pentru a citi articolul foarte prost si subiectiv care le-a generat) si se refera la protestul Asociatiei Umaniste Romane impotriva indoctrinarii religioase in scolile romanesti:

icoanele sunt chipuri cioplite pt voi doi jidoviti sau jidani ce p/ula mea sunteti viermilor.degeaba latrati aici mucosilor.practic nu puteti face nimic impotrica crestinismului sau a icoanelor.indrazniti numai sa va atingeti de icoane si veti fi executati sclavilor

Cati oameni a ucis religia de-a lungul istoriei?

Auto de fe - chiar si in secolul 21

Deci cine nu e de acord cu indoctrinarea e jidovit sau jidan si, desigur, vierme, mucos, latrau si SCLAV (!!! eu stiam ca sclav e ala care sta sub papucul cuiva, nu ala care e liber si protesteaza fara sa se supuna chefului vreunui “stapan”, dar ma rog, nu ma pricep).

Cert e ca toata chestia asta  nationalista, antisemita, xenofoba si de toate cele rele e spusa de un cetatean al unei tari UE in secolul 21.

Continue reading

%d bloggers like this: