Amaratu “Mogue”

Tocmai luasem decizia sa nu mai scriu despre scandalul ICR NY / diplomatul pipi / zakuska senzual, pentru ca, macar pana la comisia senatoriala mare lucru nu mai este de spus, iar discutiile au inceput deja sa degenereze.

Si cand sa institui silentio stampa, ma pomenesc infierat in spirit proletar intelectual la Cantarea Romaniei, faza pe scoala, unde prietenii si sustinatorii lui Neagoe, Suteu, Patapievici etc, au facut un spectacol “Reprezint Romania”, in care au recitat argumentele mentionate pe diverse bloguri impotriva lor, eu fiind unul dintre cei infierati cu manie – doar ca mi-au gresit nick-ul, dar precizia nu mai este importanta cata vreme este atat de valoros. Amarut de Mogre. Sau sa zic “Mogue”?

Plus ca ulterior, Cristi Neagoe a iesit cu un interviu in metropotam unde zice printre multe altele legate de activitatea ICR NY ca:

Vreau sa termin proza aia despre pisatul prietenei mele, daca tot a ajuns la teveu. Ca nu e terminata. Deocamdata e doar o schita.

Ideea e ca prietena mea se pisa ketamina si ajungem s-o strangem in sticle de 2l si sa o dam la enoriasi ca pe un fel de apa sfintita, ca pe secretul Sfantului Graal, iar asta ne aduce tot felul de probleme de la gangstas la morala, de la masoni la delfini. Printre care, iata, si televiziunea.

Adica o proza in care ne faci tu pe noi, astia majoritari, pana la urma, cumva.

Nu pot sa ma intreb – domnilor, totusi, de ce reinviati de atatea ori scandalul asta? Care este de fapt miza, de tineti atata cu dintii sa faceti scandal si sa ne aratati ca este in interesul diplomatic al Romaniei sa prezinte menore mazgalite, zvastici pe cururi de ponei si pule la New York?

Ce va mana pe voi in lupta? Continue reading

Scandal ICR – concluzii – III – Arta lui Politically Correct

Gafele si statul

Ma intreb… daca expozitia era finantata din bani de provenienta privata, oare poneiul roz ar mai fi starnit atata pasiune? Probabil ca da, pentru ca cei care au generat scandalul au criticat (cel putin la inceput) exclusiv calitatea “artistica” si “antisemitismul” expozitiei.

Daca scandalul ar fi inceput prin a sublinia sursa de finantare a expozitiei si faptul ca, avand aceasta sursa de finantare, expozitia trebuia sa fie, desi nu este, politically correct, atunci totul era clar si simplu. Si corect. Continue reading

Diplomatie a la Cristi Neagoe

Da, este vorba de intai de diplomatie si abia apoi de cultura.

Cine isi imagineaza ca Brittish Council, Institutul Goethe, IRC-ul americanilor au in principal rol de expresie a ultimelor trenduri cultural-artistice se insala. Aceste institutii sunt vectori de imagine ai statului respectiv, vectori care au un target mai larg decat diplomatia in sensul strict, fara a ingora insa metodele si protocoalele dipolmatice.

In aceste conditii, persoanele numite sa le conduca sunt alese cu o rigoare similara alegerii diplomatilor, pentru ca vor avea ulterior contacte “la nivel inalt” cu reprezentanti ai tarilor gazda, contacte in care isi vor reprezenta tara, iar tara va fi judecata si dupa prestatia acestora.

Problema care apare aici este ca diplomatia are o serie de reguli mult mai stricte decat viata de zi cu zi. De exemplu, daca in viata de zi cu zi, sa vii la sedinta dupa seful tau poate fi trecut cu vederea de cele mai multe ori, in diplomatie sa ajungi ca ministru de externe dupa presedinte este o incalcare impardonabila a protocolului. Nu putem vorbim de ipocrizie, ci de protocol – asa se face, iar daca nu faci asa nu esti “liber, fara constrangeri si prejudecati” ci incompetent. Astea sunt regulile jocului, daca vrei sa le joci bine, daca nu, nu te bagi. Continue reading

%d bloggers like this: