“Omul e om sa nu se-mpreune ca animalele”

Tare de tot afirmatia din titlu, asa-i? Nu, nu-i spusa de careva orb de beat, cum s-ar parea, ci de o mamaie oarecare iesind de la beserica impreuna cu o alta mamaie, amandoua cu basmale negre si revoltate nevoie-mare, dupa ochiadele crunte, pare-se pe o tanti care coborase dand din fese inaintea lor (dracu’ stie ce cauta in sfantul lacas imbracata in strampi si fustita scurta si tocuri si bluzitza cu vedere la bidoane). Frantura de conversatie m-a lovit in creier – fractura logica necesita atele serioase, pentru ca in lipsa lor se sudeaza stramb si iese fix un creier de baba indoctrinat frumusel si iremediabil de gura mamoaşelor din targ si a popii, gras, rumen si insurat cu coana preuteasa care nu-si poate lua mana de pe cruce.

Pai sa vedem cum naiba vine asta. Continue reading

%d bloggers like this: