Cade sandramaua

Ca sa completez Oracolul din Mogrimar trebuie sa ma leg de chestia cu imprumutul FMI.

Pana in prezent guvernele de incompetenti au facut o gaura datorie publica de 34 de miliarde (!!!) de euro la care sunt si eu inhamata abuziv, ca toti magarii de povara din tara asta, adica cei care tragem la caruta din mediul privat.

Eu niciodata nu am agreat imprumuturile de niciun fel si am cumparat tot ce am cumparat cu banii jos pe principiul “imi permit, cumpar; nu-mi permit, strang bani” si cred ca suntem mai multi care gandim asa. Eu consider ca orice credit, mai ales daca se intinde pe mai mult de un an, e sclavie si nu merita sa-ti vinzi libertatea pe o masina sau pe o casa si cred ca suntem destui care avem aceeasi parere.

Cu toate astea, fara sa ma intrebe si pe mine, fara sa ne consulte macar si pe noi, platitorii de taxe, guvernele de incompetenti au contractat imprumuturi uriase pe care nici macar nu le-au folosit la ceva bun – le-au aruncat, pur si simplu, pe nimic.

In acelasi timp, avem prea multi bugetari, dintre care prea putini sunt profesori competenti pe materiile predate si buni pedagogi, asistente cu “bedside manners“, functionari zambitori si amabili la ghisee si care sa stie sa tasteze si altfel decat cu cate un deget. De asemenea, avem prea multi bugetari dintre care unii nici nu ar trebui platiti de la buget si au si salarii nesimtite: popa ala mare si gros care este in prezent imaginea Audi in Romania, adica Daniel, are salariul dat de stat egal cu salariul de prim-ministru, adica aproape 90 de milioane de lei vechi (9000 de lei).

Sa ajungem in halul in care sa ne caciulim la FMI, marele camatar international, sa ne arunce niste firfirei cu dobanda cu care sa astupam gurile flamande ale aparatului bugetar supraexpandat descris mai sus e mai mult decat penibil, e un gest sinucigas. Statul roman se autocolapseaza si o face pentru ca a incaput in maini stangace. Avem un guvern care se poarta ca un retardat care nu stie sa puna cub peste cub si, ca sa miste totusi ceva, isi arunca bratele haotic si darama pana si ce au reusit cu chiu cu vai si cat de cat sa cladeasca alti “dizabilitati”.

Si, in vreme ce retardul multiministerial impreuna cu o armata de parlamentari tranchilizati de mirajul averilor facute usor decid cum sa se stearga la fund cu banii mei, eu trebuie sa muncesc ca un caine, de dimineata pana seara ca, dupa ce platesc ca sa aiba astia ce sa toace, sa-mi ramana suficient cat sa fie totul ok. Chestia e ca eu nu vreau sa platesc imprumuturile si dobanzile pe care nu le contractez eu si cred ca nu sunt singura.

Ce o sa se faca astia cand nu numai ca nu mai vrem, dar n-o sa mai putem sa platim? Simplu: sandramaua o sa cada si o sa traga totul dupa ea, iar eu sper ca pana atunci sa pot sa privesc toata treaba asta placid, de peste granitele tarii.

Advertisements
%d bloggers like this: