Este GRAV. Romanii spun iar bancuri politice

Observam acum ceva vreme ca romanii nu-si mai ridiculizeaza politicienii. Niciun banc politic de atata amar de vreme. Nimic. Numai sex, blonde si corporatisti si cam atat. Si m-am tot intrebat de ce, fara sa am vreun raspuns.

In ultimele doua saptamani am auzit insa nu unul, ci opt bancuri politice. Despre Boc, despre Basescu, despre Succesuri-aia-mica, despre Geoana, impreuna si separati, mai bune sau mai proaste… dar bancuri.

Si azi, in timp ce ma minunam de parintii intre 20 si 40 de ani si colcaiala de plozi intre 1 an si 3 ani (vreo 50 de copii, cel putin) din minusculul parc Ţăcălie (cel de-i zice “oficial” Romniceanu), unde niciodata, in 33 de ani de cand traiesc in cartierul asta, n-au fost simultan mai mult de zece plozi, mi s-a aratat.

Pai…

Am avut guvern liberal, instaurat acu’ 4 ani si un pic. Nu ca as fi neaparat un fan al liberalilor romani, dar sunt cea mai nimerita optiune, avand in vedere securistii din PSD si coate-goale-mate-fripte din PSD. Si, cat au guvernat, desi personal imi este 100% antipatic Tariceanu, au guvernat mai relaxat, cat sa ia poporul o gura de aer si sa creasca. Ca urmare, oamenii au inceput sa o duca mai bine si sa aiba cu ce, asa ca s-au impuiat chiar si cei de 20 de ani. Asta a coincis si cu momentul critic al generatiei mele cand mai toti au zis ca deja au treij’-patruj’ de ani si e cazul sa faca plozii pe care i-au amanat si chiuretat / pastilizat / prezervativizat pe la 20, 25 de ani, cand nu si-i puteau permite.

Asa ca au umplut parcul.

Numai ca acum e rrr-rr-recesiune. Si a venit fix cand Romania a votat cel mai prost posibil si avem cel mai incompetent si complexat guvern de la Dej incoace. Adica. Boc e ocupat sa se ridice pe varfuri in poze cu sefi de stat si sa ia impozit forfetar de la firme mici si TVA pe masinile cumparate prin firma de angajatii middle-class plus benzina consumata de ele. Pogea are gura mare si e bagat la  finante fara sa fi facut o ora de economie in viata lui si, dupa cum face calculele, n-a socotit niciodata mai mult de cheltuiala cu piata (hai, si cu posetele) facuta de nevasta-sa. Si toata mizeria e invaluita flatulent de Basescu, peste care se arunca praful in ochi cu scandalul artificial cu Becali in parnaie.

Asa ca oamenii or sa o lase mai moale cu fecunditatea, cu tot mult-la-suta ala care se da in concediile de maternitate sau paternitate timp de doi ani de la nasterea noului viitor contribuabil. Si unde acum nu gasim locuri la gradinite si n-or sa fie locuri nici peste 3 ani de acuma, peste vreo 4, hai 5 ani o sa fluiere vantul.

Si primul semn ca treaba merge rau si spre mai rau e chestia cu bancurile. E semn ca romanului ii e foame si ca face haz de necaz in stilul caracteristic, in loc sa o puna de-o revolta si insistente proteste de strada, ca alte popoare mai constiente de drepturile lor.

Advertisements

Interminabilele speculatii sau cum o fi sa fii sef de trib

De cateva zile, adica fix din secunda in care s-au inchis urnele si s-au dat pe TV exit-pollurile, cele doua televiziuni concurente de stiri – adica Realitatea si Antena3 – se intrec in analize si speculatii care deja devin gretoase. Am senzatia ca asist la o telenovela nationala unde se negociaza contracte prenuptiale, se barfeste, se fac mis-masuri, se petrec injunghieri si impuscari politice, nu mai intelege nimeni cine cu cine si in asternuturile cui se zvarcoleste, care amor e legitim si care e in afara mariajului politic si asa mai departe.

Chestia asta o observa si Apollinaire, ieri.

Dar mai e un aspect. Cum o fi sa fii sef de trib partid zilele astea si sa te distrezi copios spunand cate o vorba in vant si apoi urmarind cu nesat cum se napustesc analistii sa analizeze amarata de fraza, amuzandu-te ce scenarii se tes spontan si eventual inspirandu-te pe gratis din cea mai buna idee emisa de unul din multele capete luminate politic, cap care s-ar lauda ulterior ca uite ce bine a prevazut el tot…

Viata merge inainte, catre ce merge insa?

Adica, a trecut tot balamucul electoral, inca nu stiu cine cu care face guvernul, negocieri, presupuneri, mananca si prezentatorii de talk-show-uri o paine alba zilele astea, zvonuri, discutii, eu am votat bine, altii au votat cu fesele, adica a iesit Ecaterina Andronescu la senat, dar tot e bine ca Ciontu, comunistul traseist, s-a dus sa doarma in pace in asternuturile lui de acasa. Ma simt pe jumatate castigata, pe jumatate ingretosata. Madam Cati, halal profesoara “garantata” de un analfabet, e senatoare. Si pe pix o floare.

Partea cea mai scarboasa e insa alta. Adica treaba cu alianta.

Ca PNL e in pozitia aia in care isi permite sa stea cu nadragii in vine, aratand-o mandra si prospera, si alelalte doua partide vin ca milogii sa se baune cu gura larg deschisa ca isi doresc guvernarea. Nu stiam ca e atat de bine sa fii pe locul 3. Mama mea m-a invatat ca locul 1 e ala care castiga, dar uite ca, in uninominalul lui 2008, locul 3 este, de fapt, ala care ia spuma si caimacul.

Nu ca mi-ar parea rau ca PNL are cu ce da in masa, dar ma oftic asa, de situatie, nu de alta, dar PSD e bucata rosie a fese-ne-ului iar PD (nu are ce cauta “L”-ul ala acolo) e bucata decolorata de atata frecare. Tot a fese-ne-ului. Deci chestia de care imi pare rau e ca PNL-ul va trebui sa se alieze cu una din cele doua fese-ne-uri ca sa fie la guvernare. Dupa negocieri, desigur, dar tot fratie cu dracul se cheama. Ca dracul e prostanac si are fatza de lepricon sau ca e mic si elastic… e tot un drac.

Asta e, fa-te frate cu dracul ca sa treci puntea patru ani.

Desi eu as sta departe de guvernare in anii astia – romanul ar trage mitza de coada sub FSN-ul reunit si in conditiile Crizei si, peste 4 ani, PNL ar putea veni in arena politica pe saua magarului – cam prafuit, cu barba incalcita, obosit, dar batandu-se-n piept ca-i Mesia. S sa vezi atunci guvern plin, ca atunci cad s-a votat in disperare cheia.

%d bloggers like this: