Enomatic – sau cum sa degusti vin… automat

Choar voiam sa scriu despre chestia asta inainte sa aflu ca e tema la SuperBlog2009. Sistemul Enomatic de la real,- e o chestie foarte desteapta si, din cate stiu, unica pe la noi.

Ideea e ca oricat de mult ti-ar placea vinul, nu ai cum sa stii ce gust are fiecare licoare din fiecare sticla pe care o vezi pe rafturi prin magazine. In functie de grafician si de creierii decizionalului care a aprobat eticheta, prezentarea vinului poate sa fie geniala dar sa ascunda o infecta posirca (m-am “tepuit” des cu chestia asta!) sau ambalajul e urat, saracacios si nu spune nimic, dar inauntrul sticlei e o comoara. In ambele cazuri, asteptarile sunt inselate si nu castiga nimeni – nici cumparatorul, care se poate alege cu un otet cu pretentii care cheama la baut numai drosofilele, nici producatorul, care nu poate sa stie cat din vinul lui se cumpara ca e bun si cat se cumpara ca publicul lui isi ia plasa cu ambalajul.

Dar ia sa ai la dispozitie posibilitatea de a gusta chiar in magazin cate 20 de ml din fiecare sortiment de vin care te-ar putea interesa si apoi, daca esti multumit de explozia de arome, de urma lasata pe pahar si de ce gust iti ramane pe limba la cateva minute dupa prima inghititura si de orice alte chestii care te fac pe tine sa consideri un vin ca fiind bun sau prost, sa poti sa intinzi mana spre raft si sa-l si iei de acolo, sa-l duci acasa si sa-l degusti in voie in continuare?

Am un amic care s-a zborsit ca iti trebuie card platit ca sa beneficiezi de sistemul Enomatic, ca numai daca ai cardul ala poti sa gusti vreo 15-20 de vinuri si pe urma iti trebuie altul, tot platit, si tot asa. In primul rand ca suma e simbolica, e vorba de 10 lei, cat un pachet de tigari, ce naiba! In al doilea rand, daca nu ar fi cardul, s-ar inghesui toti betivii sa “guste” vinuri si basta sistem, s-ar duce naibii tot acolo, ca s-ar inghesui romanii ca la pomana la vin gratis. Stiu sigur ca ar veni unii sa-si ia zilnic portia si ar sta si la coada pentru asta, ar astepta rabdatori ca somelierul disperat sa schimbe sticlele si nu s-ar lasa intimidati de mutra lui frustrata. Pai… aia ar fi degustare sau impartasanie? Pana si la Biserica lingurita aia de vin nu e gratis, trebuie sa induri o slujba ca s-o primesti. Asa ca e foarte bine cu cardul ala.

Eu sunt incantata de ideea Enomaticului. Sunt 48 de vinuri, 32 rosii (16 romanesti si 16 internationale) si 16 vinuri albe ( 8 romanesti si 8 internationale) din care poti alege ce vrei sa gusti si poti sa gusti la ele o luna intreaga, dupa care se schimba sortimentele, ca sa gusti si altceva. Si, in felul asta, iti poti forma in timpo parere obiectiva fata de diversele gusturi si macar nu te faci de bafta cand cumperi si servesti sau faci cadou o sticla de ceva. Si mai poti face si recomandari, asta asa, daca vrei neaparat sa te dai mare cunoscator…

Advertisements

S-a deschis real,- Hypermarket

Ei, da, veste veche. Dar asta e tema probei 20 de la SuperBlog 2009 si impresiile mele sunt proaspete inca, plus ca l-am vizitat deja de vreo 7 ori de cand s-a deschis si pana acum, de doua ori pe balamuc mare, de trei ori pe zi si de doua ori pe noapte. Asadar, vestea e veche, dar eu am verificat ce se intampla pe acolo in cateva situatii posibile, de la lansarea real,- Hypermarket si pana acum.

A, si am adunat aproape toate punctele de care am nevoie ca sa-mi fac cadou de craciun un tuci Thomas Rosenthal pe care am pus ochii.

Am ratat cu buna-stiinta ziua deschiderii, nu de alta, dar de obicei la deschidere e full de lume si nu-mi place sa ma calc pe bataturi si picioare cu hoardele de nemancati veniti la promotiile speciale. Mai ales ca promotiile de deschidere nu tin doar o zi. Asa ca m-am dus prin ziua a 4-a, cred. Sau a 5-a. Oricum, prima saptamana a deschiderii.

Cert e ca iubesc parcarea de la AFI. Este prima parcare de mall MARCATA calumea. Nu ai cum sa-ti pierzi masina in ea, chiar daca e destul de ciudat alcatuita (adica are asa, un fel de curbe atipice, spatiile de parcare sunt altfel decat in alte parcari). Ai HARTI peste tot, e organizata genial pe randuri, culori si simboluri. Practic trebuie sa fii 100% prost sau huitic si neatent si sa nu tii minte un desen, o culoare, o litera si o cifra ca sa bajbai dupa masina pe acolo.

Bafta mea a fost ca am nimerit sa parchez chiar in sectorul in care este banda care urca direct la real,-. Asa ca am ajuns imediat exact unde voiam. Oricum as fi ajuns, ca drumul spre real,- e marcat frumos in toata parcarea, sa-l nimereasca pana si Hansel si Gretel.

Am intrat si am scanat rapid magazinul – organizarea e destul de asemanatoare cu cea pe care o stiam de la celalalt magazin, cel din Vitan. Ceea ce e bine, ca pot sa gasesc rapid ce am nevoie fara sa fiu nevoita sa caut intensiv sau sa invat si “geografia” magazinului nou. A fost cam aglomerat, ca na, saptamana 1, ziua spre seara, ora de varf… dar am gasit pestele meu preferat (pangasius, fiindca n-are nici oase, nici gust si pot sa-l condimentez si sa fac ce vreau cu el) la vreo 5 lei kilu’ (!!!), cascaval la un pret la fel de ridicol si o gramada de alte oferte pentru flamanzi si pentru gurmanzi, deopotriva. Si sunt foarte incantata de somonul fume marca proprie, din care mi-am facut deja obicei sa iau de fiecare data cand merg.

Era cat pe-aci sa ma fac cu o frumusete de hainuta din piele intoarsa la numai 250 de lei, dar pacat ca modelul imi facea fundul un pic mai mare decat este si eu vreau o hainuta care sa-l faca un pic mai mic. Dar poate prieste altora, asa ca cine vrea haine super misto la preturi calumea, sa mearga pe acolo. Nu am plecat cu mana goala de la haine, pentru ca am luat un plovar foarte dragut la vreo 20 de lei si o bluza la fel de super la vreo 30 de lei.

Acuma nu stiu daca e din cauza ca e locul nou sau asa s-or fi nimerit toate cele 7 casierite la care am scanat ce am pus in carut, dar toate s-au miscat foarte repede si nu am simtit ca imbatranesc la coada. Am avut totusi un episod enervant cu o babeta la o casa de cosuri (care nu e marcata vizibil, ma jur ca nu m-am prins ca aia e casa de cosuri si ca nu incapea si carutul meu pe acolo), fiindca babeta s-a bagat cu nonsalanta in fata mea si eu eram lipsita de rabdare, pentru ca eram cu fii-mea care se plictisise si ma baunea in creieri ca voia un croasant pe care normal ca inca nu i-l puteam da, ca nu-l platisem si nu aveam chef sa stau dupa fosile tupeiste cu mult timp liber. Asa ca acum am grija sa casc ochii sa nu nimeresc iar la vreo casa de cosuri, ca eu merg numai cu carut, ca in carut pot s-o parchez pe fii-mea si sa am si eu liniste sa ma uit ce cumpar, ca altfel as sta dupa ea sa nu faca ordine in magazin.

Am mai vazut o oferta buna la un monitor, dar nu mai stiu exact cat era. Si am vazut oferte fara egal la o multime de produse.

Na, ca acuma, dupa ce am scris de chestia asta… am chef sa merg iar, ca sufla vantul prin frigider.  Si vreau si un vin bun, ca am ceva de sarbatorit, si numai la real,- pot sa si gust ce iau. Asa ca am sa ma duc. Nu stiu daca la noapte sau peste vreo ora… Oricum, e minunat ca am in sfarsit magazinul meu bine garnisit in care sa ma duc la orice ora imi tuna!

S-a deschis!

Asa ca in noaptea asta ma duc sa bantui prin proaspatul real,- din AFI Palace Cotroceni. Yes!!! Shopping spree!!!

real,-

Fara legatura prea mare cu SuperBlog 2009, tot aud ca in curand se deschide un real,- Hypermarket pe B-dul Timisoara, la o aruncatura de bat de mine. Chestia asta imi convine de minune, pentru ca, de ceva vreme, nu-i mai iubesc pe Metro, pentru ca au facut imensa magarie sa nu mai aiba deschis si noaptea. Or, real,- este NONSTOP. Asa ca, in sfarsit, imi pot relua obiceiurile mele sanatoase de cumparaturi nocturne, fara sa ma inghesui cu toti cei care se culca devreme, adica majoritatea. Sigur, real,- nonstop exista si in Vitan, dar jumatatea mea puternica refuza cu obstinatie sa mearga la magazine din partea cealalta a orasului.

In orice caz, simt ca noul real,- din AFI Palace Bucharest Mega Mall alias “Cotroceni Park” o sa-mi devina un foarte bun prieten si abia astept sa se deschida, pentru ca din cand in cand tot strabateam orasul, ca sa iau peste. Au produse din peste si peste proaspat la preturi foarte bune, cred ca cele mai bune din Bucuresti, iar eu sunt moarta dupa peste. In plus, am luat de cateva ori produse dintre marcile proprii real,- si am fost multumita de ele. Si, cu asta, ajung si la tema concursului, adica cele patru marci proprii: real,-: TIP, real,- QUALITY, real,- BIO si real,- Selection.

tipreal,- TIP: marca specializata pe produse de baza si nu numai, la preturi foarte mici; ideea e ca produsele sunt ieftine, dar nu-s proaste, asa ca cine le cumpara nu-si ia plasa, ci isi umple plasa. Cred ca pensionarii, somerii, dar si oamenii care au grija cum isi cheltuie banii pot profita la maxim de gama real,- TIP. Eu, de exemplu, consider ca o punga cu cartofi e o punga cu cartofi, indiferent de producator, desigur cu conditia sa nu aiba noduri, sa nu aiba urme de coaja sau alte probleme similare; prin urmare, prefer sa cumpar o punga de cartofi preprajiti real,-TIP, decat sa cumpar acelasi lucru la de trei ori pretul, in cazul in care as opta pentru alta marca. Plus ca peste 90% dintre produse sunt romanesti. Da, mai fac si romanii produse bune.

qualityreal,- QUALITY: marca asta include produsele de calitate superioara la preturi mai mici decat cele similare produse de firme cu pretentii. Cu alte cuvinte, cine cumpara real,- QUALITY nu mai arunca banii si pe denumirile produselor, ci doar pe produsul in sine, la pret decent. Eu, de exemplu, in loc sa iau biscuiti integrali scumpi din cauza marcii, prefer sa caut un produs similar, cu aceleasi ingrediente, dar mai ieftin. Banii nu cresc in copac, dar nici porcarii nu mananc, m-am obisnuit cu produse bune, asa ca asta e o cale de mijloc.

bioreal,- BIO: in afara de real,-, eu nu stiu sa mai fie alt super/hypermarket care sa aiba un brand propriu BIO, garantat 100%, fara conservanti si alte porcarii. Pe langa asta, desigur ca real,- BIO costa mai putin decat restul de produse BIO de pe piata, iar asta e ceva, pentru ca adesea produsele BIO de la noi au preturi aaaproape prohibitive. Ah, abia astept magazinul din B-dul Timisoara, pentru ca eu sunt dintre disperatele care pana si iaurtul si-l fac in casa… deci real,- BIO vor fi la ordinea zilei in cosul meu de cumparaturi.

selectionreal,- SELECTION: marca proprie “de fite”, pentru cunoscatori si gurmeti, dar cu preturi tolerabile. Perfect pentru cei care prefera specialitatile, dar nu sunt dispusi sa arunce cu banii. Hm, ma gandesc ca produsele real,- SELECTION sunt numai bune si sa organizezi petreceri cu mese care sa para ca au costat o avere, dar cu totul alta sa fie situatia costului real. Sau sa faci cadouri in familie. Si, in mod sigur, sa te rasfeti.

Crătiiiiiiţi!!!

Sau cratite, craticioare, tigai, capace… etapa asta a SuperBlogului 2009 m-a dat gata, e a mea, pentru mine special. Eu sunt fiinta care a inventat Dulceata de Craciun, din mere, portocale, scortisoara si migdale caramelizate in zahar brun. Eu am inventat rulada din 4 feluri de carne si ou, cu sos de smantana, ciuperci si rozmarin. Eu am gatit prima oara in viata mea mancare nemteasca de varza calita cu mere si pana si acum, cand scriu si parca vad noile vase de gatit Thomas Rosenthal de la Real, – Hypermarket, ma gandesc deja la carne mustoasa care se rumeneste intr-o tigaie in timp ce alaturi fierb paste din orez si scade un sos cu rosii, ardei rasi si busuioc…

Gata cu visatul! E timpul sa trecem la fapte, tu si cu mine. Eu, pentru ca-mi trebuie fiindca-s nebuna dupa instrumente de gatit si am bucataria si camara ticsita si sunt atat de ticnita incat fiecare are alta intrebuintare precisa si as face moarte de om daca mi-ar tulbura careva fara sa stie randuiala cratitelor si oalelor si daca nu am macar una din asta nu mai dorm noaptea. [respiratie] Tu, pentru ca ai neaparat nevoie de niste cratite, tigai si oale din aluminiu anodizat, adica durificat si perfect nelipicios si cu un aspect mat si minunat si usoare in acelasi timp, dar rezistente si fara sa reactioneze cu alimentele preparate!

Cum facem noi sa ne luam macar una din minunile astea?

Pai, mergem la Real, ca oricum facem cumparaturi. La fiecare 40 de lei cheltuiti cu ce avem de cumparat, primim 2 puncte. Cand se aduna 25 de puncte, mai punem niste bani si luam cate o cratita, tigaie, oala… cu 70 de lei reducere fixa. De exemplu, eu vreau Wok-ul. Am un cult pentru Wok-uri. Am 3 bucati acasa, doua Tefal si una Dumalex. Mai vreau una, ca din asta nu am si arata atat de bine! Wok-ul Thomas Rosenthal costa 160 de lei in mod normal, dar eu pot sa-l iau cu 90 de lei si 25 de puncte, pe care le adun daca fac cumparaturi de 520 de lei, adica ce dau oricum cam o data la 10-12 zile, ca la trei oameni, unul in crestere si doi grasi si muncitori, e nevoie. Deci mai pun 90 de lei, se face de aproape 600 si plec acasa cu de-ale gurii si cu Wok-ul in care sa le pun sa danseze pe foc, cu niscai sos de soia si curry, de exemplu…

Si promit sa pun candva si niste retete delicioase de mancare facuta la Wok. Cand, habar n-am, dar candva…

%d bloggers like this: