Nu ne-au prostit pe toti! Mai exista o speranta!

Scriam “Dupa ce ne-au facut de cacat prin europa, ne-au prostit sa ne si solidarizam cu ei“. Ei bine, i-am gasit pe unii care nu au pus botul la discriminare, campanii sociale si altele.

E vorba de romani din Italia, pe care ii afecteaza direct situatia de acolo. Surprinzator, ei nu pun problema in termeni de tigani sau nu ci in termeni de legal sau nu.

Textul lor se gaseste aici, dar il redau si eu:

Români, trebuie să apărăm drepturile şi imaginea noastră de persoane cinstite şi oneste. În Italia suntem peste un milion care suferim din cauza unor netrebnici şi delicvenţi, infractori fără scrupule ce aruncă cu noroi în noi, cei care muncim cinstit, respectăm legile ţării în care am ales să emigrăm şi încercăm să ne integrăm în modul cel mai onorabil.
De asemenea, nu mai putem suporta ca opinia publică italiană să ne fie mereu defavorabilă, judecându-ne în baza câtorva inadaptaţi care nu reprezintă în nici un mod cultura şi ţara din care venim şi care sunt total nedemni de a fi numiţi „români”!

Continue reading

Sarac, da’ nesimtit

Acu vreo 3 luni menajera mea mi-a spus ca nu mai poate sa vina, ca si-a gasit un nou job care nu ii mai permite sa vina saptamanal, cum venea de obicei.

Asa ca, vreau nu vreau a trebuit sa caut o alta tanti, preferabil prin recomandari, ca macar sa am speranta ca nu pleaca cu ceva din casa daca o las singura. O gasim pe una pana la urma, care anuleaza prima vizita, ca ea trebuia sa mearga nush unde, dar vine la a doua vizita stabilita. Se apuca sa faca curat, dar face numai partial, ca vezi doamne la ora 2 trebuia sa fie nu stiu unde. Cand sa ii dea C banii (negociati deja) spune ca nu are cum sa dea rest de la un milion, sa nu se supere dar data viitoare sa ii dam mai putin sa compensam.

In ideea ca e serioasa si vine pe recomandari (asta chiar asa era), C ii da banii si stabileste urmatoarea intalnire. La urmatoarea intalnire, dam totusi un telefon inainte ca sa aflam ca nu mai vine pt ca fiul ei a patit nush ce si e internat in spital. Asta era deja acu o luna. OK, asta este, o intrebam cand anume crede ea ca poate (doar sanatatea fiului ei este totusi mai importanta), ea alege o zi cand stie ca poate, zi in care bineinteles nu apare. Telefonul inchis, pe fix nu raspunde nimeni, dupa vreo 2 zile dam de ea – cica fusese la fiul ei la spital.

Eu incep deja sa marai si zic sa cautam pe altcineva, eventual din ziar si sa stam sa o pazim, C zice ca vaaaaai, saraca femeie, cum pot sa fiu asa rau, ca daca fiul ei e in spital, e normal sa o intelegem. Dar deja era o mare probabilitate ca fiul ei sa nu fi fost in spital, sau eventual sa fi fost pentru un deget scrantit. Whatever, mai incercam.

Din nou stabilim o zi, din nou asteptam ca prostii, sunam din nou dupaia si aflam ca ea retinuse gresit numarul de telefon, ca a fost la fiul ei la spital si ca vroia sa sune dar avea numarul gresit. Pentru mine era deja clar: tzeapa. Stabilim totusi o noua zi, peste aproape iar o saptamana, ca trebuie sa plece la tara. Of, unii oameni au “multe mari probleme” si dau din una in alta. Si mai mult, au intotdeauna o scuza. Continue reading

%d bloggers like this: