Natia de puturosi mai capata niste zile libere

Postarea asta o sa fie tare dezlanata, ca am sa scriu repede-repede, dupa care o sa ma duc sa dorm, in sfarsit…

Ideea e ca romanul e puturos si asta stim deja, nici nu mai tresarim cand auzim expresii in care “roman” si “lene” se asociaza – e firesc. Romanul l-ar face si pe dracu’ numai sa nu munceasca, iar dovada o vedem la tot pasul, pentru ca lenea e o trasatura generalizata si urla la fiecare pas. Nu poti macar o zi sa nu vezi macar un lenes, frecand cu profesionalism menta si taind, cu precizia data de o experienta indelungata, frunza la caini. Sigur, suntem si unii care ne rupem capetele si ne topim neuronii muncind mult, dormind putin si alergand incoace si-ncolo intru rezolvarea unui infinit de treburi intr-un infinit de locuri. Dar sunt multi, cam prea multi, care se scobesc intre firele de par de pe crestet, privind tamp la furnicarul panicard al alora care facem cate trei chestii intre doua respiratii. Si ca se uita n-ar fi nimic, dar de lenea putorilor ne impiedicam ba cu rotile masinii, ba cu calcaiele, ba cu capul, ba cu pixul, ba cu portofelul si, cel mai grav, cu ore in sir din viata noastra, si asa scurta, pentru ca arareori traim cand muncim si pierdem vreme, enorm de multa vreme, asteptand dupa putori in trafic, la ghisee, sa revina curentul, netul, gazul, sa se remedieze cate una din chestiile nenumarate care nu merg in tara asta, numai pentru a se strica altele in loc. Continue reading

%d bloggers like this: