Ela a fost iar grabita

Nu prea citesc eu “Realitatea Romaneasca” dar, daca tot imi aterizeaza in inbox si nu reusesc sa ma dezabonez, hai, fie, o data pe luna mai arunc cate o privire. Unele titluri sunt… “catchy”. De obicei, nu stiu prin ce “facut”, ma atrag cele ale articolelor scrise de Ela Dobre. Este aproape un fenomen.

Daca are nevoie cineva sa vada cum arata o nuca infipta estetic intr-un perete, ei bine, Ela Dobre este persoana potrivita. Reuseste, intr-un mod atat de fluid si inocent, sa fie dezamagita de lucrurile normale, si sa scrie despre asta cu o candoare care ma uimeste.

Azi, de exemplu, a scris asta: Pariul publicitatii cu Romania. Titlul este super tare, te face sa dai click. Dar dupa ce citesti… Pai sa vedem:

O reclama desteapta in care se promitea ca, daca Romania trece de semifinalele EURO 2008, firma respectiva iti da inapoi banii platiti pentru electrocasnicele cumparate in perioada Campionatului European. […] Nu stiu daca a avut succes reclama si oamenii chiar au cumparat in speranta ca tricolorii vor ajunge finalisti, dar eu m-am simtit ca dracu. E clar ca managerii firmei nu au dorit si nu au crezut niciodata ca o sa ajungem in finala, altfel nu ar mai fi facut reclama. […] Asa ca au trecut peste orice simt patriotic, bun simt sau respect pentru iubitorii de fotbal, pentru milioanele de romani care au urmarit cu sufletul la gura meciurile. Si au calcat in picioare un vis. E ca si cum ar fi pariat impotriva Romaniei si s-ar fi laudat cu asta.” Ela Dobre dixit.

Chestiile boldate sunt tari de tot.

Logic ca managerii nu au crezut (ca n-ar fi dorit, asta e speculatie, una e sa visezi si alta e sa fii realist) ca echipa de fotbal a Romaniei (nu “noi”, eu nu ma identific cu fotbalistii, zau!) o sa ajunga in finala. Pai cum sa ajunga? Nu era de asteptat? Nu se inscrie asta intr-un trend clar al ultimilor ani? Eram eu mica pe vremurile cand Romania avea echipa de fotbal buna. De atunci, de cand a iesit lumea pe strada si chiar a fost CEVA, au trecut, ah, atatia ani! Ce ar fi facut pe cineva rational sa creada ca echipa de fotbal a Romaniei ar putea face vreo minune in campionatul asta? Nimic!

Asadar managerii au facut ce e normal sa faca orice manager – mecanismul e urmatorul: eu am ceva de vanzare, tu esti potential client. Tu visezi, eu fac bani. Eu iti spun ce iti place sa auzi, tu cumperi. Corect si cinstit cata vreme eu nu te mint, plus ca esti liber sa judeci singur, ca de aia ai cap.

Asa. Aia cu simtul patriotic si respectul. De ce ar fi considerat “simt patriotic” sau inversul acestuia faptul ca iti place/nu-ti place fotbalul, ca esti/nu esti suporterul echipei nationale? Ce-i fotbalul, razboi? Ultima oara aflasem ca e un… sport. Un… joc. De cand este simtul patriotic al cuiva raportat la un joc? Fie el si “sportul rege”?

De ce ar fi lipsa de respect pentru suporteri promotia asta, care – da – seamana cu un pariu? Lipsa de respect ar fi fost daca echipa de fotbal a Romaniei ar fi castigat meciul ala si firma cu promotia nu ar fi returnat banii.

Zice Ela Dobre: Sa returnezi toti banii dintr-o luna de vanzari ar fi fost faliment sigur.” Mmmm, nu-i asa. In primul rand o luna de vanzari nu e chiar un capat de tara pentru companii cu profitul celei despre care vorbim. In al doilea rand, avand in vedere adaosurile comerciale si de 200%, firma ar fi pierdut exclusiv valoarea de achizitie a produselor cu pricina. Nu cea de vanzare. In al treilea rand, orice manager ia in calcul si situatia cand lucrurile nu merg asa cum se estimeaza si evalueaza daca isi poate asuma planul B. Au facut promotia pentru ca isi permiteau sa si piarda. Desi sansele sa piarda erau miiiiici, mici de tot.

Cat despre chestia cu visul calcat in picioare si “laudatul” cu pariul contra echipei, repet, nu a fost un pariu. Era clar rezultatul. Iar visele sunt vise.

E vina cuiva ca oamenii nu viseaza la chestii posibile?

%d bloggers like this: