Frica

Fictiuni de care scapi cand cresti, fictiuni de care nu scapi...

Fictiuni de care scapi cand cresti, fictiuni de care nu scapi...

M-am gandit la chestia asta azi, toata ziua. Am sa scriu asadar repede, cum imi vine in taste, ideea – fara s-o periez. Azi m-am gandit la fii-mea si cum s-o apar de temeri fara sens, gen frica de iad sau frica de intuneric.

Ma uit la ea si realizez ca inca nu are nicio teama nejustificata. Pur si simplu, singurele ei temeri sunt legate de obiecte/situatii noi si de faptul ca, daca nu e atenta, ar putea sa cada si sa se loveasca. Temerile legate de obiecte/situatii noi se manifesta destul de moderat, adica sta “low profile” si studiaza situatia inainte sa puna mana pe obiectul nou sau sa se avante in noul peisaj/mediu – dar asta zic eu ca nu e tocmai teama, e, mai degraba, prudenţă. Faptul ca ii e frica sa nu cada se manifesta tot moderat, adica are mare grija sa paseasca asa cum trebuie si sa se tina de diverse obiecte, preventiv; chestia asta cred ca are legatura cu strabismul ei care deocamdata nu e suficient de ameliorat incat sa ii permita sa perceapa adancimile asa cum trebuie, asa ca e foarte grijulie la praguri, pentru ca nu vede daca exista sau nu diferente de nivel si prefera sa se tina de ceva ca sa treaca.Tot un fel de Continue reading

%d bloggers like this: