Mi-e sila

Acu fun an mi-a crapat hdd-u la laptop, inca in garantie. Cum aveam nevoie urgent de laptop, am luat altul si pe asta l-am dat la reparat. Da nu mi-am luat orice, ci un dell mai pizdos, de vreo 3000 lei, ca am zis ca daca o fi si mai scump si cu 3 ani garantie o fi mai bun. Rahat. Dupa fix 3 luni i-a picat hdd-ul, ecranul avea defect din fabricatie si acum nu ii mai merge webcamul si cdromu.

Acu vreo 9 luni mi-am luat smartphone – tot asa, pe ideea sa nu imi iau ultimul ciuruc. A venit cu defect din fabricatie!!!!! si a stat 2 luni in service pana acum. Cu alte cuvinte mai pis pe cei 2 ani de garantie.

Acu vreo 3 luni mi-am luat aer conditionat. Tot asa, mai acatari, la vreo 20 milioane. Na fix pula,ca pana acum s-a stricat de 2 ori!

Mi s-a stricat termostatul la o masina – bine ingrijita dealtfel. Ei bine, la service la reprezentanta (ca o fi mai scump, da cica e mai bun) nu aveau pe stoc si cica trebuia sa astept pana importa din pula cu satelitu

Era sa uit ca am avut santier acasa. Niste mesteri care nu erau tocma cei mai ieftini si nici la materiale nu m-am scumpit. Adica faptul ca mi-am bagat jacuzzi ar trebui sa sugereze ca am cheltuit ceva. Ei bine, in ultimele 3 weekenduri retarzii aia doi care mi-au lucrat ma tot viziteaza si imi mai repara cate un cacat pe care nu au fost in stare sa il faca bine de la inceput – de exemplu nu au stiut sa lase spatiu intre parchet si perete, asa ca asta s-a exspandat la caldura si s-a umflat. Acuma chit ca au reparat ei, reperatia tot pe timpul meu a fost.

Ceea ce ma duce la principala problema: timpul meu. In rahatu asta de tara nimic nu merge din prima, chiar daca esti dispus sa platesti mai mult, numa sa nu mai ai probleme dupaia. De ce oare? Pai e simplu: pentru ca timpul si nervii mei costa! Dar se pare ca nimeni nu intelege, nimic nu merge normal ci mai degraba se taraie si iata cum, in loc sa muncim 8 ore calumea si in rest sa ne odihnim, fugim de bezmetici si ne punem piedici unii altora, ne incurcam unii pe altii, ne facem praf nervii si timpul si dupaia ne miram de ce pula mea nu zambeste nimeni pe strada.

Pentru ca nimeni, niciodata nu se gandeste ca si ceilalti au treaba. Ca daca il tii pe unu sa te astepte juma de ora, faptul ca se plictiseste este minor pe langa faptul ca il tii din treaba si ii incurci uneori tot planul pe ziua aia. Pentru ca nimeni (sau aproape nimeni) nu isi imagineaza ca exista oameni care au treaba, si ca pt ei treaba  lor conteaza, asa ca daca zici o ora aia ramane si daca nu poti, dai estimat cu titlu explicit de estimat si suni cand stii exact.

Pentru ca idiotii cu garantia nu inteleg ca mai important decat garantia de multe ori e timpul pierdut dupa garantie lor.

Nu, nu, nu si nu. La noi bataia de joc a tuturor de timpul tuturor este prima regula a existentei. Ca pentru niste oameni care nu inteleg ca timp = munca = bani.

Si acuma ma apuca miile de draci cand imi amintesc de pula ala de bashescu care a zis ca s-a saturat sa ii auda la tv pe unii cum isi critica tara si zic ca “traim in romania si asta ne ocupa tot timpul”. Dar in definitiv si el este primul fiu ale aceleiasi troace numite romania.

Hai sictir. Mi-e sila.

PS: bineinteles ca echipa care trebuia sa vina la ora 16:00 pana acum la ora 16:45 nu a binevoit sa apara. Sfertu academic a pulii in cacatu din cur. Sictir!

PS2: I-am sunat si mi-a raspuns una ca “probabil a durat mai mult pe unde au fost”. Ihim. Da un telefon cu “ba, vezi ca intarziu, nu se putea?” Un bip macar? Ca poate mai rezolvam ceva in timpul asta.

Advertisements

Trezoreria e de criza! Criza de nervi, in mod evident.

Din pacate pentru mine am o firma. Care lucreaza si cu trezoreria, ca asta-i viata – daca vrei sa iti poata plati 300 lei odata la 1 an careva de la nush ce institutie de stat, nu se poate decat in aceasta “banca” de cacat a statului, numite pompos Trezoreria Statului, parte a ANAF.

Bineinteles ca procedurile lor gandite facute cu curu presupun ca ei sa iti dea extrase de cont cum vor ei, nu cum ai tu nevoie – adica cate un extras, pe o fituica de cacat, lunga de 30 cm si lata de 4-5, pentru fiecare operatiune. Asa ca in loc sa te duci sa ceri o foaie cu totul pentru luna anterioara (nu indraznesc sa vb e ebanking, ca e de criza) oligofrenele alea iti dau atatea fituici pe luna cate operatiuni ai avut – fie ea incasare, plata sau simpla acordare de dobanda. Problema acestor fituici e ca sunt foarte usor de pierdut. Ceea ce pana la urma s-a si petrecut. Motiv pentru care m-am dus sa cer duplicate (cate unul pentru fiecare fituica).

De aici incepem sa contabilizam:

1. Drum sa cer duplicate – aflu ca trebuie sa depun cerere, evident stampilata – 30 min + 0.6 l benzina

2. Scriu cererea, printez, stampilez – 15 min, 2 foi de hartie printate (~0.1 ron)

3. Drum pana acolo sa depun cererea – 30 min + 0.6l benzina

Continue reading

%d bloggers like this: