Indoctrinarea continua! Dupa Andronescu, Boc.

Astia chiar nu vor sa priceapa ca intre “cult” si “cultura” pur si simplu nu se poate pune semnul egal:

In perioada 15-18 septembrie 2009, la Bruxelles, un grup de 24 de reprezentanti ai cultelor religioase din Romania participa la un program organizat de Directia Generala ‘Educatie si Cultura’ a Comisiei Europene si de Reprezentanta Comisiei Europene in Romania, informeaza ‘Basilica’.

(din Gardianul)

Si nu vor sa priceapa nici ca alaturarea dintre “educatie” si “religioasa” este o contradictie in termeni de-a dreptul obscena.

In acelasi timp, Boc dovedeste (daca mai era vreun dubiu!) inca o data ca e la fel de spalat pe creieri ca Ecaterina (vedea-o-as moarta, cu dric la poarta) Andronescu Abramburica:

In Legea educatiei nationale asumata de Guvernul Romaniei in plenul celor doua Camere reunite ale Parlamentului in ziua de 15 septembrie 2009, disciplina religie este inclusa in planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial si liceal ca parte a trunchiului comun.

(tot din Gardianul, care am impresia ca pupa poala popii cam mult in ultima vreme)

Rusine, Romania…

Asta in vreme ce pana si AlJazeera a iesit din tipare si s-a incumetat sa difuzeze deunazi un meci de fotbal.

“Medicina” Isihastă sau cum sa crapi mai repede daca esti bolnav rau

Avand in vedere ca eutanasia este inacceptabila in crestinism, sufletele caritabile credincioase au inventat metoda revolutionara a sinuciderii prin post si rugaciune. La chestia asta Dumnezeu nu are ce sa zica pentru ca e conforma cu toate canoanele, desi sabotajul birocratic e pe fata, impertinent si perfect: “Shefu’, acuma’ am dat ortu’ popii, dar nu m-am sinucis <<technically>>, asadar aproba deplasarea cu sens unic spre Rai, mersi, pa!“.

Sa detaliez.

Intai sa facem cunostinta cu termenul “isihasm” (si ne ajuta binevoitor DEX-ul online): “isihásm s.n. Curent mistic din sec. XIII, cu centrul pe Muntele Athos, potrivit căruia țelul vieții spirituale este să unească mintea cu inima, „Lăcașul lui Dumnezeu”, unire care se realizează „coborând”, prin intermediul respirației, mintea în inimă (< fr. hésychasme)”

Cum unesti cel mai bine mintea cu inima? Pai, simplu! Care e inima, in primul rand? Avand in vedere ca termenul dateaza din secolul XIII, sunt convinsa ca “inima” inseamna in cazul asta “stomac”, sens popular pentru “inima”.  Inima e numita si “lacasul lui Dumnezeu”, adica Dumnezeu sta in stomac (adevarul e ca eu ma simt divin dupa o masa buna) si stomacul, ca sa-l primeasca pe Dumnezeu trebuie sa fie ca si mintea: GOL.

Asadar, la muntele Athos, in pustietatea unde plictiseala era mare, ca deh, asa se intampla cand nu primesti femei in batatura, niste bieti amarati s-au hotarat sa isi puna capat chinurilor din viata asta si sa ajunga mai repede in cea de apoi, dar fara a calca sfintele porunci ale Domnului. Asa ca au stat si s-au framantat si, in final, au gasit scaparea din oranduirile dumnezeiesti. Sa te sinucizi nu ai voie, dar daca mori tinand post negru sau post isihast, care iti vaduveste organismul de orice urma de nutriment si crapi de inanitie, e ok.

Si asa, aparut Dieta Isihastă care este parte integranta din “Medicina” Isihastă.

Desigur ca mintile golite din trupurile cu stomace deja ghioraind de la atata post ortodox au halucinat ca privarea de hrana si ingestia de coca uscata peste care se rosteste o incantatie ar putea fi vindecatoare (de tot). Ca un exemplu, ieromonahul Ghelasie Gheorghe, autorul unui bestseller isihast zice ca amestecul de faina cu apa lasat sa se usuce la soare e “painea pustniceasca” (nu glumesc, din pacate), esenta regimului Isihast.

Maculatura respectiva e plina de mumbo-jumbo fara sens, de exemplu: “Trupul fiind un “Comun” al Sufletului si al materiei, deci trebuie Mancare Sufleteasca Sfanta“, “Trupul este Unitatea Sacra a Fiintialului Propriu“, “In boala, Sufletul desfraneaza pe seama materiei si materia desfraneaza pe seama Sufletului” etc.. Apoi trece la vome retete. Nu numai ca tălăburile alea ar face sa vomite pana si o suina care altminteri se desfată cu lături, dar se propovaduieste micul dejun cu varza si dovlecel crud (!!!) care, daca nu se poate manca, se suge (!?) si peste aiureala asta vin, sfatos si pretentios, afirmatii de o saracie a duhului abisala, de tipul: “organismul are nevoie de spalare si purgatie pana in Sange si celule” (!?). Se recomanda umplerea camarii cu un sac de ” Urzici, Păpădie, Cicoare, Trifoi roşu, lucerna, Frunze de Orz. Frunze de Podbal. de Dragavei, toate bine uscate“, yummy.

Daca mai are zile, amaratul care se apuca sa manance ca la cartea Isihastă nu va apuca sa le mai traiasca – se curata sigur. Mai nasol e ca  nu stii de ce moare intai – de boala care, in lipsa hranei care sa ajute corpul sa lupte, isi face de cap mai repede, sau de foame crunta.

Mai mult de pagina 37 am trecut pe sarite; “recomandarile” aberante, pseudostiintificoteologice se intind pe 107 pagini. Mizeria are tot tacamul – lipsa totala de coerenta si logica, limbaj dezlanat, pseudostiintific, paragrafe aruncate in text fara conexiuni intre ele, inducerea sentimentului de vina bolnavului (ca din pacat se contracteaza bolile la crestini, noi, restul, ne imbolnavim fie genetic, fie de la bacterii sau de la virusuri…) si a ideii ca trebuie sa se roage insistent in timp ce crapa de foame si isi impinge cu greata pe gat dovlecel crud cu podbal, morcov si scoverga crocanta, pustniceasca.

Intr-un cuvant, o capodopera a curocefaliei de care tot aminteste TLP. Zau ca ortorexia e o tulburare minora, absolut nesemnificativa, chiar ok.

Pedeapsa lui Dumnezeu

Mai stiti aia cu Vasilica sau Ionica sau Nicusor care s-a urcat pe o scara sa zgandare niste pui de pasare si Dumnezeu i-a tras scara, astfel incat Vasilica / Ionica / Nicusor a ajuns in spital?

E faza dintr-un manual de religie ortodoxa.

Chestia e ca e si un banc pe tema asta, oare de aici s-au inspirat genialii autori ai manualului maculaturii in cauza?

Iata-l:

Un om cade de pe o schela si moare. Singurul martor este un copil. Un politist il interogheaza:
– Cum s-a intamplat?
– Pai l-a batut Dumnezeu.
– Cum adica l-a batut Dumnezeu?
– Injura.
– Cum injura?
– Dumnezeii ma-tii de copil, nu mai scutura schela!!!

Eu cred ca ceva de genu’ s-a petrecut si cu Vasilica / Ionica / Nicusor, eroul manualului maculaturii de religie.

Manual de biologie sau de dizain intelighent?

Aflu de pe site-ul Asociatiei Umaniste Romane ca Androneasca nu-i la prima gugumanie de baba cu par pe picioare si talpi intarite, pupatoare de icoane. Iete hal de titlu, labartat cu rosu, boghet, pe coperta de manual de clasa a IX-a, aparut in vremea Coanei Ministrese, in 2006, cand dumneaei era la prima investire in functia asta pentru care nu are nicio chemare:

Pune-ti o broboada si mergi, femeie, la biserica! Acolo e locul alora cu halucinatii cu si despre straluciri divine! Lasa ministerul cuiva care intelege ce are de facut si care se poate ocupa de el!

Ecaterina Andronescu de supt sutana

Zice Coana Ministreasa:

“Religia este cuprinsă în Legea învăţământului, care stabileşte prezenţa obiectului Religie în planurile de învăţământ. De altfel, vă mărturisesc că am avut deja o discuţie cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi încercăm să apropiem şcoala de biserică sau biserica de şcoală, în aşa fel încât să lucrăm împreună la creşterea calităţii componentei educaţie. Pentru că noi nu de dorim din şcolile noastre să avem barbari şcoliţi. Trebuie să avem valori morale cu care elevii să plece din şcoală, să stabilim repere valorice de referinţă pentru toată viaţa. De aceea cred că vom merge în această direcţie”.

Hai sa comentam pe text, ca la scoala pe care o face harcea-parcea Coana Ministreasa, Preainvestita Ecafterina Continue reading

Protectia mediului, varianta papistasa

Citesc ca omul presa de dupa-amiaza (ca dimineata nu mi-am vazut capul de treaba) si aflu ca “Patriarhia din Venetia (nord-est) le-a cerut crestinilor sa bea pana la Paste apa de la robinet, in loc de apa imbuteliata, pentru a respecta mediul” (Mediafax).

Si ma minunez de idiotii lor, asa cum ma minunez si de idiotii nostri.

In caz ca nu stiati, acu’ ceva vreme, nu demult Continue reading

Prozelitism de Cismigiu

Ma ia ieri un dor de duca si imi zic ca vreau sa merg cu fata in Cismigiu, la plimbare. Mi-era dor de parcul asta si, soare fiind, trebuie sa ma confesez pana la capat: mi-as fi dorit sa mananc o gogoasa pufoasa, data prin zahar pudra, luata de undeva de la una din dughenele din parc, pe o banca, la soare.

Ajung in parc. Lume putina, minunat. Caut gogoasa. Nicaieri, nicio dugheana deschisa; pai da! Lume putina, frig. Ce daca e soare? Asa ca ies din parc si ajung la Spicul Vel Pitar (sordida patiserie!) si iau o ceva cu vanilie. Intru iar in parc, nu-i o gogoasa rumena pudrata cu zahar ca o actrita japoneza, e o ceva cu vanilie, din care zboara fasii de foetaj si gustul e cam fad, dar ce conteaza, e soare.

Vad un grup amestecat, tineri cu batrani si copii la un loc, fiind cu fii-mea ma gandesc ca de aia imi zambesc toti usor tamp, asa ca le zambesc si eu, fii-mea e frumoasa si afara e soare. Nu apuc sa trec de ei Continue reading

%d bloggers like this: